Anne of Green Gables

Anne of Green Gables

Ca sa spun adevarul, prima mea intalnire cu Anne a fost la televizor, pe cand eram studenta la Cluj, si m-am indragostit de ea. Serialul era bine facut, actrita bine aleasa, si chiar totul „was screaming” stilul meu.

Insa pe carte am pus mana abia mai tarziu,in 2005, cand cineva mi-a daruit cartile in engeza lasate in urma de sora ei, plecata in America. Le-am platit (datorie exclusv morala) cu lectii de engleza gratuite oferite copiilor ei, dar a meritat fiecare minut. Aveam, la inceput, doar volumele 2 si 3 , intr-o veche editie. Un batranel, Quint McCoy, mi-a adus mai apoi toata seria, si pt asta ii voi ramane profund recunoscatoare.

O citeam peste tot: la farmacie, in pauzele de la scoala, la cozi, asteptand. Radeam, ma induiosa, ma inspira, crea atmosfera. Avea farmecul unui „acasa”, un acasa frumos, victorian, feminin si estetic.  De data asta ma identificam chiar eu cu fata plina de imaginatie si de potential. Avea gust de mere galbene, sentimentul unei solitudini implinite prin multa lectura si multa muzica. Viata mea era din nou frumoasa, legaturile cu oamenii imi aduceau bucurie, Dumnezeu era aproape, cartile si muzica imi deschideau usi, rutina imi oferea echilibru. Eram fericita. God is in Heaven, and  all’s  right with the world.

LE: Ieri am descoperit, pe youtube, si serialul- enjoy!

Anna and Mister God

Anna and Mister God

Tot China mi-a pus in mana aceasta carte, si tot adeolescenta Cassie (care cred ca se uita la randurile astea printr-un ochean, de acolo de sus de unde s-a mutat ea, printre nori) mi-a imprumutat-o. De data aceasa, a ramas la mine. It was a keeper.

Eram in Beijing, cu putin dupa Anul Nou. Fuseseram cazati intr-o camera de  hostel, cu paturi suprapuse si fara geam. O mare binecuvantare a fost atunci veioza, una singura in camera cu 6 paturi, si ne-o imprumutam de la pat la pat, in functie de nevoie. In rest…era intuneric.

Imi amintesc si gustul supelor instant aduse din Olanda, pe care le mancam cu biscuiti sarati, ca sa-mi completez meniul saracacios de mancaruri chinezesti suportabile. Niciodata n-am fost adepta lui „incearca tot”, si imi place sa stiu cam ce se afla in farfuria din fata mea.

Cartea incepea asa:

The difference from a person and an angel is easy. Most of an angel is in the inside and most of a person is on the outside.

A fost, pentru mine, dragoste la prima vedere. Era vorba de o fetita diferita, cu parul rosu si o viziune proaspata si surprinzatoare asupra lumii. Ea era fericita „posesoare” a doua relatii tare speciale: una cu Fynn, cealalta cu Mister God. Fetita asta te provoca sa iti rastorni conceptele, lucururile stabilite si de mult stiute. Descoperea lumea cu atata exuberanta, explora cu tenacitate, isi punea intrebari si nu se lasa pana nu gasea raspunsuri, ba chiar incepea cu raspunsurile si nu se lasa pana nu gasea intrebarile la ele. Te provoca si pe tine sa faci la fel.

Am intalnit idei pe care nu le mai aflasem niciunde, perspective rasturnate, concluzii pe care le stiai neadevarate, dar in acelasi timp nu puteai sa nu te intrebi daca nu cumva au si ele un sambure de adevar.

Eram uimita, entuziasmata, treaza in mintea mea. Imi placea atat de mult, incat as fi dorit s-o impartasesc cu toata lumea. Dar n-aveam cu cine… Beijing-ul era cenusiu si rece, dar „Anna and Mister God” a fost un vartej portocaliu si cald, care m-a luat pe sus si m-a facut sa gandesc, sa-mi pun intrabari, sa pun degetul pe ceva atat de special si de rar incat nu putea fi daruit decat de Divinitate. Sau, cum spunea chiar cartea:

Her delicious little giggle was like closing the door on November and stepping out into June.

Anna Karenina

Anna Karenina

 

Am citit-o tarziu, cand aveam aproape 26 de ani, dar imprejurarile in care am citit-o merita povestite. Eram in China:  o China de iarna, cu zapada amestecata cu funingine, cu frig, cu mancare proasta (sau, cel putin, nu pe gustul meu), intr-un grup mic si international in care existau tensiuni.

Pe Karenina a cumparat-o o americanca de la un vanzator ambulant. N-am apucat s-o citesc in Beijing, dar am reusit s-o imprumut cand am ajuns in Yang-ji, langa granita cu Coreea de Nord, la un orfelinat.

In orfelinat existau camere de oaspeti. Erau curate, aveau bai europene, dar erau complet goale. Dormeam pe jos, pe saltele, in stil corean, infofoliti in sacii de dormit. Mancarea era iute si rea (poate cea mai proasta pe care am avut-o in China), si simteam mereu nevoia de suplimente. Aducand mancare cu noi in camera, am atras doua feluri de pradatoare: soarecii si micutii orfani de 5-7 ani, porecliti Piratii, care veneau sa fure bomboane si alte dulciuri.

Pe Karenina am citit-o intens, pentru ca imi placea personajul masculin principal, si pentru ca se termina cu o nunta, asa cum as fi vrut sa se termine si aventura mea. Eram langa Coreea de Nord, dar eram si in Rusia aristocrata, printre nobili reformisti, doamne imbracate in catifea si dantele, suflete sfasiate de alegeri gresite sau de duhuri de judecata. O romanca- in China- citind un rus-in engleza. What can spell „globalization” more than that?

Karenina mi-a adus un gust de speranta, miros de primavara la tara intr-o iarna geroasa pe malul raului Tuman, ideea unei nunti pe care mi-o doream si a mea. Partea optimista din Karenina mi-a ramas cel mai adanc intiparita in minte.  A fost o evadare verde dintr-o camera goala.

Dragi carti

Uneori, cand am insomnie, incep sa-mi rememorez viata: oamenii pe care i-am cunoscut, tarile pe care le-am vizitat, clipele in care am fost fericita, sau poate trista, sau entuziasmata sau provocata, usile care mi s-au deschis, cele ce mi s-au trantit in nas si, pe langa toate acestea, ca niste madelaine proustiene…cartile pe care le-am citit.

Ele se leaga inextricabil de perioade din viata mea, imi aduc aminte senzatii, bucurii, persoane, ma fac sa sper in cartile pe care, poate, le voi scrie si eu odata.

Sa incepem cu Anne-le… 

O poezie intr-un vis

Cuvinte visate intr-o noapte, la Singapore

Cel ce trece pe langa mine

S-ar putea insela cu usurinta

Asupra pretului cu care am fost pretuit.

 

Cutia aceasta pe care o vezi

Este un lucru aproape urat

Fata de valoarea pe care o contine in sine

 

Trebuie sa ma cercetez bine in oglinda,

Ca nu cumva sa-mi vad trupul

Mai mult decat sufletul. 

Hello world!

Haideti sa cautam impreuna bucati de frumusete, sa le dezgropam ca pe niste scoici din nisip, sa le slefuim putin cu maneca si sa ne uitam la lume prin lentila lor colorata.

%d blogeri au apreciat asta: