Jocuri pentru imbunatatirea procesarii secventiale

De obicei joi povestesc despre cate o jucarie care ajuta la dezvoltarea motricitati grosiere sau fine, la cea cognitiva sau senzoriala. Cu toate acestea, nici o jucarie nu se poate compara cu niste jocuri simple si foarte eficiente, daca sunt aplicate cu consecventa, pe termen lung.

Daca am invatat un lucru dupa colaborarea de un an cu NACD, acesta este importanta procesarii secventiale. Practic, copii au dificultati de invatare, sunt diagnosticati uneori cu sindrom de deficit de atentie si hiperactivitate, pentru ca nu reusesc sa aiba o procesare secventiala adecvata varstei. Daca putem creste asta, creste si nivelul de maturitate al copilului, capacitatea de concentrare, atentia, abilitatile in multe domenii (citire, matematica) si ceea ce numim noi IQ. Pentru cei ce inteleg engleza va sfatuiesc, din nou, din toata inima, sa urmariti aceasta serie de videouri. Puteti testa copiii mai mari, vorbitori de engleza, aici. NACD a dezvoltat o aplicatie pentru iPad, care se poate vizualiza aici, iar modelul poate fi transpus prin jocuri cu obiecte/poze reale.

Exercitiile nu sunt grele, sunt scurte si trebuiesc presarate pe parcursul intregii zile, tin de procesarea auditiva si vizuala, si le puteti incepe cu copiii foarte mici. Nu trebuie sa depaseasca doua trei minute fiecare, dar le puteti face de 4-8 ori pe zi. Cu cat mai multe probleme de concentrare, atentie sau indeplinire de comenzi are copilul, cu atat trebuie sa insistati pe ele.

Daca copilul are o procesare de un element (de obicei, copiii de un an), trebuie sa va straduiti sa cresteti la doua elemente. Puteti face asta prin comenzi simple:

  • Pune mainile pe cap si pe genunchi (sau ce alte parti ale corpului recunoaste copilul)- procesare auditiva
  • Arata girafa si elefantul (pe o carte, cu flashcards, cu cartonase de la jocuri de memorie)- procesare vizuala
  • Repetati siruri de cifre, litere, categorii de cuvinte (mai intai le spuneti dvs, pe un ton monoton, cifra si secunda, apoi copilul trebuie sa repete intreg sirul din memorie)- procesare auditiva.

Daca copilul are o procesare de doua elemente, exersati cu doua elemente si introduceti treptat cate trei. Daca are o procesare de 3, introduceti 4 elemente, si tot asa.

  • In timpul jocului pretend play, puteti spuneti copilului- „Adu mancarea, ursuletul pune-l pe scaun, si da-i sa manance„;
  • Cu figurine, cartonase, jucarii mici: i le aratati copilului intr-o anumita ordine, numindu-le, le acoperiti cu o patura si le amestecati, apoi copilul trebuie sa vi le dea in ordinea initiala; sau insiruiti un numar de imagini, cuvinte (daca copilul stie sa citeasca), fara ca acesta sa le vada, si spuneti-i sa va dea, in aceasta ordine, un numar de cartonase pe care le numiti- in acest video aveti un exemplu.
  • Bateti din palme de doua ori, scotand si sunete (note muzicale, onomatopee, etc.) Tineti copilul in poala, batand cu el din palme in timp ce dvs. produceti sunetele. Faceti grupuri de sunete si miscari cate elemente proceseaza copilul, apoi cresteti cu un element;

Pentru copiii mai mari, care nu coopereaza, mascati aceste exercitii prin comenzi: „Spala vasele, sterge-le, pune-le in dulap, pune prosopul la locul lui si vino la mine sa iti dau o surpriza 🙂 ”

Exista doua aplicatii pentru iPad pe care le recomand- Cognition Coach si Simply Smarter.

Daca copilul este diagnosticat cu autism sau sindrom Down, exercitiile de genul acesta, facute cu consecventa, vor avea un impact imens asupra recuperarii copilului.

Leganati bebelusul!

Unele dintre cele mai proaste sfaturi pe care le puteti primi ca mamici „nou-nascute” sunt cele de tipul „Nu-l lua in brate cand plange, ca se invata un rasfatat”, „Lasa-l sa planga pana adoarme”, „Nu-l legana, ca se invata asa”.
De fapt, bine faceau strabunicii nostri ca-si puneau pruncul in copaie sau in leganut- miscarile ritmice de leganare nu numai calmeaza bebelusul, ci sunt importante pentru dezvoltarea sistemului vestibular.

Sistemul vestibular este localizat in urechea interna. El raspunde fata de miscare si gravitatie si este asadar responsabil de simtul nostru de echilibru, coordonare si miscari ale ochilor. Terapia poate include atarnarea cu capul in jos, balansoare, leagane, invartiri, rostogoliri, tumbe, roata, dansul. Toate aceste activitati implica miscarea capului in diferite moduri care stimuleaza sistemul vestibular. Terapeutul  va observa copilul cu atentie, asigurandu-se ca miscarea nu il suprastimuleaza. (sursa- Wikipedia).

In cadrul programului de terapie al Ecaterinei, ea a avut de la inceput un exercitiu de leganare in patura (cate 2 minute de 2 ori pe zi, cu miscari lente, nu bruste sau foarte rapide)- exercitiu recomandat si in cartea Start Inteligent (multe dintre exercitiile recomandate acolo le-am regasit deseori in programul nostru NACD, asa ca daca aveti acasa bebelusi sau copii mici, cartea este o foarte buna investitie). Ce alte exercitii mai puteti face cu o patura am enumerat aici.

Acum Cati a „avansat” de la leganatul in patura la invartit (2 minute de 3 ori pe zi, dupa formula- trei rotiri la dreapta-stop-trei rotiri la stanga-stop- e ct.), si pentru ca ea nu isi tine bine echilibrul in fundulet folosim scaunul rotativ de la Ikea. Pentru un copil stabil in pozitia de sezut este potrivit orice fel de scaun rotativ, sau puteti folosi un hamac suspendat.

fotoliu

Cati are, pe de alta parte, un exercitiu de urmarire cu privirea. Ajunsese sa faca acest exercitiu foarte bine, urmarind obiectul frumos timp de doua minute. Cand ne-au schimbat programul ultima oara, au introdus exercitiul de invartire inaintea celui de urmarire cu privirea, iar Cati nu a mai reusit sa urmareasca bine obiectul (pentru mine exercitiul de urmarire cu privirea devenise foarte frustrant). L-am intrebat pe Bob Doman despre aceasta, iar el mi-a raspuns ca asta dovedeste cat de imatur este inca sistemul vestibular (implicat in miscarile ochilor) al Ecaterinei. Deci, mai trebuie sa ne invartim!!!

S. trece printr-o perioada in care se invarte foarte mult (se roteste in picioare, sau foloseste fotoliul lui Cati)- si il las, pentru ca stiu cat de importante sunt aceste miscari pentru dezvoltarea lui.

Asadar, leganati bebelusii, invartiti copiii, dansati cu ei, miscati-va impreuna cu ei!

Joc pentru coordonare si opozitie corticala

Se intampla sa citesc acum doua carti extraordinare- How smart is your Baby si What to do about your brain injured child , scrise de GlennDoman, iar respectul meu (deja mare) a crescut considerabil. Multumesc, Andrea, pentru oportunitatea aceasta!

Iata ce spune la un moment dat G. Doman- dupa ani de cercetare intr-un domeniu despre care se stiau incredibil de putine lucruri pe la mijlocul anilor ’50- dezvoltarea normala a copilului mic.

Am descoperit ca exista sase abilitati care caracterizeaza fiintele umane, diferentiindu-le de celelalte creaturi. Aceste sase functii sunt specifice doar fiintelor umane si toate sunt functii ale cortexului nostru cerebral unic.  Trei dintre aceste functii sunt de natura motorie, si sunt in intregime dependente de celalalte trei, care sunt de natura senzoriala.

Cele trei functii unice ale oamenilor sunt:

1. A merge si a fugi in pozitie verticala in cross pattern – cu membrele opuse miscandu-se impreuna- mana drapta/piciorul stang; mana stanga/piciorul drept)

2. A vorbi intr-o limba complexa, vocala, simbolica, inventata si mentinuta prin comun acord si conventie- precum engleza, chineza, spaniola, japoneza, etc.

3. A scrie acea limba inventata, simbolica, prin opozitia degetului mare cu aratatorul.

Aceste trei functii motorii sunt absolut unice oamenilor si fiecare este o functie a cortexului uman unic in natura sa. Aceste trei functii motorii se bazeaza pe trei abilitati senzoriale:

1. A vedea in asa fel incat sa poti citi limbajul simbolic, inventat.

2. A auzi in asa fel incat sa poti intelege limbajul simbolic, inventat.

3. A simti in asa fel incat sa poti identifica un obiect exclusiv prin atingere, si fara a-ti confirma ce este prin vaz, auz, miros sau gust.

Acestea sunt cele sase domenii a caror dezvoltare o vizeaza programul NACD al Ecaterinei- avem exercitii specifice pentru fiecare, mai putin auz, pentru ca acolo sta bine. Unul dintre ele stimuleaza  opozitia corticala si prinderea cu mana in opozitie, iar dupa ce facem acest exercitiu ne jucam diverse jocuri pentru a intari ceea ce am stimulat prin exercitiu.

Iata unul dintre ele, homemade, la indemana tuturor. Aveti nevoie de:

  • o cutie de aluminiu de lapte praf;
  • bilute din acelea de cauciuc saltarete, mai mari sau mai mici, pompoane, bile diferit texturate;
  • o hartie groasa sau o carpa.

jucariecatiEste o varianta a acestui joc pentru toddleri, dar pentru bebelusi mai mici, de 7-8 luni. Cati, care la inceput doar mangaia obiectele (si a fost in etapa aceasta mai bine de 10 luni), apoi le apuca „grebland”, apoi a invatat sa le prinda cu toata palma dar si sa le dea drumul la comanda sau voluntar, ei bine, in mai putin de doua luni, cu acest exercitiu, a invatat prinderea in opozitie (degetul mare versus restul degetelor) si este la un pas de a prinde in pensa.

Copilul trebuie sa ia mingile si sa le introduca in gaura. Dupe cum vedeti, gaura este destul de mare, iar carpa/hartia groasa este acolo pentru a atenua sunetele puternice (prima oara cand i-am prezentat exercitiul lui Cati s-a speriat atat de tare de zgomotul pe care il facuse bila cazand, incat multa vreme a refuzat efectiv sa ia bila in mana). Dupa ce invata jocul cu bilutele rotunde, puteti introduce si bile diferit texturate.

Este, bineinteles, si un bun prilej pentru a dezvolta vocabularul receptiv, facand copilul sa inteleaga comenzi, sa invete culorile, cuvinte opuse de genul aspru/fin, moale/tare.

Spor la joaca!

 

Jucarii pentru stimularea copiilor mici

Cu ocazia ultimului garage sale am fost coplesita de reactiile voastre- stiam ca cititorii mei sunt oameni de calitate, insa surpriza raspunsurilor voastre pozitive a fost mare si foarte placuta!

Va multumesc pentru fiecare carte vanduta, pentru fiecare link distribuit, pentru fiecare jucarie pe care ati pus-o deoparte pentru centrul de recuperare. Sunteti niste oameni minunati si multumescul meu vine din inima!

Am primit mai multe intrebari despre ce inseamna o jucarie utila in recuperarea bebelusilor si copiilor cu probleme. Scriu acum un articol care sper sa fie de folos tuturor mamicilor cu copii mici, nu neaparat cei care au nevoie de recuperare,  care inca nu stiu spre ce jucarii sa se indrepte.

Jucarii muzicale si luminoase– excelente pentru timpul de stat pe burtica, dar si pentru intelegerea cauza-efect. Sincera sa fiu, inainte de Cati nu prea le apreciam. Cand am vazut ce mult o stimuleaza sa ridice capul, sa le urmareasca (folosim un telefon muzical cu luminita rosie pentru exercitiile de urmarire vizuale- foarte bune pentru corectarea strabismului), sa se tarasca- pana si cea mai banala jucarie cu beculete si sunete a capatat alt pret in ochii mei. De asemenea, aceste jucarii au fost primele care au motivat-o pe Cati sa vada cum functioneaza, ce se intampla daca apasa butonul- si cu mandrie (intotdeauna cand povestesc despre progresele ei o fac cu mandrie 🙂 ) va spun ca pe ale ei stie sa le puna in functiune.

jucariimuzicale

Jucarii cu cercuri de pus unul peste altul. Pe acestea le-am apreciat la justa lor valoare, pentru S. a fost pasionat de ele. Copilul exerseaza muschii mainii apucand, coordonarea ochi mana si precizia, punandu-le pe bat. De asemenea, il puteti invata culorile, notiunile de mare-mic, forma geometrica cerc.

Cuburi de diferite marimi si texturi. Cand copilul incepe sa aseze cuburi unul peste altul, inseamna ca a atins un milestone.

Jucarii sortatoare. Unii copii le stapanesc repede. S. a inceput sa le faca fara greseala pe la 2 ani, desi am tot exersat pana atunci. Sunt excelente pentru motricitatea fina, pentru coordonarea ochi-mana, pentru dezvoltarea cognitiva, invatarea formelor geometrice si a culorilor.

jucariibebe

Jucarii de introdus o bila intr-un recipient. Bebelusii sunt fascinati de traseul bilei, isi imbunatatesc coordonarea. Eu cu S. am adaptat ceva de genul acesta, care a prins foarte bine la el. Dar pentru copii care inca nu isi folosesc bine mainile si nu pot prinde in pensa, ar trebui bine mai mari- un exemplu ar fi acesta (exemplul este aleatoriu, ca sa va faceti o idee).

Jucarii pe care bebelusul sa le invarta, sa le rostogoleasca, sa le zornaie (pana la Cati nu apreciam valoarea unei zornaitori, dar cu ea am invatat ce mult conteaza sunetul si textura diferite, greutatea si modul de prindere)- pe unele dintre ele vi le prezentam si aici.

Puzzle tip incastru– butonul acela mic pentru prinderea piesei este excelent pentru exersarea prinderii in pensa.

Jucarii care intra unele in altele/ se pun unele peste altele (un exemplu), jucarii de tip labirint, cu margele (un exemplu). Noi folosim din toate cele enumerate aici, de cateva ori pe zi, ne sunt de extrem de  mare ajutor. Sunt convinsa ca Ecaterina nu ar fi raspuns atat de bine la terapie daca nu ar fi fost din plin stimulata- o vad ei ca intr-un fel se taraste cand e interesata de o jucarie, si in cu totul alt fel cand e plictisita de aceeasi jucarie mereu si mereu, sau cand aceasta nu ii starneste interesul.

jucariimotricitate

Despre jucariile (si nu numai) folositoare bebelusilor cu nevoi speciale povesteam anul trecut aici.

Despre 10 calitati ale unei jucarii pentru bebelusi am scris si aici.

Sper sa va fie de folos acest articol si sa va inspire!

Stilurile de invatare auditiv-conceptual si vizual-spatial

Despre diferitele stiluri de invatare am discutat si inainte, aici si aici, insa in ultima vreme am inceput sa pricep mai bine impactul pe care fiecare stil il are asupra educatiei si chiar viitorului copilului. Este foarte important sa intelegi stilul propriu de invatare al copilului tau (si, de ce nu, si al tau)- pentru ca poti adapta metoda de predare (mai ales daca el pare a nu se descurca la clasa). Cele doua stiluri de invatare mai fercvent intalnite sunt vizual-spatial  (V/S) si auditiv-secvetial/conceptual (A/S). In vreme ce acesta din urma se muleaza bine pe modul curent de predare in scoala, elevii care apartin stilului vizual-spatial vor avea probleme de adaptare la sistem.

  • A/S invata pas cu pas, urmand procesul logic de la inceput la sfarsit (pornesc de la detaliu spre imafinea de ansamblu). Pentru V/S, invatarea vine prin imaginarea intregului concept (ei au nevoie de imaginea de ansamblu, la care sa adauge detaliile, pentru a intelege cum este construita).
  • A/S sunt buni ascultatori, invata secvential, proceseaza rapid, gandind in cuvinte. V/S sunt buni observatori, invata folosindu-se de imaginea globala, au nevoie de mai mult timp pentru a procesa si gandesc in imagini.
  • Cea mai buna modalitate de invatare pentru A/S este prin auzire, foarte importanta si pentru dezvoltarea capacitatilor lingvistice. Una din principalele calitati ale A/S este estimarea corecta a timpului (sunt foarte buni in a estima cat este ceasul, durata unei anumite activitati- de aceea se descurca bine si la testele cu timp delimitat). Ei isi amintesc ceea ce aud, memoreaza rapid si pot manipula multa informatie at a time, reusind sa urmeze instructiuni complicate (pe mai multi pasi). Se exprima bine datorita fluentei verbale (a capacitatii de a accesa rapid si eficient cuvintele). Sunt mai asertivi (oare exista acet cuvant in romaneste? dati-mi va rog un sinonim), reusind sa isi impuna ideile si se descurca bine in sociatatea noastra predominant verbala. Abilitatile secventiale sunt esentiale pentru succesul in scoala. A/S sunt capabili sa-si demonstreze cu usurinta munca, pentru ca au parcurs o serie de pasi logici. Sunt ordonati, organizati si folosesc ordinea secventiala a evenimetelor, fapt care se muleaza bine pe stilul de predare, manuale si programa scolara.
  • V/S au adesea probleme acolo unde A/S reusesc cu usurinta. Ei sunt orientati vizual, nu auditiv, au nevoie sa vada conceptul pentru a-l intelege. Ei exceleaza in geometrie, geografie (citirea hartilor), labirinturi, sah, activitati de constructie, puzzle simplu si 3D, intelegerea mecanicii. Ei inteleg spatiul mai bine decat timpul, prierzand deseori notiunea timpului. Gandesc global si nu sunt orientati spre detaliu. Se concentreaza pe ideea principala, pierzand din vedere amanunte precum: o sintaxa si o punctuatie corecta, scrierea corecta gramaticala- iar la matematica, desi inteleg conceptele, gresesc la simple calcule. Gandesc divergent mai degraba decat convergent, generand solutii creative si originale la probleme. Sunt foarte sensibili si pasionati, suferind daca profesorul nu intelege modul lor de a fi, de a invata si de a procesa informatia.

Informatiile de mai sus sunt o traducere prescurtata a celor de aici. Daca banuiti ca aveti acasa un copil V/S (care are poate cea mai mare nevoie de ajutor pentru a se integra bine si a face fata cu succes in sistemul actula de invatamant)- puteti citi mai multe aici– este un site dedicat in special acestei modalitati de invatare. Despre un baietel foarte dotat, 100% V/S (dupa spusele mamei lui) puteti citi aici.

Eu personal am inteles mult mai bine importanta acestor doua stiluri de invatare precum si cateva alte lucruri despre mine insami, ascultand prelegerile lui Bob Doman despre copiii cu deficiente de invatare (in special acest video– va recomand din inima sa il ascultati) sau autism.

Doman spunea ca un ganditor A/S, cand se gandeste intens la rezolvarea unei probleme (calcul mai complicat, de pilda), se va uita in jos: el transforma cifrele in cuvinte, face ceva artificii de calcul in minte si obtine rezultatul asa. Un ganditor V/S se va uita in sus, va vizualiza cifrele si, daca este foarte puternic in acest domeniu, va termina mai repede decat cel A/S. Cei care se uita cand sus, cand jos, nu au un stil domninant de invatare, nu sunt strong in nici una din modalitatile de gandire si sfarsesc de obicei prin a renunta sa mai calculeze. Despre cum afecteaza capacitatea de procesare secventiala (auditiva sau vizuala)  si niste teste pe care vi le puteti face (on line, gratis, dar in engleza) am mai povestit aici.

Despre mine stiu sigur ca apartin tipului A/S (sunt pierduta in spatiu dar inteligenta lingvistica e cea mai dezvoltata, am o buna capacitatea de a retine nume, in schimb uit figurile imediat, nu recunosc oamenii pe care i-am vazut de zeci de ori, mai ales daca ii vad in alte contexte, uneori am facut gafe penibile din pricina asta), iar in privinta lui S. banuiesc ca si el apartine tipului A/S. Sotul meu, in schimb, cred ca face parte din categoria V/S, si de aceea a fost cu atat mai afectat cu cat el a avut mari probleme de vedere, descoperite cand era deja in clasa a 3-a- si din pricina asta a avut si un start mai dificil la scoala- asa ca fiti foarte atenti sa maximizati pe cat puteti punctele forte ale copiilor vostri. In privinta copiilor mici (sub 3 ani) nu cred ca puteti face o evaluare concludenta, pentru ca la inceput majoritatea gandesc in imagini.

Sper ca v-au fost de folos aceste informatii! Happy learning!

Planuri de lectie pentru prescolari

Incepe gradinita si foarte multi dintre picii nostri (including mine) vor intra la gradinita. Va fi treaba educatoarei atunci sa isi organizeze lectiile si sa ii invete cate ceva.

Insa nu toti copiii merg la „gradi”, din alegerea parintilor sau din motive obiective, iar parintii se straduiesc sa le alcatuiasca niste activitati, pentru a nu ramane in urma copiilor de varsta lor.

Cu atat de multe resurse la indemana, e mult mai usor pentru parinti sa lucreze ei insisi cu copiii. Daca doriti sa va educati copiii acasa in stil Montessori, Adina a pus laolalta o colectie de resurse disponibile pe net- mie mi se pare extraodinar de utila, multumim, Adina! de asemenea, va sfatuiesc sa urmariti bloguri precum Free Homeschooling 101  dati like paginii de FBFree Homeschool Deals.

Cum as face eu daca Baietelul de argint ar ramane totusi acasa?

As folosi, in primul rand, caietele de gradinita de la Editura Litera. Noi pe acestea le avem si sunt multumita de ele, chiar daca le folosim mai rar. In acelasi timp, am lucra mai des pe Prima mea carte de matematica si pe cea cu activitati pentru prescolari- despre toate va povesteam aici. As continua sa fac cu S. literele dupa metoda Handwriting without tears (ne-am oprit pe la L, cand am observat ca nu mai prezinta interes pentru el, dar S. recunoaste cam 14 dintre literele mari de tipar).

As continua sa fac, o data pe saptamana, o lectie despre stiintele naturale (animale, plante, fenomene ale naturii), asa cum am facut de multe ori vara asta, bazandu-ma pe materiale Montessori- despre cum le puteti procura a povestit mai multe Adina aici. La fel, saptamanal as face un experiment, un craft si o portie de desenat/colorat/pictura. As introduce mai multe poezii si basme, o limba straina (mai sistematic) si cate ceva despre muzica si arta. In aceste domenii,  Camelia este un bun exemplu de urmat.

In mare, e cam tot ce faceam si pana acum, insa m-as stradui sa ma organizez mai bine si sa respect un program si o rutina.

Sunt sigura ca la grupa mica, S. nu va face lucruri atat de complexe. Motivul principal pentru care merge el la gradinita este sa socializeze si sa invete sa fie mai independent, sa respecte un program si sa se joace mai mult cu alti copii. Pe langa gradinita, voi incerca sa pastrez si eu un ritm al activitatilor facute impreuna, ca sa-i mentin treaza curiozitatea si placerea de a invata.

Despre ce scopuri are o alta mamica cu prescolarul ei, puteti citi aici , iar aici gasiti o tona de idei de activitati de inclus in lectie.

Happy learning!

 

 

 

Procesarea secventiala

Cititorii familiarizati cat de cat cu Caiet pentru casa mea cunosc povestea Catiushei si faptul ca am inscris-o intr-un program foarte bun de recuparare- NACD, fondat si condus de Bob Doman. Ei bine, familiarizandu-ma cu principiile acestui program (care nu este conceput doar pentru copii cu handicap sever, ci poate fi adaptat si pentru copii neurotipici sau supradotati), am dat peste niste lucruri extrem de interesante privitoare la modul cum functioneaza creierul si cum poate fi imbunatatit.

Sunt principii si exercitii pe care ma voi grabi sa le aplic cu S. in masura in care el va coopera si a timpului disponibil. Sunt lucruri care ar fi de un extrem ajutor parintilor cu copii mai mari, de varsta scolara, care nu reusesc sa tina pasul si sa se adapteze in sistemul de invatamant (asa imperfect cu este el), avand dificultati de invatare (gen dislexie, discalculie, disgrafie), sunt diagnosticati cu ADHD sau altele de felul acesta. Eu va recomand din inima sa ascultati seria aceasta, nu sunt singura foarte entuziasmata de ce am aflat aici. Postez doar primul video, care va va duce spre o serie de 17:

Printre altele, Bob Doman afirma ca creierul unui copil trebuie sa poata procesa cam atatea unitati ca si varsta lui- un copil de un an va putea procesa doar un lucru (adica, intr-un anume moment dat creierul sau se va putea concentra doar asupra unui singur lucru), un copil de 2 ani, 2-3 (de obicei „eu vreau”, „eu nu vreau” 🙂 ), un copil de 3 ani 3-4, ajungandu-se la un normal de 7-8. Un adult normal dezvoltat din punct de vedere neurologic, ar trebui sa poata procesa 7-8 unitati de felul acesta (sa tina minte 7-8 cifre spuse rar – cifra si secunda- si sa le reproduca in ordinea in care au fost ele spuse, sa poata urma 7-8 comenzi in ordinea in care i-au fost prezentate). Din pacate, majoritatea adultilor nu ating acest stadiu de maturitate neurologica, in tarile subdezvoltate media fiind pe 4 unitati pentru adulti. Deci un adult ar avea capacitatea de procesare a unui copil de 4 ani!
In aceeasi ordine de idei, copiii cu dificultati de invatare au de fapt o imaturitate neurologica- ei pot procesa doau 2-3 unitati at a atime, ceea ce trece dincolo de asta ii depaseste. Daca creierul lor fuctioneaza ca si creierul unui copil de 2-3 ani, este ridicol sa ai pretentia ca ei sa faca fata unui program (de invatare si de concentrare, de informatii si de stat linistit in banca) conceput pentru copii de 7-8 ani. Bob Doman spunea: „Cum poti face un grup de copii de 2-3 ani sa stea linisti cate 50 de minute intr-o banca?” „Nu ai cum, decat daca ii droghezi”. Iar trista realitate asta este: copii diagnosticati cu ADHD sunt medicati pentru a sta linistiti, insa problema lor de baza (imaturitatea neurologica) nu este rezolvata.

Vreti sa stiti cum stati la capitolul procesare secventiala? Faceti testul!

Niste explicatii mai detaliate puteti citi in engleza aici si aici. Din nou despre abordarea neurodevelopemental (nici nu stiu cum sa ii spun in romaneste) puteti citi aici.

Vreti sa vedeti cum puteti imbunatati aceasta capacitate la copiii vostri? prin exercitii de acest gen.

Eu am de gand sa fac cu S. astfel de exercitii- dar nu pe calculator sau i-Pad, ci cu manipulative (cifre, litere, jucarii, culori, memory cards)- si sper ca si creierasul lui va functiona mai bine, daca reusesc sa fiu perseverenta cu el.

Vi se pare util sau interesant?

Bebelusul si patura

Despre cartea Start inteligent va povesteam eu mai demult- iata acum cateva idei pe care le puteti pune in practica cu bebelusul de pana la sase luni (unele chiar si peste). O patura mai mare, care sa nu fie pufoasa, este tot ceea ce aveti nevoie.

1. Leganarea in patura-un exercitiu excelent pentru stimularea vestibulara.

Activitatile vestibulare sunt esentiale pentru inhibarea reflexelor primitive si pentru dezvoltarea echilibrului. Senzatiile vestibulare sunt vitale pentru postura, miscare si pentru perceptia pozitiei in spatiu (proprioperceptie) si a mersului. (M. Sasse)

Pentru acest exercitiu e nevoie de doua persoane- pur si simplu puneti copilul in patura si leganati-l. Desi stiam de acest exercitiu din cartea Start inteligent, nu i-am dat prea multa importanta. Iata insa ca el face parte din programul nostru NACD, si trebuie sa il facem de doua ori pe zi, timp de 2 minute.

2. Faceti patura sul, si puneti-o sub pieptul bebelusului, acesta fiind asezat pe burtica. Statul pe burtica este esential pentru intarirea muschilor spatelui si a gatului. Un sul de felul acesta, facut dintr-o patura subtire sau un prosop mai mare, ii va elibera mainile, stimulandu-l sa se joace cu jucariile si sa ridice capul.

Noi am folosit o salteluta cu un astfel de sul special, multa vreme. Daca puneti si o oglinda in fata bebelusului asezat astfel, efectul benefic va fi dublu.

3. Rostogoliri–  puneti bebelusul la marginea unei paturi asezate pe podea (dar, eventual, pe o saltea dedesubt- noi foloseam un fel de puzzle urias de spuma, ca sa fie mai moale, acum folosim material izolator dintr-un fel de fibra moale, asezat sub linoleum). Trageti de patura in sus, in asa fel incat bebelusul sa se rostogoleasca de le spate pe burta si de pe burta pe spate. Fiti foarte atenti la manute, sa nu le prinda sub el intr-o pozitie nefireasca. Acest exercitiu l-am invatat de la kinetoterapeuta noastra, si era unul dintre favoritele Catiushei. Acum ea se rostogoleste fara probleme (ba chiar i-am facut un dispozitiv care o impiedica sa se rostogoleasca- si fiind fortata sa ramana pe burta, vreau sa va anunt cu mandrie ca a inceput sa se deplaseze- distante foarte mici- pe burta, prin tarare!).

Spor la joaca si…muschi tari!

Jucarii de tip cauza-efect

In cadrul terapiei Catiushei  trebuie sa facem niste exercitii pentru stimularea motricitatii fine si a functiilor cognitive, in acelasi timp. Un set de exercitii este cel pentru maini- incepem aplicand presiune asupra zonelor mainii si bratului, apoi stimulare tactila, apoi un exercitiu prin care ea invata sa prinda si sa dea drumul deliberat unui obiect, iar in cele din urma, ultima activitate din acest set (care trebuie facut de un anumit numar de ori pe zi, un anumit numai de minute) este joaca cu jucariile de tip cauza- efect.

Aceste jucarii o invata pe Cati sa coreleze folosirea mainii cu vointa ei- o invata ca daca apasa, trage, impinge un anumit buton de pe jucarie, se intampla intotdeauna ceva. Pentru inceput, am decis sa o invatam sa apese (noi avem impresia ca ea stie ca trebuie sa apese, duce mana la locul potrivit, dar nu are destula forta in mana sau coordonare).

Cea mai simpla jucarie pentru ea, fiind foarte usor de apasat, si care o distreaza la maximum, este o orga foarte faina si complexa, pe care o avem de la Camelia si M.- si pentru care multumim inca o data, s-a dovedit a fi extrem de folositoare si imediat indragita de Cati. Orga o tine ocupata si fericita si cand e in patut- o loveste cu sarg si sper sa invete repede sa apese butoanele mai coordonat.

O alta jucarie pe care am folosit-o intens, si pentru care trebuie sa ii multumesc din nou Anei, este o carticica cu un singur buton, de la Fisher Price- Cati deja se straduieste sa ajunga cu manuta pe buton (nu pe langa) si uneori reuseste sa il apese si singura. Dar cu ajutorul ei am tot repetat „apasa” pana cand ea a inteles ce inseamna acest lucru. Pentru ca ea cunoaste atat de bine aceasta jucarie, am decis ca va face parte din primul set de flashcards cu imagini pe care il incepem de studiat saptamana viitoare.

Urmatoarea jucarie de tip cauza efect la care vom trece este tot o jucarie Fisher Price, pe care am gasit-o cu 5 (cinci!!!) lei la magazinul second hand pe care il mai vizitez, si care e mare si are muuuulte butoane pe care trebuie sa le glisezi, apesi, impingi, samd. Sunt foarte bucuroasa de ea, Cati cred ca se va juca multa vreme cu ea- si recomand oricarui bebelus una de genul acesta (S. nu a avut).

Aceste jucarii sunt recomandate oricarui bebelus de la 3 luni in sus, si mai ales din momentul in care incep sa stea in fundulet. Nu numai ca il tine ocupat si fericit pe bebelus, dar contribuie si la imbunatatirea motricitatii fine si a functiilor cognitive.

Have fun!

Wet-Dry-Try (HWT3)

Ceea ce recomanda cei de la Handwriting without tears este o tablita inramata in lemn, de genul celor pe care se scriu meniurile la restaurant. Din pura intamplare (pentru ca acum ceva vreme o gasisem intr-un mic magazin second hand) noi avem asa ceva, dar cred ca metoda merge la fel de bine pe orice fel de tabla de scris cu creta.

Tabla recomandata de ei masoara 4 pe 6 inch (dar nu am masurat-o pe a mea in centimetri), si are plasat in partea stanga, sus, un smiley face– eu am pus o floricica. Abtibildul are rol de reper- copilul stie ca trebuie sa inceapa linia de sus, din partea stanga, si vreau sa va spun ca e foarte util, pentru ca S., de exemplu, are tendinta de a trage liniiile de la drapta la stanga, de jos in sus. Liniile trase de sus in joc sunt mult mai precise, si miscarea de la stanga la dreapta trebuie sa intre cumva in reflex, pentru ca e si directia de citire. De aceea in toate activitatile Montessori se insista pe directia stanga-dreapta (lucru pe care eu am omis sa il implementez si imi dau seamna ca mi-ar fi fost folositor). Tabla ofera copilului un spatiu incadrat pe care sa traseze liniile si sa faca literele si cifrele de o marime corespunzatoare (mai mari acum, cand le invata).

Metoda Wet-Dry-Try este foarte simpla: parintele/profesorul traseaza litera cu creta- copilul o sterge cu buretele respectand liniile, o lasa sa se usuce si traseaza el liniile peste urmele anterioare. Este o strategie multi-senzoriala si pregateste copilul pentru a trece la hartie si creion.

As vrea sa pot spune ca S. coopereaza la aceasta etapa. In prima zi a fost atat de fascinat de stergerea cu buretele incat aproape ca a sters toata vopseaua de pe tablita :); a doua zi cand am reusit sa trecem la litere, a fost cam iritabil- de inteles dupa mai bine de 4 ore petrecute afara si dupa un refuz total de a dormi la pranz. Cum spuneam, perseveram…

A treia zi a fost muuult mai cooperant, stiind exact ce se cere de la el. Deci, se poate!