Interviu cu Gabriel Curcubet- fondatorul Asociatiei Homeschooling Romania

Interviul de fata face parte din seria de articole despre homeschooling pe care doresc sa le prezint pe blog. M-a bucurat amploarea discutiilor pe care primul articol le-a starnit, iar multi dintre voi s-au aratat interesati de aspectele practice ale modului in care se poate face educatie la domiciliu in Romania. Nimeni nu ne poate da mai multe detalii in aceasta privinta, decat fondatorul Asociatiei Homeschooling Romania, Gabriel Curcubet care, pe langa cei doisprezece ani de experienta directa in homeschooling, face eforturi si pentru legalizarea ei in tara noastra.

Mi-am promis si am promis cititorilor mei o serie de articole despre homeschooling, si mi-am dat seama ca dumneavoastra sunteti cei care cunoasteti cel mai bine situatia din Romania. Aveti bunavointa sa imi raspundeti la cateva intrebari?

1. Cum ati hotarat sa va scoliti copii acasa? Ati inceput in 2001, unde se situeaza copiii dvs. acum din punct de vedere academic?

Am optat pentru educatia la domiciliu pentru ca mi-am dat seama ca scoala nu poate da unui copil ce poate da un parinte- atat ca educatie, etica dar si in ceea ce priveste partea academica. Profesorii, chiar si cei mai bine pregatiti, nu pot adapta stilul de predare individualitatii fiecarui elev. Noi credem intr-o educatie personalizata, de aceea am preferat varianta scolii de acasa.

Facem homeschooling din 2001 si pana acum. Copiii in clasele primare si generale sunt inscrisi la scoli imbrela din Statele Unite ale Americii, care ofera curriculum, o diploma acreditata ce se poate echivala in Romania, iar de la ei putem achizitiona manuale si caiete de lucru. Voi aminti cateva scoli de acest fel- West River Academy, A Beka Academy, Alpha Omega Academy, Christian Liberty Academy. Din punct de vedere academic, copiii nostri sunt cel putin, daca nu mai bine pregatiti decat elevii unei scoli de masa, participa la concursuri internationale de unde se intorc cu premii si invata cu placere.

Fiul nostru cel mare, fiind bilingv, a avut posibilitatea de a-si continua studiile liceale tot la distanta. Este inscris la un liceu din Ungaria, cursurile le face pe Skype cu profesori maghiari, iar bacalaureatul il va putea da acolo. Diploma se va putea echivala in tara noastra.

Parintii carora educatia la domiciliu li se pare o optiune buna pentru copiii lor, trebuie sa stie ca exista si varianta bacalaureatului international, recunoscut si in Romania. Acest bacalaureat se da in limba engleza, vizeaza cunostinte generale si poate fi dat in mai multe centre din Europa, cel mai apropiat de noi fiind in Ungaria.

2. Cate familii sunt interesate de educatia la domiciliu in Romania? Care ar fi „profilul” acestei familii?

In prezent exista cel putin 100 de familii in Romania care au optat pentru acest mod de a-si educa copiii. In general, sunt familii de intelectuali cu venit mediu, unde parintii se simt foarte responsabili de educarea copiilor lor, vor sa fie direct implicati, considerand ca familia este mai importanta decat statul. Unele sunt motivate de credinta, altele o fac pentru ca doresc o educatie personalizata, care sa respecte individualitatea si particularitatile fiecarui copil.  Un elev scolit acasa beneficiaza de mai multa flexibilitate, poate aprofunda interesele si pasiunile sale mai bine decat daca ar trebui sa isi imparta timpul intre toate cerintele programei (incarcate, stim bine) unei scoli de masa, poate zabovi mai mult acolo unde materia ii este greu de inteles, sau, dimpotriva, accelera ritmul daca i se pare mai usoara. Daca parintele nu face fata predarii unei materii, are optiunea de a apela la un meditator profesor- sa nu uitam ca multi elevi ai scolilor publice fac meditatii dupa ore, ceea ce poate fi numit tot un fel de homeschooling.

3. Stiu ca ati militat pentru legalizarea educatiei la domiciliu, si asteptati ca legea sa fie votata in 2007. Suntem in 2013 si inca nu am auzit ca homeschoolingul sa fie legalizat- imi puteti da mai multe amanunte despre cum stau lucuruile in acest moment?

In 2010 a fost votata legea de catre comisia de invatamant din Camera Deputatilor. Initial proiectul de lege a fost votat in unanimitate, apoi a fost revotat, iar rezultatul a fost 10 voturi pentru, 14 impotriva. La vremea respectiva, am scris mai multe detalii pe care le puteti citi aici. Ne-am dori implementarea modelului finlandez de educatie la domiciliu in  invatamantul romanesc.

4. Incepand cu anul 2002 ati organizat o serie de conferinte  despre educatia la domiciliu. Cand si unde va avea loc urmatoarea?

Intentionam sa organizam o conferinta in limba romana in Bucuresti in luna mai- cei interesati pe pot cere detalii la adresele de e-mail sau telefonul afisate pe pagina despre conferinte a Asociatiei Homeschooling Romania.

Multumesc frumos pentru toate aceste informatii- cei interesati de educatia la domiciliu cu siguranta le vor gasi foarte utile!

Anunțuri

Interviu cu cititorii: Mihaela, Alinuta si Mihai

Pe Mihaela am cunoscut-o acum cateva luni aici, pe blog, si m-am indragostit de pustii ei- Alinuta si Mihaita. Sunt doi copii adorabili, mai mici decat Baietelul de argint, si m-am gandit ca ar fi un exemplu frumos de joaca pentru cititoarele blogului care au copii de la 3 ani in jos. Astazi este insa o ocazie speciala- Alinuta implineste 3 ani: LA MULTI ANI fericiti si frumosi, fetita cu zambet de poveste!

am2

Bună! Eu sunt Alinuţa. Astăzi este ziua mea: împlinesc trei anişori. Pe frăţiorul meu îl cheamă Mihăiţă şi are 1 an şi 7 luni. De când am venit noi pe lume activitatea principala din casa noastră a fost JOCUL. Dimineaţa, la amiază şi seara. Uneori chiar şi noaptea, când nu ne arde de somn.

Odată cu primele zile de zăpadă am ieşit la săniuş foarte des. E grozav! Fericirea noastră e că locuim la ţară şi în jurul nostru sunt multe dealuri. Cu toate acestea, fiind atât de frig, cea mai mare parte a timpului o petrecem în casă.

amsanie

Dintre toate activităţile, cel mai mult ne place sa pictăm cu tempera. Vă puteţi imagina ce rămâne în urma noastră! Dar “murdarirea” este bună uneori, nu-i aşa?

De asemenea, noi iubim tare mult cărţile. Sunt atât de frumoase! O rog pe mami să ne citească în fiecare zi. Frăţiorului meu îi plac foarte mult cele cu sunete şi cu animăluţe, iar mie îmi plac cele cu poveşti şi enciclopediile. Avem destul de multe: mami a câştigat o parte din ele la concursuri, dar a şi cumpărat.

Noi ne jucăm toată ziua şi, fără să ne dăm seama, învăţăm multe. Un exemplu bun ar fi cel al culorilor. Ştiţi cum am reuşit să le reţin foarte uşor? Vă spun eu chiar acum – m-am tot jucat cu bombonele colorate. Cine ar fi crezut că după o zi, două, am să le recunosc pe toate? Eu le-am sortat, Mihăiţă le-a mâncat şi tot aşa. Am învăţat chiar şi să număr cu ajutorul lor. Astfel, mami şi tati nu trebuie să mai cheltuie o mulţime de bani pe tot felul de jocuri costisitoare pentru ca eu şi frăţiorul meu să învăţăm culorile şi numerele. Bineînţeles că noi ne bucurăm de toate jucăriile şi jocurile cumpărate, dar ideea e că nu sunt absolute necesare pentru realizarea unei activităţi: putem să învăţăm nenumărate lucruri  cu ajutorul obiectelor din jur.

am1

Îmi plac mult şi desenele animate: Clubul lui Mickey Mouse, pe care îl urmăresc atât în română, cât şi în engleză, Doctoriţa Pluşica, Peppa Pig, Dora the Explorer. De la Dora am învăţat primele cuvinte în limba engleză – datorită unui tricouş drăguţ. Un singur tricou m-a ajutat să învăţ 6 cuvinte: monkey, orange, apple, lemon, girl, fruit.  Iata încă o data cât de uşor e de realizat o activitate de învăţare. Nu e nevoie de multe materiale scumpe. E nevoie doar ca adulţii să deschidă puţin ochii şi să vadă în fiecare obiect un posibil joc, o posibilă viitoare activitate. Se pare insa ca există şi o problemă în ceea ce priveşte desenele, deoarece … nu am voie atât de mult pe cât aş dori eu. De obicei negociez cu mami orele la care am voie. Mami şi tati ştiu cum să mă păcălească şi îmi atrag atenţia cu alte jocuri şi activităţi. De exemplu, pentru că îmi place atât de mult de Mickey, mami mi-a scos la imprimantă nişte fişe. Le fac cu mare placere! Tot in genul acesta mai am fişe cu prinţese şi cu litere, iar acum le aştept cu nerăbdare pe cele cu Doctoriţa Pluşica.

afise

Şi limba engleză mă atrage. Prima oară m-am jucat cu mami când frăţiorul meu era în burtică la ea şi eu aveam cam 1 anişor. La început am învăţat animalele şi alfabetul. Sunt numeroase cântecele pe youtube, dar mami a şi compus câteva cu ajutorul cuvintelor pe care eu le ştiam şi a celor pe care credea ea că ar fi mai uşurele.  Şi mai e şi Nody, îl cunoaşteţi? Eu îl urmăresc la TV  şi am personajul acasă: el este cel care vorbeşte cu noi în engleză. Cel de jucarie nu cunoaşte nici un cuvinţel în română, aşa că şi eu vorbesc cu el în engleză, atât cât ştiu. Dar mi-a promis că mă va ajuta să învăţ mult mai mult. Acum îl învăţ şi pe frăţiorul meu, ba chiar şi pe tati. J  Vreti sa mai ştiţi ceva? Eu am fost cea care le-a făcut cunoştinţă celorlalţi cu el. Nici măcar mami nu îl ştia!

Seara ador momentele când avem teatru de păpuşi si joc imaginativ. Noi avem un stetoscop ca cel al doctoriţei Pluşica şi toate jucăriile prind viaţă pe scenă. Când Moş Ene vine pe la gene, eu mă aşez în stânga mamei, Mihăiţă în dreapta ei, şi citim câteva poveşti. Preferata mea e “Nu ţi-e somn ursuleţule?|”. Alteori ne citeşte şi Nody în engleză.

Sunt atât de fericită că am un frăţior! Ce aş face eu toata ziua fără el? Împreună ne putem juca mult mai drăguţ: de-a grădiniţa, de-a magazinul, de-a doctoriţa etc. El învaţă cuvinte noi de la mine, cântecele, cum să se îmbrace, cum să mănânce corect etc. Din această cauză poate că nu mă prea joc eu cu păpuşile. El e o păpuşică vie pentru mine. Eu şi mami facem totul împreună, aşa că nu m-am simţit dată la o parte de când a venit pe lume. Iar el mă iubeşte, la rândul lui, foarte mult. Daca cumva plec undeva fără el mă strigă: “Aiiii, Aiiii!”.  Printre primele 5 cuvinte a fost şi Ai (Ali, dar încă nu îl poate spune pe L).

Acestea sunt câteva dintre jocurile şi activităţile noastre. Mami ne respectă tare mult dorinţele în privinţa jocurilor. Profităm acum de faptul că mami mai are câteva luni de concediu în care se va juca cu noi zilnic, de dimineaţa şi până seara. Pentru noi, copiii, jocul e extrem de important deoarece prin acesta socializăm, ne consumam energia, ne formăm, ne informăm, ne definim şi, cel mai important, ne găsim locul în lume.

Un interviu special: Luminita

De curand, prietena mea Luminita a fost intr-o vizita pe la noi, impreuna cu parintii ei. Ii cunosc de cand eram mica, mi-o amintesc pe doamna A. ca pe o mare gospodina, cu cozonaci perfecti si goblenuri migaloase pe perete. Acum am ajuns sa povestim despre „activitatile educative” care se faceam pe vremea cand noi eram de 2-3 ani, cum se cresteau copiii pe atunci si cum de a iesit Luminita o fata atat de desteapta 😉 .Asa mi-a venit inspiratia ca de 8 Martie sa avem un interviu mai special, nu al mamelor despre copii, ci al copilului crescut mare, despre mama de acum si cea de odinioara. Multumesc, Luminita, ca ai acceptat provocarea mea!

De cateva zile ma gandesc la mama, mai mult ca de obicei. M-ai rugat sa scriu despre copilaria mea, despre mama si ma intreb care este cea mai veche amintire  si nu-mi pot da seama… cel mai adesea ma vad in bucatarie, o ajutam cu diverse indeletniciri minore. Nu imi amintesc sa fi fost mandra de mine ca o ajutam pe mama, daca imi placea sau displacea. Pur si simplu stateam pe langa ea si faceam ce mi se dadea de facut:  curatam orezul de neghina (orezul nu era atat de curat si de alb ca acum), sortam boabele de fasole pe culori (probabil doar ca sa ma tina ocupata), curatam cateii de usturoi.  Cred ca in urma sesiunilor astora de bucatarit, am scos o maxima, pe care eu nu mi-o aminteam, dar pe care mama mi-a zis-o in 2008, cand m-am maritat: Dintr-o mama gospodina, iese-o fata gospodina. Tare, nu ? Mami ma incuraja sa articulez frumos si clar cuvintele, imi amintesc in special ca repetam – dulap- dulapul, tavan – tavanul  si stiu ca numaram pana la douazeci – cel mai tare ma intriga – paisprezece, mult timp am zis patrusprezece – pentru ca asa mi se pare firesc – saisprezece era pur si simplu o eroare). Mama m-a invatat sa impletesc, sa crosetez, sa cos goblen. Ce rabdare trebuie sa fi avut sa ma invete sa tin andrelele sau crosetul in mana, nu-mi pot imagina; nu m-a fortat niciodata, doar ca o vedeam pe ea si voiam sa fac si eu. Cand am facut lucru manual in generala, eu eram experta!  Sunt anumite obiceiuri pe care mama mi le-a indus/impus si cand am plecat la facultate mi-a luat mai bine de un an sa ma dezmeticesc si sa fac pana la urma cum mi-ar fi convenit mie, nu mamei mele. De exemplu – nu a incurajat niciodata consumul pufuletii (zicea ca-mi ies bube dulci), nu am mancat cand eram mica si nici cat timp am stat cu ai mei. Nu mi-a dat vreodata sa mananc mai mult de cateva stafide, in anul I stiu ca mi-am luat o punga de jumatate de kilogram si o tineam in dulapul din camin) si niciodata nu am avut mancare la noi cand calatoream undeva – mereu am calatorit cu trenul sau cu autobuzul si in afara de apa nu aveam nimic. Nici acum nu imi place si nu vreau sa mananc atunci cand sunt la drum.  Am suferit toata copilaria  pentru ca m-a tinut mereu cu parul scurt. In adolescenta mi l-am lasat lung, acum mi-e mediu si déjà ii dau dreptate – daca o sa am o fetita, o sa fie tunsa scurt.

Nu stiu de unde avea ea ideile astea, probabil de la doua vecine – una profesoara de romana si una  invatatoare .Profesoara, mama a trei copii, a invatat-o sa imi dea ceai noaptea, nu lapte, (cand eram bebe) iar invatatoarea i-a zis mamei sa vorbeasca mereu corect si nestalcit in preajma mea, pentru ca o voi imita (inainte de scoala) si voi reproduce la gradi tot ce voi auzi in casa.
Nu imi amintesc sa ma fi jucat cu mama sau cu tata, munceau in schimburi, petreceam putin timp cu ei. Dar mereu am luat masa impreuna si imi placeau momentele cand tata ma lua la el in brate si-mi taia felia de paine cubulete si mancam amandoi din aceeasi farfurie.
Sunt lucruri pe care le stiu de la alti oameni, nu de la mama. Sunt sigura ca si ea mi le-a zis, dar nu mi le amintesc de la ea, ci de la altii. O matusa m-a invatat sa ma pieptan si la spate,  nu doar bretonul , sa spal farfuriile si pe fund, nu doar pe fata,  o buna prietena de familie m-a invatat sa ma parfumez “ca o domnisoara” la incheieturile mainilor si pe la ureche, iar dna Sarca (asistenta) m-a invatat sa beau multa apa dupa ce iau o pastila pentru ca pastila sa ajunga in stomac. Am 30 de ani, dar si acum imi amintesc de oamenii astia de fiecare data cand fac una sau alta din lucrurile insusite de la ei.  
Ai mei m-au incurajat sa fiu responsabila si sa aleg ce cred ca e mai bun pentru mine. Au avut incredere in mine si m-au tratat ca pe un om mare.  Ralu, ma intrebi de sfaturi pentru mame. Imi vine greu sa dau sfaturi din alta perspectiva decat cea de fiica. Asculta-ti copilul si alina-l atunci cand sufera, chiar daca este mai mare. Cred ca asta as zice.
Mama nu s-a amestecat in prieteniile mele si o admir pentru asta. M-au lasat sa imi aleg singura prietenii si cred ca este foarte dificil pentru un parinte sa nu ii spuna odraslei ce sa faca. Mi-a luat usor in deradere micile deziluzii in dragoste, dar, in domeniul acesta delicat, am avut un aliat puternic in tata.
Mama si tati sunt bine mersi, pensionari. Invat de la mama mereu, ii “fur” retetele – in etapa asta sunt acum. Nu stiu daca regreta ca au un singur copil. Stiu doar ca merita sa aiba cel putin un nepotel. Ai mei sunt parinti foarte buni, dar vor fi bunici grozavi. Asa se intampla mereu, nu ?
 
 
LA MULTI ANI MAMI!
 
 

Interviu: Camelia si Andrei (2)

Pe partea literara am facut diverse jocuri, am conceput alfabetar, dupa un exemplu al unui blog descoperit cu ajutorul tau, Raluca.
Seara citim cu o frecventa ridicata carti bilingve, mai ales pe engleza, iar mai nou si franceza. Facem des letter hunting si  in romana si in engleza.Vom incepe acum grupul che/chi/ge/gi/ce/ci/ghe/ghi. Pentru asta adun obiecte, in masura posibilitatilor, flashcard-uri-  fiecare cu denumirea specifica in romana sau engleza dupa caz.
Pentru ghi avem o ghinda, o ghirlanda, ghiozdanul,un ghioc si un porc pe care il cheama Ghita. Le scriu denumirea sub fiecare: odata cu  litere mari si inca odata cu litere mici. Ne jucam si facem povesti : Saracul Ghita , ii era foame si frig, nu avea decat  un ghiozdan vechi si in ghiozdan ce crezi ca avea? O ghinda pentru micul dejun si o ghirlanda pentru bradul de Craciun. Nu stiu ce facea Ghita cu un triunghi si dreptunghi si uite un ghioc, sa-i poarte noroc…Hai sa-l ajutam pe Ghita sa-i gasim un culcus cald, sa-i coasem ghiozdanul si sa-i aducem un ceai pentru ghinda. Iar langa ghirlanda punem si un glob sa fie mai frumos bradutul.Vezi ca i-a purtat noroc ghiocul? Ne-a gasit pe noi si l-am ajutat. 🙂
In felul acesta repetam si litera Gg.

Pe langa jocurile inventate (care nu necesita un buget foarte mare, ci imaginatie, timp si rabdare, poate un foarfece, hartie, carioci si poate lipici), am mizat mereu pe jucarii inteligente: jocuri de constructie, puzzle, threadable figures, rozete mici  colorate pentru construit si numarat, forme pentru construit cu forme de baza- cerc, triunghi, dreptunghi, forme de incastrat, betisoare, jocuri logice- Jour et nuit, set de doctor, Piticot,  Nu te supara frate, Bazele stiintei– dintii,ochiul, scheletul, chitara, muzicuta, acordeonul chinezesc (mostenire de la mama din 1986). Bine inteles, avem si multe masinute, mingi, jocuri cu magnet – Politia, memory games si vreo doua papusi.

Momentele acestea ma relaxeaza enorm si  ma dedic in totalitate, imi place la nebunie sa lucrez cu Andrei, sa ma joc si sa-l invat in limita timpului. E atat de relaxant si e singurul lucru care imi aduce o satisfactie deplina, fiindca stiu ca in acest fel pun bazele educatiei lui, sper eu solida.
 
Cu mult drag,
Camelia si Andrei
 
Iti multumesc mult, Camelia, pentru ca ne-ai impartasit aceste idei superfaine, lasandu-ne sa ne inspiram din jocurile voastre!

Interviu: Camelia si Andrei

Pe Camelia am cunoscut-o pe topicul Scoala de acasa pentru copii intre 1 si 3 ani, de la sectiunea unde sunt moderator pe copilul.ro. Am ramas de la inceput impresionata de cat de multe stia micul Andrei si cat de frumos se ocupa mama lui de el. De aceea, am invitat-o sa ne impartaseasca si noua cateva idei de jocuri de la ei de-acasa, pentru a ne servi drept sursa de inspiratie.

Camelia spunea: Stiu ca intotdeauna e timp de mai bine si mai mult, mai ales pentru copii. Acum ne jucam la fel de constructiv si educativ si la voia intamplarii, dar nu chiar cu aceeasi frecventa cu care o faceam , fiindca nu prea mai imi permite timpul.

Dar weekend-urile le rezervam jocurilor, sportului,unei piese de teatru sau mai nou participam cu drag de cate ori avem ocazia la Atelier pentru copii, unde invatam cum sa pictam , sa facem colaje si multe alte lucruri minunate.
Nu stiu daca e un criteriu al genului, dar in ultimul timp un joc care ii place  foarte mult lui Andrei sunt soldatii si catapulta 🙂 .
Sunt acei soldatei din plastic ,care se gaseau acum mult timp in urma, in diferite pozitii , cu diferite misiuni fiecare. Andrei aseaza  piesele de lego ca niste turnuri si in varfurile acestora pune soldatii. Piesele de domino (de la Kaufland) facute din spuma sunt o parte importanta din componenta catapultei. Cu ajutorul lor se lanseaza ghiulelele. Iar capacul cu un orificiu  al galetusei in care stau piesele de lego – este baza in care Andrei a asezat, intr-o zi, piesa de domino. Cateva rozete mici de plastic (folosite la construit si creatie) erau ghiulele. Cu o bucurie enorma si-a facut de lucru „de-a soldatii si inamicii” mai bine de 2 ore, aruncand rozete cu ajutorul catapultei concepute, in soldatii din turnurile de lego. Adevarate strategii militare:

Un alt joc care l-am facut constant este, de fapt, un pic de matematica vizuala cu puncte. Am pornit de la flashcard-urile cu puncte ca cele de pe fatetele zarului.Am ajuns acum la 10. Am pornit initial de la 1 la 5 si progresiv am adaugat flashcard-ul cu sase puncte, sapte puncte… pana la 10. Dupa ce recunostea cate puncte sunt, adauga cifra. Acum se plictiseste ca stie reprezentarea grafica pe puncte (nu stiu denumirea exacta) de la 1 la 10 isi da seama ca 5 puncte cu 1 punct e sase, cinci puncte cu 2 puncte e 7 etc.

Tot axandu-ma pe matematica, am luat forma de briose (in care am copt doar de 3 ori, si care e mai folositoare la lectii decat la gatit) si am folosit-o pentru sortat culori, pentru numarat, pentru sortat formele, marimile (mic – mijlociu- mare).
De exemplu, folosind niste mini flashcard-uri si cifrele imprimate: fiecare numar in cate un locas al tavii, flashcard-urile reprezentand diverse obiecte in numarul corespunzator cartonaselor( unu- un pepene, la numarul doi- doua cartonase cu cate o  umbrela). I l-am facut un pic mai complicat, amestecand cartonasele cu obiecte de la 1 la 5, Andrei trebuind sa identifice si sa aleaga sa fie atent daca mai sunt cartonase de acelasi fel. Apoi , am crescut progresiv pana la 10. Dupa ce invata oarecum regulile, poate fi lasat si singur: daca reuseste  sa-l faca singur, satisfactia e mai mare si rasplata pe masura – un Kinder Pingui, o gutuie, o clatita sau chiar 3 (depinde de ce ii place mult si e si sanatos).

Fiindca Andrei are 3 ani si 7 luni am inceput trecerea de la unitati la zeci. Momentan suntem la recunoasterea cifrelor de la 11 la 19  pana la 20. Cu pompoane colorate si cu foaia de lucru download-ata de pe net. Primii pasi i-am facut punand pompoane peste cifrele de la 10 la 19, sa nu le fie frig si sa fuga. Apoi dupa acomodarea cu acestea, am facut un mic playrole, in care mama era „Regina vrajitoare”  care ordona „Cavalerului” sa puna pomponul galben pe numarul 15 (aflat pe un cerc galben). Regina vrajitoare inchidea ochii si printul ghicea numarul. Atunci regina nu-l mai transforma in broasca testoasa ci continuau. Daca gresea printul, se iscau o tura de trasnete si fulgere ale reginei care lesina din cauza greselii”fatale”. Regina vrajitoare invia daca numarul si pomponul ales corespundeau cerintelor, intr-un final. Jocul e mult mai simplu decat in descriere.

(va urma)

Interviu: Valentina, Elena si Maria (2)

 
De cand merge la gradinita, Elenei ii place sa coloreze mai mult, dar prefera pictatul desenatului cu culori. Nu deseneaza ceva anume, ii place mai mult sa amestece mai multe culori pe o foaie. Am incercat de curand si pictatul cu folie cu bule si i s-a parut interesant sa puna foaia deasupra si sa vada ce model a iesit. Dupa ce termina de pictat trebuie neaparat sa punem  opera de arta pe frigider. De Craciun am facut ornamente pt bradut din bete de inghetata pictate cu glitter glue, am facut ghirlande cu ingerasi si braduti. Am facut ornamente de genul asta si pentru a impodobi bradutul de gradinita si grupa lor a castigat premiul 1 pentru cel mai frumos bradut :"> blushing .
Am gasit idei interesante pe  www.talentedenazdravani.ro .
Sunt multe bloguri de unde ma inspir si  printez fise, printre preferate sunt:
 http://www.notimeforflashcards.com/ 
Cand se plictiseste de activitati, Elena se joaca cu jucariile. Face mancare in craticioarele ei, plimba papusile cu caruciorul, se da pe tobogan, cand avem instalat cortul se joaca si acolo, dar desigur se plictiseste foarte repede de toate si de aceea nu i le las mult timp la dispozitie, le ascund si dupa o perioada devin din nou interesante. Mereu spun ca nu le mai cumpar jucarii ca au destule, dar daca vad ceva interesant nu ma pot abtine. I-a placut mult sa  imbrace ursuletii, sa pescuiasca , jucarii pe care le-am cumparat de pe www.bebelogic.ro , apoi mai avem jocuri cumparate de pe www.edukid.ro (antonimele, un turn educational ). Acum ii plac cuburile de constructie si cred ca o sa mai cumpar cateva si ma tot gandesc la niste conectori de genul Zoob  pe care i-am vazut pe www.casaretro.ro.  Am mai adaptat unele jocuri pe care le-am vazut si e interesant si asa. De curand am improvizat jocul cu concursul melcilor: noi am facut intrecerea piticilor si mami era comentatorul.
Si Mariei ii place sa se joace ca Elena, dar va inchipuiti ca uneori se lasa cu tipete. Am inceput sa o las si pe ea sa se joace cu obiecte mici pentru exersarea motricitatii fine, dar desigur doar sub supraveghere. Ii place mult sa se joace si cu altceva decat cu jucarii.
M-am cam intins la vorba… Cam astea suntem noi si cam asa ne ocupam timpul.
Ii multumesc Ralucai pentru ca ne-a dat posibilitatea sa va povestim despre noi.
 
Vali, eu iti multumesc ca ne-ai lasat sa aruncam o privire pe fereastra casei voastre. Acum am senzatia ca va cunosc mult mai bine pe toate trei!
 
 
 
 

Interviu: Valentina, Elena si Maria (1)

Am o deosebita bucurie sa v-o prezint pe Valentina, mama Elenei si a Mariei, pe care am cunoscut-o cu mai multa vreme in urma, pe cand S. avea doar cateva luni. De stim de pe forumul copilul.ro, unde faceam parte din gurpul mamicilor de bebelusi nascuti in toamna-iarna anului 2009. Copiii nostri au crescut „impreuna”, ne-am bucurat de progresele lor, de aniversarile lor si chiar de venirea pe lume a fratiorilor si surioarelor lor. Valentina a fost si este foarte implicata in grupul unde se impartasesc activitatile educative pe care le facem impreuna cu copiii acasa. Sunt sigura ca va va face placere sa cititi despre cum invata ele prin joaca:
 
Salutare. Eu sunt Valentina, in curand o sa implinesc 29 de ani si am 2 fetite superbe (zise cioara  🙂 ) Elena, de 3 ani si 1 luna si Maria, de 1 an si 2 luni. Eu am terminat facultatea de litere (engleza-romana) si am lucrat 2 ani ca profesoara de engleza. Sunt cam de multisor casnica si sper ca din toamna sa incep lucrul.
Elena merge la gradinita de anul acesta si ii place, cu toate ca ea e destul de timida si rusinoasa si mi-au spus doamnele ca se joaca , participa la activitati, dar e foarte serioasa. Asta-i firea ei, mai sensibila si nu vreau sa o stresez cu asta. Cand e acasa e toata o veselie, insa in deplasare e mai rezervata. In schimb Maria e alta fire; e indrazneata, nu se descurajeaza daca ii iei ceva din mana, face tot posibilul sa recupereze ce-a pierdut, e cum se spune o dai afara pe usa si ea intra pe geam. Amandoua sunt foarte vorbarete si ma bucura faptul ca Maria imita tot ce face si ce spune Elena. Elena a vorbit foarte devreme si acum spune toate cuvintele corect si stie multe cantece si poezii. Avem o biblioteca destul de bogata si citim cate ceva in fiecare zi. I-am cumparat multe carti de la editura Teora www.teora.ro  cu piese magnetice, povesti cu puzzle, carti de colorat si cu autocolante. A primit de la Mos Craciun o carte cu povesti romanesti de la ed. Gama si sunt tare incantata de ea, ca are si un format deosebit, cu 2 CD-uri.
Inca de pe la 1 an si ceva Elenei i-a placut sa faca puzzle-uri asa ca avem o multime atat din lemn cat si din carton, cu povesti, animale, mijloace de transport, fructe, animale, forme, cam tot ce se poate. Ii place sa faca un puzzle de mai multe ori si cred ca asta e una dintre activitatile ei preferate. Ii sunt recunoscatoare Ralucai pentru ca ea mi-a deschis apetitul pentru homeschooling si de vreun an tot facem activitati care mai de care. Am incercat sa fiu mai ordonata si sa fac activitatile pe teme dar nu mi-a iesit intotdeauna.  Am inceput cu sortarea pe culori si acum Elena, din reflex cred, pune obiectele care seamana, cum spune ea, unul langa altul. Acum stie cam 8 culori plus alb si negru, cu toate ca uneori mai confunda verde cu albastru (pe astea le-a invatat cel mai greu). Sa numere a invatat mai intai asa ca o poezie, dar vad ca activitatile au dat roade si acum poate sa numere obiectele dintr-o multime pana la 10. Inspirata de acest joc ne jucam si noi adesea de-a postasul, apoi numaram bilute, pompoane, banuti si alte cele. Nu recunoaste decat cateva cifre dar eu sunt multumita si asa.
 Nu are mereu chef sa faca o activitate pana la capat, uneori ii pregatesc cate ceva si nu vrea sa se joace deloc, si sa nu ma inchipuiti ca o activitate dureaza foarte mult, dar eu cred ca tot ce facem trebuie sa fie amuzant pentru ea si nu o fortez sa faca mai mult decat vrea ea. Pe la 2 ani si 4 luni am incercat sa ne jucam si cu literele dar nu a fost prea interesata asa ca am renuntat, dar cred ca ar trebui sa reluam activitatile pentru ca acum vad ca e interesata si de ele. Stie care e litera E de la Elena, si de cand cu desenele Curiosul George stie si C de la curios.
Iata cateva activitati cu litera A:
 
Activitatile cu litere nu i s-au parut prea interesante pana nu demult.
 
 
 

Interviu: Ramona si Clara (2)

Camera Montessori

In aceeasi ordine de idei, eu sunt pasionata de educatia Montessori (http://thelittlelist.wordpress.com/m-o-n-t-e-s-s-o-r-i/, http://mymontessorimoments.com/, etc) si am incercat sa-i organizez camera in acest fel. Are o biblioteca cu carti, de fapt doua, chiar ma gandeam unde o sa le mai punem, pentru ca sunt déjà foarte multe, are o harta a lumii pentru copii pe un perete si, desi imi place ideea de spatiu neincarcat, i-am mai cumparat pentru ziua ei o harta a Europei pentru copii (editura Art / pe prima am luat-o de la Targul de carte din toamna, pe a doua de la libraria Bastilia din Piata Romana). Clara e foarte-foarte atrasa de harta, este foarte frumos realizata, colorata, cu multe animale, in functie de zona, cu monumente, cu oameni care fac diverse lucruri, pescuiesc,  inoata, etc. Este o harta foarte interesanta si chiar ma bucur  ca i-am luat-o.

Are acea tabla de la Ikea, masuta tot de acolo cu scaunelul din lemn, unde poate desena sau picta, unde stampileaza (stampile de la Lidl) sau unde o asaza pe Bonnie, papusa ei preferata.  Avem, de fapt, trei scaunele, pentru fiecare dintre noi si pentru viitorii oaspeti, copii.

La fereastra i-am asezat un scaun in trepte, pentru a se putea urca si pentru a putea observa imprejurimile (stam la parter). Ii place sa faca acest lucru. Mai are un tobogan, un calut de lemn, doi saci cu jucarii, si caruciorul cu papusa, bineinteles.

Programul zilnic

Dimineata, dupa ce se trezeste, cand mergem la toaleta (nu mai face la olita) ii citesc ceva in engleza, de fapt repeta cuvintele pe care i le spune sotul meu si se uita la pozele respective), mancam, ne jucam sau citim, desenam … dupa care iesim afara si stam, in functie de vreme, o ora  sau doua.  Clara este foarte energica si iesim aproape in fiecare zi, are nevoie de miscare ca de aer!!! Luam masa de pranz, Clara doarme, dupa care iar joaca in casa, citit, desenat, colorat, dans, cantece sau diverse activitati cum ar fi multe dintre cele prezentate de Raluca pe blogul ei, cu mentiunea ca fetita mea nu prea are foarte multa rabdare, deocamdata, sper  eu, si iar iesim pe-afara. Seara citim iar, sarim in pat, cantam, dansam, si povestea de seara, pe care incercam sa nu o ratam. Clara a invatat déjà foarte multe poezii, mai scurte sau mai lungi , de genul « Somnoroase pasarele », spune doar ultimele cuvinte, dar sunt sigura ca le stie pe toate, desi deocamdata nu poate pronunta si lega toate cuvintele (nu are inca doi ani).  Stie gama, ii place de cand am fost la Opera si a auzit-o in spectacol, stie cantecul gamei in romana (l-am invatat dintr-o carte luata de  la editura Anteea –Cantecele copilariei / au carti foarte dragute, unde puteti gasi adunate poeziile si cantecele copilariei noastre).

In ultimul timp asculta povesti, preferata ei fiind “Alba ca Zapada si cei sapte pitici”, desi pana acum nu-i placeau decat citite.

Ne pregatim de gradi 🙂

Ce sa mai spun ? Suntem in cautarea unei gradinite care sa ne placa, mie nu-mi plac gradinitele foarte colorate, cu covoare si pereti colorati care sa-ti distraga atentia, prefer ca pata de culoare sa  o dea materialele de lucru, cartile, hartile, etc- prefer o gradinita de tip Montessori,  dar, din motive de departare fata de casa, va merge acolo de la toamna. Totodata, vreau ca in gradinita respectiva (cea la care va merge pana la toamna) sa invete o limba straina de preferinta cu un profesor nativ, si sunt cateva de genul acesta in Bucuresti.  In curand ma intorc la serviciu, asa ca trebuie sa incepem o noua etapa din viata noastra. Urati-ne succes !!!

P.S.  II multumesc Ralucai pentru toate materialele pe care ni le pune la dispozitie, blogul ei fiindu-mi printre primele  surse de inspiratie in ceea ce priveste homeschooling-ul.

P.P.S Eu ii multumesc Ramonei pentru ca ne-a lasat sa aruncam o privire in lumea ei si a fetitei ei, eu una am avut multe de invatat!

Interviu: Ramona si Clara (1)

Pe Ramona am remarcat-o printre cititorii blogului meu datorita link-urilor foarte faine pe care le lasa mereu in comentarii. Asa mi-am  dat seama ca e pasionata de educatia fetitei sale, ca are ea insasi o enorma placere de a invata despre asta. Clara, pe de alta parte, m-a impresionat  prin abilitatile deosebite pentru un copil de nici doi ani, si sunt sigura ca investitia mamei in ea a dus la rezultatele acestea. De aceea, am rugat-o sa ne povesteasca cate ceva despre cum abordeaza educatia timpurie a Clarei. Acum nu doar ca le cunosc mai bine pe amandoua, dar am si cateva idei noi de pus in aplicare pentru S.

Buna ! Noi suntem Ramona si Clara, eu am 36 de ani, iar Clara implineste doi. Am terminat Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Univ. Bucuresti, sectia croata-franceza, si  lucrez ca traducator pentru mai multe limbi slave, franceza si engleza.

Daca ar fi sa raspund intrebarilor pe care Raluca i le-a pus Adinei  in primul interviu,  as raspunde ca inca de cand s-a nascut Clara a ascultat cantece pentru copii atat in engleza, cat si in franceza, dar si in alte limbi, in functie de cd-urile pe care le-am avut. Pot sa spun ca si cand era in burtica asculta muzica, dar mai mult in croata, pentru ca asta ascultam eu pe-atunci, o muzica foarte frumoasa, foarte melodioasa.

In ceea ce priveste vorbitul in limbi straine, nu pot sa spun ca fac lucrul acesta in mod curent, din pacate,  dar si eu si sotul meu ii citim zilnic, atat in franceza, cat si in engleza, ii cantam, iar Clara am observat ca a inceput sa stie versurile unor melodii. Desigur, nu cunoaste sau nu pronunta toate cuvintele deocamdata, dar cu mare bucurie am auzit-o cantand de multe ori si pronuntand cuvinte in engleza sau franceza.

Am participat cam doua luni la niste cursuri de limba engleza prin cantec : learnwithmusic.ro, iar Clarei i-a placut foarte-foarte mult (si noua la fel). Si aici am observat ca a avut niste cantece preferate, carora le-a invatat ordinea si din care canta cateva cuvinte.

CD-uri am cumparat din diverse hipermarketuri, in functie de ce am gasit, sau din librarii cum ar fi Carturesti (au colectia Putumayo : http://librarie.carturesti.ro/cauta/muzica/putumayo/, cu cantece pentru copii, si nu numai, in mai multe limbi straine). De pe internet nu prea i-am pus muzica, desi oferta este mult mai mare, dat fiind faptul ca avem o colectie maricica de CD-uri cu muzica pentru ea.

Carti citim in fiecare zi, in diferite momente ale zilei, dimineata am incercat sa-i citesc in limbi straine, si apoi sa-i traduc (in legatura cu asta puteti gasi multe informatii utile pe mutilingualliving.com). Are si carti preferate, mai ales cele de dimensiune mica, pe care ii place sa si le poarte in gentute si din care,  tot recent, am observat ca ii place sa citeasca  si sa spuna : « odata ca niciodata, o pisica … etc », adica a inceput sa lege tot mai mult cuvintele si sa faca propozitii de genul : « mami, de  ce Luca a racit ? », « mami, de ce ninge ? », « mami, de ce ploua ? », si altele.

Clarei ii place foarte mult sa deseneze, am intrebat-o care este culoarea ei preferata si de multe ori mi-a aratat creionul albastru sau paharul albastru … are o tabla de la Ikea, cu o rola de hartie, pe care deseneaza, case in mod special, cel putin asa spune, dar imi arata si cand deseneaza o minge sau un balon sau altele … bilele sunt preferatele ei, are o multime de bilute pe care si le plimba tot in renumitele gentute !!!

La televizor nu ne uitam si nici nu i-am aratat prea multe pe internet, doar cu ocazia Craciunului i-am pus cateva filmulete cu cantece in limba engleza, cu desene animate, desigur.  Am auzit comentarii pro si contra acestor lucruri, am zis ca mai putem amana putin vizionatul anumitor desene de care unii copii am auzit ca au devenit dependenti. Singurul lucru pe care l-a vazut si a durat mai mult, de fapt doar partea I, a fost filmul “Veronica”, si m-am gandit ca e ok mai ales pentru ca este un film muzical.

Am fost cu Clara la teatru, la Muzeul Taranului, la « Zana Maseluta », inaintea Craciunului am fost la Carturesti, in mall-ul AFI, unde au fost niste spectacole organizate de principesa Margareta, si unde am ascultat-o pe Ada Milea cantand despre  Apolodor, am vazut diverse piese de teatru pentru copii sau alte spectacole frumoase : http://blog.carturesti.ro/evenimente/seri-de-poveste-un-cadou-de-craciun-pentru-toti-copiii.html. Am fost la Opera, la doua spectacole, dintre care unul a durat doua ore si ceva si la care  Clara a rezistat pana la sfarsit. Este vorba despre spectacolul din data de24  decembrie, organizat de copiii care studiaza baletul in cadrul Operei. Minunat !

Interviu: Adina si Irina

De cand am inceput sa scriu pe acest blog, am facut cunostinta, fie si numai virtual, cu niste oameni speciali, niste parinti extraordinari. Eu insami simt ca am o multime de invatat de la ei. Doresc, asadar, sa inaugurez o noua rubrica, una in care sa scrie cititorii mei, impartasindu-ne tuturor din experienta deosebita pe care o au cu copiii lor. Am invitat-o, pentru inceput, pe Adina- pe care am cunoscut-o mai bine gratie forumului Bebelogic. Ea m-a impresionat prin faptul ca fetita ei de numai 3 ani vorbeste fluent engleza si romana.

Suntem Adina si Irina. Mamica si fetita. 32 si 3 ani (si 2 luni). Ne iubim mult mult mult, ne jucam, invatam si vorbim engleza. Eu lucrez de acasa, sunt senior technical writer pentru o companie americana (adica, scriu si editez documente de marketing si tehnice – totul in engleza). Am facut liceul bilingv ro-en, mi-a placut intotdeauna sa scriu in engleza si, dupa o facultate tehnica (calculatoare), am ajuns sa fac ceea ce fac acum. Lucrez de acasa acum, pentru ca am ales sa pot petrece mai mult timp cu fetita mea. Sa invatam impreuna, sa vorbim engleza, sa fim impreuna. De ce engleza? Pentru ca o stiu bine, pentru ca o folosesc zilnic, pentru ca mi-am dorit ca si Irina sa o invete, de mica.
De la ce varsta ai inceput sa ii introduci engleza fetitei tale, si cum?
Doar de la 1 an, am vorbit, cate un pic, si in engleza cu ea. Normal si firesc, asa cum vorbeam si romana.
Ai vorbit cu ea numai in engleza?
Nu am vorbit exclusiv engleza cu ea de la inceput, nu. Cred ca ar fi fost schimbarea prea mare. Insa am incercat, in primele luni, sa avem 1-2 ore de engleza pe zi. Diminetile, cand eram numai noi doua acasa, sau cand mergeam impreuna la plimbare, ii mai povesteam ce vedeam pe strada, in engleza.
In general am folosit engleza mai ales cand am mers intr-un loc nou, cand i-am explicat ceva nou – cand a fost vorba de o experienta noua. Cand suntem impreuna cu restul familiei, vorbim in general romana (desi, a inceput recent si bunica sa isi dea drumul la engleza invatata in scoala, si o intelege si ii chiar raspunde Irinei.)
Obisnuiam sa dezvolt cate o idee pe cate un cuvant de al ei. Daca ea imi arata si spunea flower, eu adaugam yes, look, what a beautiful flower!….
 Ce metoda, materiale, carti ai folosit?
Am pornit pe principiul sa avem mai multe ‘sesiuni’ pe zi. Cand suntem numai noi doua diminetile, cand mergem la plimbare, cand citim, folosim engleza. Acum, de cand si-a dat drumul, de multe ori se joaca si vorbeste cu jucariile in engleza.
Datorita faptului ca traim intr-un mediu preponderent romanesc (limba romana o aude pe strada, la tv, radio) am incercat sa ii ofer Irinei cat mai multe resurse in engleza: carti pentru copii, muzica, desene animate, DVD-uri.
Pe Internet se gasesc multe resurse: videoclipuri cu muzica, desene animate, carti online. Amintesc doar cateva:
– Desenele animate cele mai indragite de Irina, si care sunt clare din punct de vedere lingvistic – sunt: Peppa Pig, Caillou, Little Einsteins, Super Why. Ne uitam in general pe Youtube la ele.
– Muzica – sunt multe optiuni foarte reusite.
Aici se pot citi carti online pt copii.
Acesta e un site foarte  bun, cu multe resurse de invatare a englezei, videoclipuri scurte, etc.
Povesti  online pentru copii.
– DVD-uri, le caut pe cele care au optiunea in engleza (am gasit recent mai multe cu Mickey Mouse ClubHouse si Little Einsteins, la reducere la Humanitas.)
De asemenea, jucariile interactive, cum ar fi un laptop pentru copii, le-am ales in engleza.
Avem un NOOK Color, o tableta interactiva (gen iPad), pe care Irina o iubeste si o foloseste zilnic. Contine multe carti in format electronic pentru copii, pe care i le citesc eu, sau se citesc automat (Read-to-me), contine diverse aplicatii pentru ‘preschool’ – si de asemenea, se conecteaza si la Internet pentru diverse activitati.
Mai avem un LeapPad, cu mai multe carti interactive, pe care pui creionul si le citeste…Se joaca cu el, insa nu il foloseste la capacitatea lui…Nu l-as recomanda copiilor de varsta ei, poate merge mai bine la cei mai maricei.
Cum am spus, ii citesc numai in engleza. Asa mi-am propus, iar in timp, asa m-am obisnuit – imi este dificil sa ii citesc in romana, daca incerc. Asa ajungem prin librarii, unde cere sa ii citesc cate o carte (care e in romana) – iar eu i-o ‘citesc’, traducand-o pe loc in engleza.
Ii plac foarte mult cartile si sta sa ii citesc si cate 6-7 carti inainte de culcare (ar vrea si mai multe, dar se face prea tarziu.) Eu sunt de parere ca asa a invatat foarte mult.
De pe la 2 ani, am reusit sa adun mai multe carti potrivite pentru varsta ei, si am inceput sa ii citesc mai serios. Adica, ii citesc inainte de somnul de pranz si de seara, iar uneori si in timpul zilei, cand ii ofer o carte noua. Intotdeauna i-am citit cand a cerut, chiar daca asta a insemnat sa ne culcam mai tarziu cu jumatate de ora…
Incerc sa ii ofer un set de cateva carti noi pe saptamana, 3-4-5, pe care le citim cateva zile la rand (cumparate, sau imprumutate de la biblioteca). Pe langa acestea, isi alege ea singura ce alte carti doreste sa ii citesc din rafturile ei. Daca consider ca unele carti au un vocabular putin prea complex pentru ea, i le simplific cand i le citesc la inceput, si, pe masura ce le recitim, introduc si din cuvintele mai grele.
I-am citit mult. Am cumparat si cumpar carti in engleza pentru ea. Le caut in librarii, pe net, etc. Se gasesc greu si sunt scumpe. Insa a invatat enorm de mult din ele. Engleza multa, si nu numai. Stie o multime de povesti, preferata ei e Goldilocks.
Regula e sa nu treaca nici o zi in care sa nu fie folosita engleza. Au fost zile cand n-am avut timp sa stau prea mult cu ea din pricina serviciului, si atunci sesiunea de citit inainte de culcare ne-a salvat.
Mergem saptamanal impreuna la o mica biblioteca pentru copii, unde se gasesc numai carti in limbi straine. Se numeste Babel Center si Irinei ii place mult acolo. Se joaca un pic, apoi citim mai multe carti, iar dupa aceea imprumutam cateva pentru acasa. Au o colectie foarte frumoasa de carti noi.
De la ce varsta a inceput sa vorbeasca fetita? A avut probleme, a amestecat limbile, i-a ingreunat cresterea bilingva dezvoltarea vorbirii?
Irina a vorbit un pic mai tarziu, insa nu din cauza englezei. Insa cand a inceput sa spuna cuvinte – a avut mereu grija sa le spuna clar, in ambele limbi.
Pe masura ce a inceput sa lege cuvintele, sa formeze propozitii – nu a amestecat limbile. Asta am remarcat si admirat la ea – nu i s-a intamplat sa amestece cuvinte din cele doua limbi intr-o propozitie. A stiut ca sunt separate.
In jurul varstei de 2 ani si doua luni a inceput sa vorbeasca bine, legat, in propozitii.
Acum, la 3 ani si 2 luni, vorbeste fluent ambele limbi. Nu le amesteca, insa cateodata traduce, volitional, sau daca i se cere.
Parerea mea este ca bilingvinsmul i-a dezvoltat vorbirea. A fost si este foarte atenta la ce i se spune. Vorbeste foarte clar si in romana si in engleza, constient as spune. Da, este constienta de ambele limbi, de felul in care se exprima. Cand i se intampla acum cateva luni sa spuna cate un cuvint gresit, incepea sa rada si se corecta singura. Deci e foarte CONSTIENTA de limbaj, de constructia gramaticala etc. Si mi se pare ca e in general foarte atenta ce e in jurul ei.
Iar daca aude o alta limba straina la TV sau la oameni pe strada, imediat ciuleste urechile si ma intreaba ce spun oamenii aceia.
 La ce nivel intelectual ai evalua-o pe fetita ta? Ti se pare peste medie? Crezi ca aceasta metoda ar da roade la orice copil?
Cred ca toate il vedem pe copilul nostru ca fiind peste medie…. Nu stiu ce sa spun, eu ma bucur de ea si de progresele ei, e o placere sa lucrezi cu ea.
Singurul test pe care i l-am facut a fost testul Portage, la recomandarea ta de pe blog, Raluca.
M-a impresionat rezultatul la dezvoltarea limbajului (si mi-a confirmat observatiile mele). La varsta de 3 ani, Irina a avut varsta limbajului la nivel de 4 ani si 11 luni.
Vorbeste foarte bine si corect cele doua limbi. Engleza o vorbeste cu un accent superb, american, si o face cu usurinta, firesc. Este atenta, poveste ce i s-a intamplat peste zi, are o memorie fantastica – tine minte si reda toate detaliile intamplate cu luni inaninte.
Cunoaste toate literele alfabetului, si mari si mici, atat denumirea lor, cat si sunetul pe care il produce fiecare (in limba engleza).
Irina e foarte muzicala – iubeste muzica, de toate genurile, fie clasica, populara, pentru copii si nu numai. A dansat dinainte de a-si da drumul sa umble…. si acum inventeaza ea singura noi feluri de dans, fiind mereu pe ritm. Si cred ca asta a fost si un factor important ca a prins asa bine o a doua limba. Ii place sa cante, iar acum, de cateva zile, a inceput sa inventeze cantece noi, mai ales in engleza.
Nu stiu daca metoda mea ar da roade la orice copil … pana la urma, e o metoda dezvoltata de mine si de ea, in acord cu resursele noastre materiale, de timp. Depinde si de copil. Irina a fost receptiva, si a dorit sa invete. Sunt momente cand eu folosesc romana (pe fond de oboseala), si ea este cea care ‘ma provoaca’, vorbindu-mi si raspunzandu-mi in engleza.
 Ai vreun sfat pentru noile mamici care ar dori sa introduca engleza pustilor lor?
Da … eu le sfatuiesc sa introduca engleza copiilor de mici. Intre 0 si 3 ani este perioada optima de achizionare a unei a doua limbi, deoarece se face in paralel cu prima, copilul o absoarbe, la fel ca pe limba materna, pur si simplu. De asemenea, intre 3 si 6 ani sunt rezultate bune in achizitionarea unei a doua limbi, cu conditia ca acea limba sa fie folosita zilnic. O ora-doua pe saptamana, la gradinita sau la scoala – e prea putin.
Sfatul meu este sa le oferim copiilor un mediu bogat in limba engleza (muzica, carti, desene animate, jucarii, carti muzicale, etc), dar sa si vorbim cu ei, atat cat stim. Chiar daca nu suntem fluente, chiar daca accentul nu e perfect.
Multumim mult, Adina si Irina!
%d blogeri au apreciat asta: