Pe Mihaela am cunoscut-o acum cateva luni aici, pe blog, si m-am indragostit de pustii ei- Alinuta si Mihaita. Sunt doi copii adorabili, mai mici decat Baietelul de argint, si m-am gandit ca ar fi un exemplu frumos de joaca pentru cititoarele blogului care au copii de la 3 ani in jos. Astazi este insa o ocazie speciala- Alinuta implineste 3 ani: LA MULTI ANI fericiti si frumosi, fetita cu zambet de poveste!

Bună! Eu sunt Alinuţa. Astăzi este ziua mea: împlinesc trei anişori. Pe frăţiorul meu îl cheamă Mihăiţă şi are 1 an şi 7 luni. De când am venit noi pe lume activitatea principala din casa noastră a fost JOCUL. Dimineaţa, la amiază şi seara. Uneori chiar şi noaptea, când nu ne arde de somn.

Odată cu primele zile de zăpadă am ieşit la săniuş foarte des. E grozav! Fericirea noastră e că locuim la ţară şi în jurul nostru sunt multe dealuri. Cu toate acestea, fiind atât de frig, cea mai mare parte a timpului o petrecem în casă.

Dintre toate activităţile, cel mai mult ne place sa pictăm cu tempera. Vă puteţi imagina ce rămâne în urma noastră! Dar “murdarirea” este bună uneori, nu-i aşa?

De asemenea, noi iubim tare mult cărţile. Sunt atât de frumoase! O rog pe mami să ne citească în fiecare zi. Frăţiorului meu îi plac foarte mult cele cu sunete şi cu animăluţe, iar mie îmi plac cele cu poveşti şi enciclopediile. Avem destul de multe: mami a câştigat o parte din ele la concursuri, dar a şi cumpărat.

Noi ne jucăm toată ziua şi, fără să ne dăm seama, învăţăm multe. Un exemplu bun ar fi cel al culorilor. Ştiţi cum am reuşit să le reţin foarte uşor? Vă spun eu chiar acum – m-am tot jucat cu bombonele colorate. Cine ar fi crezut că după o zi, două, am să le recunosc pe toate? Eu le-am sortat, Mihăiţă le-a mâncat şi tot aşa. Am învăţat chiar şi să număr cu ajutorul lor. Astfel, mami şi tati nu trebuie să mai cheltuie o mulţime de bani pe tot felul de jocuri costisitoare pentru ca eu şi frăţiorul meu să învăţăm culorile şi numerele. Bineînţeles că noi ne bucurăm de toate jucăriile şi jocurile cumpărate, dar ideea e că nu sunt absolute necesare pentru realizarea unei activităţi: putem să învăţăm nenumărate lucruri  cu ajutorul obiectelor din jur.

Îmi plac mult şi desenele animate: Clubul lui Mickey Mouse, pe care îl urmăresc atât în română, cât şi în engleză, Doctoriţa Pluşica, Peppa Pig, Dora the Explorer. De la Dora am învăţat primele cuvinte în limba engleză – datorită unui tricouş drăguţ. Un singur tricou m-a ajutat să învăţ 6 cuvinte: monkey, orange, apple, lemon, girl, fruit.  Iata încă o data cât de uşor e de realizat o activitate de învăţare. Nu e nevoie de multe materiale scumpe. E nevoie doar ca adulţii să deschidă puţin ochii şi să vadă în fiecare obiect un posibil joc, o posibilă viitoare activitate. Se pare insa ca există şi o problemă în ceea ce priveşte desenele, deoarece … nu am voie atât de mult pe cât aş dori eu. De obicei negociez cu mami orele la care am voie. Mami şi tati ştiu cum să mă păcălească şi îmi atrag atenţia cu alte jocuri şi activităţi. De exemplu, pentru că îmi place atât de mult de Mickey, mami mi-a scos la imprimantă nişte fişe. Le fac cu mare placere! Tot in genul acesta mai am fişe cu prinţese şi cu litere, iar acum le aştept cu nerăbdare pe cele cu Doctoriţa Pluşica.

Şi limba engleză mă atrage. Prima oară m-am jucat cu mami când frăţiorul meu era în burtică la ea şi eu aveam cam 1 anişor. La început am învăţat animalele şi alfabetul. Sunt numeroase cântecele pe youtube, dar mami a şi compus câteva cu ajutorul cuvintelor pe care eu le ştiam şi a celor pe care credea ea că ar fi mai uşurele.  Şi mai e şi Nody, îl cunoaşteţi? Eu îl urmăresc la TV  şi am personajul acasă: el este cel care vorbeşte cu noi în engleză. Cel de jucarie nu cunoaşte nici un cuvinţel în română, aşa că şi eu vorbesc cu el în engleză, atât cât ştiu. Dar mi-a promis că mă va ajuta să învăţ mult mai mult. Acum îl învăţ şi pe frăţiorul meu, ba chiar şi pe tati. J  Vreti sa mai ştiţi ceva? Eu am fost cea care le-a făcut cunoştinţă celorlalţi cu el. Nici măcar mami nu îl ştia!

Seara ador momentele când avem teatru de păpuşi si joc imaginativ. Noi avem un stetoscop ca cel al doctoriţei Pluşica şi toate jucăriile prind viaţă pe scenă. Când Moş Ene vine pe la gene, eu mă aşez în stânga mamei, Mihăiţă în dreapta ei, şi citim câteva poveşti. Preferata mea e “Nu ţi-e somn ursuleţule?|”. Alteori ne citeşte şi Nody în engleză.

Sunt atât de fericită că am un frăţior! Ce aş face eu toata ziua fără el? Împreună ne putem juca mult mai drăguţ: de-a grădiniţa, de-a magazinul, de-a doctoriţa etc. El învaţă cuvinte noi de la mine, cântecele, cum să se îmbrace, cum să mănânce corect etc. Din această cauză poate că nu mă prea joc eu cu păpuşile. El e o păpuşică vie pentru mine. Eu şi mami facem totul împreună, aşa că nu m-am simţit dată la o parte de când a venit pe lume. Iar el mă iubeşte, la rândul lui, foarte mult. Daca cumva plec undeva fără el mă strigă: “Aiiii, Aiiii!”.  Printre primele 5 cuvinte a fost şi Ai (Ali, dar încă nu îl poate spune pe L).

Acestea sunt câteva dintre jocurile şi activităţile noastre. Mami ne respectă tare mult dorinţele în privinţa jocurilor. Profităm acum de faptul că mami mai are câteva luni de concediu în care se va juca cu noi zilnic, de dimineaţa şi până seara. Pentru noi, copiii, jocul e extrem de important deoarece prin acesta socializăm, ne consumam energia, ne formăm, ne informăm, ne definim şi, cel mai important, ne găsim locul în lume.