Izaura

Mi-o prezentase o prietena, in drum spre biserica. Altfel, probabil, nu as fi bagat-o de seama. In haina ei barbateasca, cenusie, prea mare, cu broboada cenusie pe ochi, lipita de gardul cenusiu, nu atragea prea mult atentia.

Dar prietena mea s-a aplecat langa ea, a luat-o de manuta si a intrebat-o:

-Ce mai faci tu, Izaura?

Si a intrebat-o daca ii e frig, ce mai fac surioarele, cum merge treaba.

-Auzi, dar tu mergi la scoala?

Avea vreo 9 ani, dar parea  mai firava. S-a uitat in asfalt.

Cum sa mearga, daca trebuia sa cerseasca?

De vreme ce faceam de cateva ori pe saptamana drumul spre biserica, am inceput sa ne cunoastem. La inceput era suspicioasa. Apoi, cand ma opream in fata ei si vedea ca peste ea a poposit umbra mea, ridica ochii cu cel mai frumos zambet de Esmeralda. Se lumina. Era foarte frumoasa si blanda Izaura, cu o făţucă foarte serioasa pentru varsta ei, ca si cum ar fi trebuit sa poarte de prea devreme grija fratilor mai mici.

Vara deja ne imprietenisem bine, iar eu aveam acadele in geanta. Ma zarea de departe, de la coltul ei de strada, se ridica si tasnea spre mine. O vedeam cum fuge repede repede cu bratele deschise. Se aruncă intr-o imbratisare, strange tare. Urmeaza doi pupici uzi si zgomotosi pe fiecare obraz. Se uita la mine si povestim, si ma imbratiseaza pana ajungem din nou la coltul de cersit.

Devenise un ritual.  In curand, un ritual pentru toti copiii saraci de pe strada. Si Gina. Si Elvis. Si Iulia. Si altii ale caror nume nu mi le mai amintesc.

Apoi am plecat la facultate si surioara ei, care-i luase locul la cersit, mi-a spus ca Izaura s-a maritat. Bine sigur n-a dus-o. Era foarte mica sa se marite, si la scoala cu siguranta n-a mai ajuns.

Nu m-am gandit de mult la Izaura. Probabil mai am si acum poza ei prin vreo cutie cu amitiri din liceu.

Privind in urma, imi dau seama ce privilegiata am fost, fara sa-mi dau seama. Zi de zi, pe drumul spre biserica, luam parte la o minune. Imi doresc asta pentru toti copiii:

Sa-si ridice ochii din ghemuirea coltului unde au fost siliti sa ramana. Sa li se lumineze privirea. Sa se ridice si sa fuga avantat, cu bratele deschise, liberi, fericiti, copii!! Sa plonjeze in bratele unui VIS mare!

Mi-am amintit de Izaura pentru ca Salvati Copii ne-au provocat la o campanie de renuntare la etichete. Fiecare copil este pretios pentru ca este. Pentru ca tu, ca adult, ai puterea sa faci un copil sa se ridice si sa zboare.

Mai aruncau trecatorii priviri ciudate cand treceau pe langa imbratisarile noastre zgomotoase. Uneori erau cate 3-4 copii pe strada, mai ales vara. Imi amintesc de un „domn” care m-a oprit si m-a intrebat de ce ma incurc cu „puii aia de tigan”. Pui de tigan? Erau copii! Erau prieteni!

Desertati-va, domnilor,  tolba de etichete la gunoi, pentru ca asta sunt, gunoaie. Faceti un copil sa se ridice si sa-si ia avant!

COPIII FĂRĂ ETICHETE

Etichetele construite din imagini eronate asupra copiilor – stereotipuri educaționale, etnice sau de percepție – influențează negativ modul în care aceștia sunt tratați, crescuți și educați și, implicit, șansele lor la dezvoltare.

Campania ”Copiii fără etichetă” urmărește să conștientizeze și să genereze o schimbare de atitudine față de modul de educare și de percepere a copilului, punând în lumină ceea ce este dincolo de etichete și stigmă: copilul, cu nevoile lui și cu potențialul său enorm, care poate fi modelat armonios prin educație pozitivă.

 

 

Anunțuri

Luna Trisomiilor

Stiati ca Martie este luna trisomiilor?

Este a treia luna din an- aleasa pentru a simboliza cel de-a treilea cromozom (in plus) prezent in celulele copilului.

Trisomiile pot aparea, teoretic, la fiecare cromozom, insa cel mai frecvent se aude de Trisomia 21 (Sindrom Down), Trisomia 18 (Sindrom Edwards) si Trisomia 13 (Sindrom Patau).  Cunoastem un baietel, Phillip,  cu parinti romani mutati de multa vreme in Statele Unite, care are Trisomie 9 in mozaic.Trisomiile pot fi pline/libere (cromozomul in plus se gaseste in fiecare celula a corpului), partiale (doar o parte a cromozomului este prezenta) sau in mozaic (celule trisomice coexista cu celule normale).

In martie parintii de copii trisomici incearca sa spread awareness, sa educe  lumea cu privire la sindromul copiilor lor, sa darame niste prejudecati, sa castige poate niste drepturi care sunt, teoretic, ale lor, dar in practica le sunt deseori refuzate.

Unul dintre acestea este dreptul la viata. Pentru ca anomaliile cromozomiale sunt cel mai usor de depistat intr-o sarcina, presiunea de a avorta este imensa. Exista o intreaga politica de Detect and Destroy indreptata impotriva copiilor cu trisomii de orice fel. Din aceasta cauza, 92% din sarcinile despistate cu SD sfarsesc prin avort. Doar 8 parinti din 100 aleg constient sa aiba un copil cu SD. Asta in conditiile in care copiii cu SD au acum acces la terapii care le permit sa recupereze foarte mult, chiar sa isi depaseasca retardul cu totul. Copiii su SD sunt afectuosi, luminosi si in general foarte fericiti (intrebati cu ocazia unui sondaj, 99% dintre ei au raspuns ca sunt fericiti- asta pentru cei ce se intreaba daca nu cumva, nascandu-i, ii sortesc unei vieti pline de suferinte. Sunt sigura ca proportia ar fi cu siguranta diferita daca am intreba un grup de persoane tipice din punct de vedere cromozomial).

Copiilor cu T13/T18 li se lipeste din start eticheta de „incompatibil cu viata”, li se refuza ajutor medical elementar, cum ar fi oxigenul sau hrana prin gavaj (uneori)  iar alteori parintii trebuie sa lupte pentru interventii mai complicate, cum ar fi operatii la inima sau gastrointestinale. Cu toate acestea, 5-10%  reusesc sa supravietuiasca pentru primul an de viata, si lumineaza vietile familiilor lor cu cele mai frumoase zambete posibile. Dreptul la ingrijire medicala ar fi altul pentru care parintii se lupta.

trisomie

Dreptul la educatie– stiati ca pana in anii ’60, in SUA, copiii cu SD erau institutionalizati si li se refuza intrarea in societate, interventia medicala, uneori chiar si hrana? In anii ’70 Bob Doman a intorodus prima fetita cu SD intr-o scoala de masa, demonstrand, astfel, ca acesti copii sunt perfect educabili si au un potential nelimitat. Astazi copiii cu SD se lupta sa fie primiti in gradinitele si scolile de masa, chiar daca sunt perfect capabili sa faca fata.

Iata cum povesteste Vicky experienta ei cu Matei:

Matei

Matei

Eu pot vorbi doar despre cazul nostru: la cresa am nimerit o directoare, un om deosebit. Cu mare drag l-a primit si mi-a spus cu mare mandrie ca au mai fost si alti copii cu SD sau autism inaintea piticului meu. Mereu discutam despre integrarea lui ulterioara la gradi,si unde a auzit ea de educatoare care a mai avut de-a face cu copii speciali. In schimb ingrijitoarele si asistentele il priveau ca pe un special: degeaba le explicam ca el cauta olita la baie (chiar daca nu vorbeste, se duce s-o caute, s-o foloseasca) sa renunte la pampers, si acasa sta fara el ziua, i-l pun doar la somn…ele o tineau pe a lor: oricum stiu ele ca „ei” renunta la pampers mai tarziu ca ceilalti (a renuntat la 2 saptamani, de tot, dupa ce l-am retras de la cresa).

Gradinita a inceput-o iarna trecuta,la 3 ani si 6 luni (l-am tinut acasa vreo 3 luni,sa-si revina cu organismul din atatea imbolnaviri). In timpul cat a stat acasa, sotul s-a interesat de gradi,a gasit una aproape de casa (cu program scurt), unde i s-a spus ca nu-i nici o problema…Bun! Asteptam cu nerabdare data inceperii gradinitei, ii pregatim actele si avizul medical, ii i-au schimburi de interior,ajungem acolo. Domna  cu care a vorbise sotul se recomandase ca directoare (era o educatoare care-i tinea locul de fapt), a refuzat sa il primeasca si a sunat la alta educatoare, din alt corp al gradinitei ca ea sigur are loc. Nici macar nu s-a uitat la copil.

Matei al meu tragea de zor sa intre la clasa. L-am imbracat, l-am dus in corpul celalalt. D-na educatoare (actuala) s-a schimbat la fata: „Ea n-a mai avut copii cu SD, mai are un copil cu autism in clasa” . Greseala mea a fost ca in acele acte i-am pus acte care nu erau cerute:  evaluare de la psihologul de orientare scolara, de la NPI si caracterizare facuta de directoarea cresei. Se spunea clar ca are intarziere in limbaj, ca-i sociabil, dependent de adulti (ca orice copil la varsta lui) si se recomanda colectivitate de masa. Eu am vrut doar s-o linistesc pe educatoare, sa-i arat ca nu-i nimic special la el,ca trebuie sa-l trateze la fel ca pe ceilalti.

In fine,mi-a spus sa vin a doua zi cu piciul si sa stau si eu cu el. Am fost de acord: il vad si eu cum se acomodeaza la gradi, ca stiam ca nu plange,se comporta fix ca ceilalti (dupa 1 si 3 luni de stat la program de 9 ore la cresa). Educatoarea, dupa ce am stat vreo ora mi-a spus: „Duceti-va acasa,  nu cred ca vor fi probleme, vad ca-i cuminte si se joaca frumos!”

A doua zi era teatru la clasa; m-a sunat sa vin sa-l iau, ca el nu vrea sa stea sa se uite la teatru…si incepuse cu diverse: „Dar nu stiti ca este gradinita speciala in oras?”.  I-am explicat ca stiu, ca la psiholog ne-am dus sa ne dea recomandare pentru asa ceva, dar ne-a oprit, pentru ca e normal dezvoltat si-ar fi pacat sa se piarda intr-o gradinita speciala.

Din ciondanelile noastre, am aflat ca acea educatoare care se dadea directoare i l-a bagat fortat pe Matei in grupa. Practic copilul meu ajunsese o razbunare a celeilalte.

Matei, intre timp, incepuse sa devina agresiv, agata copii, trantea jucariile… M-am dus intr-o zi sa-l vad cum se comporata cu ceilalti si sa-mi dau seama ce se intampla. Asa am aflat ca toti copii ii spuneau ca-i rau, ca-i obraznic si numai chestii de genul acesta. Mi se parea normal sa devina agresiv, daca numai asta auzea. Reactiona si el in consecinta.

Ei, de atunci a inceput efectiv razboiul cu educatoarea: i-am explicat ca eu nu am adus copil violent in gradinita si ca nu-i violent degeaba, ca i se vorbeste urat si ea nu gestioneaza situatia; ca este datoaria ei sa-l integreze, sa explice celorlati copii  ca el nu vorbeste fiindca nu este pregatit inca, dar o va face. E la fel ca ei, iar ei trebuie sa se poarte frumos cu el.

A venit 6 martie, zi in care m-a sunat educatoarea sa-mi spuna ca au lectie deschisa cu parintii si ca ar trebui sa-l tin acasa, sa nu-i stric serbarea.

Ohooo!!! Pana aici! I-am spus ca Matei face parte din clasa ei si nu e drept sa spuna ca-i strica serbarea. Niciodata n-am jignit-o, insultat-o. L-am tinut totusi acasa. Apoi l-am  dus la gradinita si i-am explicat ca ceea ce face e disscriminare:  ea are obligatii fata de copilul meu, nu invers. El are aceleasi drepturi ca orice copil la educatie,din ziua in care se naste.  Daca nu-si revizuieste comportamentul fac plangere la Inspectorat, scriu la ONG-uri, ziare, chem toate televiziunile!

In cearta noastra s-a bagat o alta educatoare care mi-a spus sa-mi iau copilul acasa, ca stia ea cum „is astia” si ar fi trebuit sa-l tin la cresa. Trei luni nu am fost om, credeam ca visez,si nu-mi imaginam ca niste educatoare se pot comporta asa…..eram cu nervii la pamant.

Intre timp am gasit logopedul care avea arondata gradinta la care era (si e si azi) Cu greu l-a primit ca nu avea 4 ani, dar l-a primit tot constransa de mine. Aveam doua sedintede logopedie si una de terapie pe saptamana. In zilele alea nu mergea la gradi. Asa ca educatoarea s-a mai calmat si a inceput sa-l observe, sa vada ca-i cel mai afectuos baietel din clasa, se pupa non-stop cu fetitele, copii au inceput sa nu-i mai vorbeasca urat si sa-l protejeze. Matei n-a mai avut crize de agresivitate. Matei a inceput sa participe putin la activitati. Practic, a observat ca nu-i nimic diferit la el. A inceput sa-l ia in brate, sa-l intrebe ce vrea iar Matei sa-i arate si sa spuna cateva cuvinte.

Anul asta a mers program normal, s-a ocupat de el bine, ma suna cand i se pare ca ceva nu e in regula cu el. Matei e umbra ei, o ajuta in toate: pregateste activitatile, are grija mereu sa-i spuna „pa” si sa-l pupe la plecare. S-au schimbat lucrurile asa tare, incat nu-mi vine sa cred ca e aceeasi educatoare.

La serbare i-a dat o strofa pe care am citit-o eu, ca si la alti copii, si le-a spus copiilor sa-si aplaude colegul: Matei era asa mandru ca-l aplauda!E extraordinara pentru el, cu toate ca traiesc cu impresia ca nu-i destul de ferma cu el,si-i permite cam multe. E cea mai mandra persoana cand face ceva nou, spune, interactioneza cu copii cum trebuie.

Eu am inteles asa: nu exista practic o legatura intre educatoare si psiholog, logoped si doctor neuropsihiatru infantil. Legatura asta am facut-o eu. Colaborarea dintre acesti specialisti, educatoare si parinte e vitala pentru copil!

A inceput extrem, extrem de prost, dar am ajuns la stadiul unor relatii normale, daca nu chiar mai stranse.

Inteleg pe deplin frica cadrelor didactice fata de copii cu eticheta:  nu sunt pregatiti, nu fac cursuri pe asa ceva, nu au suficient suport de la psihologi (tot din lipsa de personal). Dar eu ca parinte nu pot sa-i neg dreptul la integrare in colectivitate de masa  fiindca aceste cadre didactice nu sunt  pregatite si ajutate de minister.

Cu parintii nu am avut niciodata vreo problema:  toti il iubesc si-l intreaba ce fac (majoritatea il stiu din parcuri pe Matei, el a crescut langa si cu copii lor).

P.S. Nu vreau sa ma gandesc la scoala,ca albesc instantaneu Ne-am dus la psihologul de orientare scolara, pentru ca vroaim sa-l dau la gradinita speciala (stiam ca se fac programe adaptate si sunt specialisti, logopezi, psihologi) insa  aceasta ne-a spus sa n-o facem , are mult potential si se pierde la gradinita speciala. Nu-s genul de parinte care neaga diagosticul, si nu tin cu tot dinadinsul sa fie la scoala de masa, daca locul lui nu-i acolo. Si doctorul NPI ne-a spus mereu sa nu-l dam in invatamat special:  ar fi o pierdere, nu un beneficiu. Daca cei doi oameni care-s pusi acolo sa ma indrume spun asta, as fi neinteleapta sa fac invers. Deocamdata e o situatie de echilibru:  se poate schimba oricand. Dupa cate experiente am avut anul trecut suflu si-n iaurt.

V-am relatat aceasta poveste lunga pentru a va arata ca lucrurile se pot schimba. Maine Matei va lupta pentru a merge la facultate, apoi pentru a avea un serviciu. Si NIMENI nu il va mai putea numi o „povara” pentru societate.

Parintii de copii cu nevoi speciale sunt eroii mei. Nimic nu ii poate impiedica sa militeze pentru viata, acceptarea si educatia copiilor lor. In SUA s-a schimbat atat de multe pentru copiii cu diverse dizabilitati, pentru ca parintii au fost vocea schimbarii. Ei ai vorbit, au pledat, au cerut cu insistenta schimbarea legilor si a atitudinii generale. Si stiti ce s-a intamplat? Lumea a inceput atat de mult sa creada in acesti copii, incat acum EI AU PROPRIA VOCE. Copiii cu nevoi speciale pledeaza pentru ei insisi. Cu demnitate si respect, pentru demnitate si respect.

Pui de animale

puiCand am ales cartea Pui de animale pentru campania de inverzire a Romaniei – vALLuntar– am facut-o cu gandul de a o oferi cadou unui copil pasionat de natura. Mi s-a parut interesanta si neutra, ideala pentru cadoul unui baietel de 6-12 ani (categorie ceva mai greu de cadorisit).

Ei bine, nu.

Nu o voi da cadou pe aceasta. Voi incerca sa profit de pretul promotional de martisor-  pe 1,2 si 3 martie(-50%) si o voi comanda pentru baietelul respectiv, iar pe aceasta am decis sa o pastram pentru noi, mi se pare o resursa educationala extraordinara.

puianimale

Cartea urmareste, in 1001 fotografii, puii de animale de la nastere, cand fac primii pasi, cum este antrenarea si joaca lor, viata de familie, viata de  zi cu zi, la ferma sau in oras. Fotografiile sunt superbe, pot folosi cartea la lectiile de zoologie, stiintele naturii, sau geografie- si intentionez sa o folosesc din plin!!

Fiecare capitol are o sumara introducere, fiecare poza o explicatie informativa, pozele insele vorbesc de la sine. Daca planuiti sa studiati un animal in special, indexul de la sfarsit va este sigur de ajutor. Eu o recomand din toata inima, o prefer tuturor cartilor despre animale (cu exceptia atlasului zoologic din copilaria mea) pe care le-am rasfoit pana acum.

vALLuntar 2013

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar cu sprijinul ROMSILVA, iar 15 comentarii de la voi ne vor ajuta sa plantam un copacel.

De Martisor, un MULTUMESC…

Incepe primavara, si v-o doresc frumoasa, insorita si spornica! Sa aveti chef!!! Sa aveti chef sa zambiti, sa faceti, sa traiti!

Miercuri, la noi s-a terminat Craciunul…

Stiu, pare ciudat, dar miercuri am dus ultima jucarie la Centrul unde face Cati kinetoterapie (atat de tarziu, deoarece am stat mult timp arestati in casa). Ieri am reusit sa fac poze DOAR cu jucariile care au ramas la cabinetul de kinetoterapie (in mod sigur, nici macar toate dintre ele). Mult mai multe jucarii, jocuri si carti au ajuns la cabinetele de logopedie si educatie. Eu imi amintesc doar de ochii Doamnei Ludmila cand le-a vazut pe ale sale: o doamna de aur care era efectiv in lacrimi gandindu-se la bucuria copiilor ce se vor juca cu ele. Sa nu credeti, insa, ca ceilalti terapeuti nu s-au bucurat! Eu le-am vazut redevenind copii in cateva secunde, si mi-au fost atat de dragi! Doar persoanele care iubesc copiii mai stiu sa se joace- jucariile donate de voi sunt in siguranta 🙂

Iar eu ma bucur, alaturi de Mihaela, de jucariile care ii stimuleaza pe copii sa se intinda, sa apuce,sa isi exerseze motricitatea fina, sa se ridice in genunchi, sa se tarasca, sa mearga:

kinetoSunt jucarii care ii ajuta pe copii sa demonstreze ca pot.

O parte dintre cititorii mei au donat jucarii specificand ca pot decide eu „soarta” lor. Daca printre jucariile donate erau si dintre acelea in genul carora am adus deja la centru, le-am pus laolalta cu jucariile noastre de acasa si le-am impartit catre copiii cu nevoi speciale pe care ii cunoastem noi, din orasul nostru sau din tara. O parte au ramas la Piatra la copii cu nevoi speciale (care vin la centru pentru kinetoterapie), o parte au plecat la Bucuresti, la Slobozia, la Galati sau in Prahova. Sunt jucarii pe care copiii le folosesc, iar dupa ce termina cu ele, dupa ce au invatat cum functioneaza, le trimit inapoi pentru ca si alti copii cu nevoi speciale sa beneficieze de ele. Eu il numesc „fondul de jucarii”, care, pe langa faptul ca provoaca copilul sa se dezvolte,  ajuta parintele sa economiseasca. E un gest mic, dar practic, si ma  bucur atat de mult ca l-am putut face impreuna cu voi.

Am o singura voce, dar va multumesc in numele zecilor de copii atinsi de gestul vostru.

Multumesc cititorilor mei care au dat imediat o mana de ajutor, multumesc bloggeritelor care s-au unit intr-un mod care, desi nu mi se parea imposibil, m-a surprins atat de placut, si magazinelor care ne-au sustinut- Famous Kids si Bebelogic.

E un multumesc colectiv, mi-ar placea sa va pot aminti pe fiecare in parte pe nume, stiu ca asa ar fi frumos, insa mi-e teama sa nu omit din greseala pe cineva si atunci va daruiesc multumescul meu intr-un buchet:

multumesc

Mic Atlas de Anatomie

Cartile despre anatomia corpului uman sunt foarte apreciate la noi acasa. Va povesteam ca Baietelul de argint stie destul de multe notiuni introductive despre corpul uman, asa ca unele carti pe care le citim noi sunt un pic…depasite. Ma gandeam, deja, unde vom merge de aici, ce carti ii pot cumpara, care sa cuprinda informatii mai amanuntite, dar si bine organizate. Asadar, in momentul in care am primit invitatia de a ma alatura, a doua oara, campaniei vALLuntar, am ales fara sa preget un Mic atlas de anatomie.

anatomieAtlasul este unul scolar, destinat atat elevilor din gimnaziu, cat si celor de liceu. Cu siguranta, depaseste ca informatie capacitatea de procesare a unul copil de patru ani, insa unele imagini sunt mult mai detaliate decat ce gasim in alte carti din biblioteca noastra, si putem incepe conversatii noi, despre structura, functii, et c. Cu ocazia primei rasfoiri, S. mi-a pus mai multe intrebari despre aparatul reproducator, si am putut sa-i arat, foarte matter of fact, cum stau lucrurile, fara ca discutia sa ia vreo turnura stanjenitoare.  Imaginile sunt  explicite, iar informatiile oferite sunt destul de complxe, potrivite, dupa parerea mea, elevilor de liceu.

amatomicPe de alta parte, imi este si mie de folos, pentru ca terapia pe care o face Cati ma face sa ma preocup mai mult de anatomia corpului uman, iar acum am si eu prilejul sa-mi slefuiesc un pic cunostintele.

Asa cum in casa ar trebui sa existe un atlas geografic, unul zoologic si poate si unul botanic, tot asa ar trebui sa fie unul anatomic- ne ajuta sa ne intelegem mai bine corpul si conditiile medicale prin care trecem.

Recenzia de fata face parte din a doua campanie vALLuntar, care imbina si de data aceasta lectura cu voluntariatul.

Imi permit sa preiau cateva informatii despre campanie de pe blogul editurii All.

Anul acesta bloggerii participanţi în campanie vor primi câte un copac pentru fiecare 15 comentarii la recenzia publicată pe blogul lor la o carte ALL.

Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA.

Campania se desfăşoară în perioada 4 februarie – 7 aprilie după cum urmează:

4- 17 februarie – înscrierea în campanie 18 februarie – 24 februarie – trimiterea cărţilor 24 februarie – 23 martie – lectură şi recenzie 25 martie – 7 aprilie – plantarea copacilor

Daca sunteti la fel de entuziasmati ca mine de  ideea inverzirii tarii, va invit sa comentati: cu cat se strang mai multe comentarii, cu atat mai multi copaci vor fi plantati.

 

Analizam o jucarie?

Am apreciat foarte mult cand, anul trecut, ati sarit in ajutorul meu si al Grupului Smart Toys, participand la sondajele legate de numele si povestile incorporate in Ursuletul Bubu.

ToysCom va invita la un nou sondaj, iar cei ce isi fac timp sa raspunda primesc un cupon de 25  de lei pentru cumparaturile de 100 de lei in magazin.bubu1

Eu voi raspunde acum doar la cateva din intrebarile sondajului, cele la care am sugestii sau obiectii- insa restul intrebarilor este foarte usor de completat printr-o simpla bifare.

Ce ai schimba la acest ursulet?

Daca vocea povestitorului m-a surprins la inceput, nu mi-a displacut, totusi, este mai naturala, asa ca nu as schimba-o. Insa as „retusa” un pic din textul povestilor, pentru ca ele se adreseaza copiilor mici, sub 7 ani, si nu vreau sa ii explic copilului de ce Imparateasa din Alba ca Zapada l-a pus pe vanator sa ii scoata fetei inima si ficatii, mai ales ca S. stie prea bine ce inseamna „organele interne”. As cauta astfel de pasaje in povesti, si daca sunt prea „crude”, le-as modifica un pic.

Ce ai vrea să asculte copilul tau la urmatorul plus?

Mi-a placut tare mult povestea cu Fata babei si fata mosului, mi-a dat chiar de gandit, asa ca povestile cu o morala frumoasa sunt binevenite. Daca vor fi incorporate cantecele (ceea ce nu e deloc o idee rea), sa fie totusi line si linistitoare, avand in vedere ca de multe ori copilul le asculta inainte de culcare.

Cu ce personaj ai inlocui ursuletul?

Mie Bubu mi-a placut ca aspect, culoare, textura, voce…nu as schimba ceva la el, insa daca ar fi sa gandesc o jucarie noua pe acelasi principiu, mi-ar placea o oita moale si pufoasa, eventual  cu boneta si ochelari :).  Bine, lista ramane deschisa, pentru ca mi-ar placea si o broasca testoasa, si un ursulet koala, si….

Va multumesc pentru implicarea voastra!

Tabla magnetica cu 145 de piese

Saptamana aceasta am avut parte de o surpriza de proportii.

Totul a inceput cu un concurs pentru bloggeri, lansat de Sabina, prietena noastra de la Famous Kids. Ea ne provoca sa prezentam o jucarie, premiul fiind doua vouchere de 40 de lei, numai bune pentru un giveaway pe blog. Ei bine, una cate una, mamele bloggerite au scris pentru ca premiul, daca va fi castigat, sa plece spre centrul unde face Cati kinetoterapie. Noi am povestit despre nevoia lor de jucarii, si de indata ce toate vor ajunge la locul potrivit, voi scrie si un articol in care sa va povestesc despre…Craciunul din ianuarie.

Ei bine, dintre jucariile din magazinul Famous Kids vreau sa va prezint Tabla magnetica cu 145 de piese– un joc foarte complex, cu nenumarate posibilitati de utilizare.

Tabla magnetica cu 145 de piese

Din intamplare noi avem acasa o varianta mai putin complexa, dar asemanatoare, asa ca va pot povesti despre ea in cunostinta de cauza. Cum se poate folosi?

  • desen liber
  • identificarea culorilor
  • sortare dupa forma sau culoare
  • potrivire de perechi
  • patterning
  • invatarea literelor, ulterior a cuvintelor
  • invatarea cifrelor, ulterior a operatiilor matematice
  • pattern-uri de tipul tangramului
  • piesele pot face parte din sensory bins, daca vreti sa invatati literele si cifrele, formele si culorile in mod creativ

Din punctul meu de vedere, e o unealta educativa foarte necesara in  ludoteca unui copil de cel putin 3 ani si mai mult, iar pretul mi se pare mai mult decat rezonabil.

Eu recomand mereu jucariile de la Famous Kids, noi insine ne bucuram deseori de multe dintre ele- si ce imi place cel mai mult este accentul pe care Sabina il pune pe jucariile educative. Desigur, daca voi castiga, voucher-ul va merge spre piramida de cuburi pe care o visez pentru centru.

Inca o data, un sincer si cald multumesc tuturor bloggeritelor ce s-au implicat in aceasta campanie si magazinului Famous Kids pentru acest concurs!

Programul NACD

„Copiii cu nevoi speciale pot deveni tipici, copiii tipici pot deveni exceptionali, iar cei exceptionali pot schimba lumea. La NACD ii ajutam pe studentii nostri si incercam sa schimbam lumea”, spunea Robert Doman Jr., fondatorul NACD.

National Agency for Child Developement- NACD– este o organizatie al carui scop este ajute copilul, fie el cu leziuni cerebrale, tipic sau supradotat, sa atinga maximum potentialului sau innascut. La  filozofia ca toti copiii pot invata mai repede si pot realiza mai multe daca li se ofera aceasta oportunitate.

NACD se foloseste de  peste 3000 de metode si tehnici terapeutice, carora li se adauga permanent altele noi, menite sa ajute copilul sa progreseze. NACD nu este o metoda terapeutica, ci o abordare eclectica: testate pe zeci de mii de copii, exercitiile inspirate de variate terapii sunt pastrate sau abandonate, in functie de eficienta lor. Programul este personalizat pentru  fiecare copil in parte, in functie de diagnosticul, nevoile si capacitatile acestuia; daca un exercitiu nu functioneaza, se renunta la el, se cauta alternative.

Crezul NACD este ca parintii sunt cheia succesului pentru recuperarea sau educarea copilului. Parintele este cel ce trebuie sa detina controlul asupra terapiei copilului, iar NACD il invata pe parinte cum sa faca el insusi terapia, ofera evaluari si programe de exercitii.  Convingerea lor e ca nici un specialist nu va avea dedicarea, increderea in copil, perseverenta si dorinta de a ajuta copilul cum o au mama si tatal.

Programul este alcatuit in urma unei evaluari detaliate, iar in functie de nevoile specifice ale copilului este alcatuit un set de excercitii si activitati zilnice. Parintele este invatat cum sa le puna in practica, prin videouri, explicatii detaliate si o permanenta comunicare cu „antrenorul” desemnat de NACD prin e-mail, videoconferinte si telefon.

Bob Doman afirma ca abordarea NACD se bazeaza pe plasticitatea creierului, pe potentialul partilor sanatoase ale acestuia de a prelua functiile celor lezate. Ma mult decat o simpla terapie, Doman o numeste neurostiinta, iar rezultatele se datoreaza muncii intense, cercetarii permanente, experientei cu zeci de mii de copii recuperati.

Pe Youtube exista serii de videouri care discuta problemele specifice ale copiilor cu Sindrom Down, autism, dificultati de invatare si ADHD, un sistem eficient de educatie si modalitatea de a imbunatati capacitatea de procesare a creierului.

Iata ce povestestc familiile din Romania inscrise in program:

Robert, 8 ani, cvadriplegie distonica, in program din noiembrie 2011

In noiembrie, anul trecut, l-am inscris pe  Robert in programul de recuperare Nacd, astfel ca luna aceasta sarbatorim un an de program. A fost un an plin de speranta, noutati dar mai ales progrese. In urma cu un an, nu distingea imaginile intr-o carte acum invata sa citeasca, daca era asezat pe burta nu putea sa se tarasca iar acum e la un pas de a merge singur. Cu ajutorul lui Dumnezeu a facut progrese uimitoare in toate domeniile anul acesta si pentru ca cei de la Nacd vorbesc de un potential nelimitat in ce-l priveste, de faptul ca creierul este plastic si are capacitatea de schimbare printr-o stimulare corecta, suntem incurajati sa credem ca Robert e pe drumul cel bun. 

Georgiana explica cum se poate intra in programul Nacd aici. Despre progresele lui Robert intr-un an de zile, puteti citi aici.

Cati, 2o de luni, trisomie 13, in program din iunie 2012

Am aflat despre NACD pe cand Cati avea 4 luni, atunci cand, intr-un grup de supprt pentru Sindromul Patau, o mama de fetita cu T13 a lasat in treacat un link spre site-ul acesta. Am citit testimonialele parintilor, am cautat bloguri ale alor familii inscrise in NACD si rezultatele m-au convins. In absenta terapiei ocupationale, a logopediei si a unei stimulari cognitive de calitate, pe care eu nu aveam cum sa i-o ofer lui Cati, prognosticul dezvoltarii sale era destul de sumbru. Pentru ca 95% dintre copiii cu T13 mor inainte de prima aniversare, am decis sa asteptam pana la un an, si sa economisim pana atunci banii necesari pentru eveluarea initiala si cateva luni de terapie.  Cati a implinit cu  brio varsta de un an, iar noi am aplicat pe ultima suta de metri pentru a prinde evaluarile din Mai 2012, in Anglia. In iunie am primit programul si ne-am apucat de treaba. Cati putea atunci sa se rostogoleasca si era la nivelul cognitiv al unui bebelus de 3-4 luni, folosea im mare masura doar vederea laterala si avea manutele foarte hipotone. La aproape 8 luni de la inscrierea in NACD, Cati reuseste sa se tarasca singura pe plan inclinat in jos si recent pe plan drept, se ridica in 4 labe, urmareste mult mai bine cu privirea, reuseste sa isi puna singura jucariile in functiune (prin rotire, apasare, tragere), pune si scoate jucariile dintr-o cutie, intelege limbajul, raspunde la comenzi, identifica partile feţei, este foarte activa, prezenta si interesata de mediul inconjurator, iar potrivit testului Portage a avansat cognitiv la nivelul unui copil de 9 luni. Cine cunoaste ce inseamna diagnosticul de trisomie 13 este uimit de evolutia ei. Nici noi nu ne asteptam sa faca atatea progrese, mai cu seama ca nu am putut respecta programul in totalitate.

Aici puteti citi despre programul nostru de dezvoltare neuromotorie.

N , 4 ani, tetrapareza spastica, in asteptarea evaluarii initiale

Eu si sotul meu am inceput sa ne documentam despre mail multe metode de recuperare existente de la inceputul lunii noiembrie. Simteam nevoia sa incercam altceva cu fetita noastra. 

Dupa ce am ascultat cd-urile de prezentare a NACD, am fost convinsi ca aceasta metoda ne va ajuta fetita si am inceput formalitatile de inscriere. 

Cd-urile de prezentare a NACD ne-au ajutat sa intelegem care este zona afectata a creierului, nivelul real de dezvoltare al fetitei.

NOI CREDEM ca daca vom face intocmai programul pe care il vom primi, N se va apropia foarte mult de normalitate.

S, 2 ani si jumatate,tetrapareza spastica

In incercarea de a gasi cea mai buna metoda pentru fetita noastra, am plecat din tara pentru a vedea cum se face recuperare si in alta parte. Asa am auzit despre mai multe metode, insa despre metoda Doman am aflat prin intermediul unei mamici din Romania. Aceasta metoda ne-a convis sa ne intorcem acasa si… sa incercam ceva nou. Mi s-a parut inca de la inceput o metoda total diferita fata de ce am mai facut, si de aceea am si crezut, si cred ca este o solutie pentru S., dar si pentru alti copii.

Noi am inceput programul de curand si pot doar sa zic ca este exact ceea ce am sperat ca o sa fie. Suntem foarte incantati ca exista cineva care sa ne indrume, sustina si incurajeze in lupta de zi cu zi, de a o ajuta pe S. sa devina un copil normal.

Le dorim tuturor parintilor sa gaseasca ca si noi acea terapie care sa le dea din nou speranta.

Raisa, 3 ani, paralizie cerebrala, in program din

Repetitia e mama invataturii…

Fetita noastra Raisa este inscrisa in programul NACD al lui Robert Doman din luna octombrie 2012. In cei trei ani de cand s-a nascut am frecventat periodic centrele de recuperare din Romania si Ucraina. Dincolo de dificultatile legate de calatoriile lungi, de schimbarile din viata copilului, ne-am lovit permanent de frustrarea ca in perioada dintre internari nu stiam cum sa lucram cu ea acasa, nu stiam ce tip de exercitii are nevoie, un terapeut lucra intr-un fel cu ea, altul in alt fel. Ne-am documentat despre programul NACD si am inteles principiile lui Robert Doman si faptul ca fiecare copil este diferit si are nevoie de stimulare exact pe zona lui de retard, de o anumita repetitie, intensitate si frecventa a acestor stimulari. Si cel mai important este ca fiecare copil are un potential imens pe care il putem evidentia, desigur cu multa munca.

Inscrierea in programul NACD a fost exact ceea ce aveam nevoie pentru ca ni se ofera zilnic sfaturi, suport online pentru ca programul copilului sa fie adaptat nevoilor lui si disponibilitatii parintilor.

Pe blogul personal al Raisei am adaugat filmulete cu o parte din activitatile ei din programul NACD:

http://pentru-raisa.blogspot.ro/2012/10/programul-nacd-de-dezvoltare.html

http://pentru-raisa.blogspot.ro/2012/11/toboganul-de-pe-hol.html

Subliniem una din ideile care ne-au placut ascultandu-l pe Robert Doman:  „Ceea ce vedem la un copil este reflexia informatiei pe care i-o dam noi.”

Ma bucur ca avem sansa de a-l intalni personal pe Robert Doman si o consider o oportunitate importanta pentru toti parintii si copii cu nevoi speciale.

Multa sanatate,

Parintii Raisei

 

Impresionat de dedicarea parintilor din Romania si de costurile mari pe care le implica deplasarea pana in Anglia, Bob Doman a hotarat sa vina el insusi in Romania pentru evaluari. Totodata, va tine o conferinta pentru parintii care nu sunt inca in program, dar care doresc sa afle mai multe. Va raspunde la intrebari si probabil va explica si el principiile dupa care functioneaza NACD. Va reamintesc ca NACD se adreseaza tuturor copiilor, de la cei supradotati, tipici si pana la cei cu cele mai grave diagnostice. De indata ce voi avea mai multe detalii despre aceasta intalnire, va voi anunta cu siguranta.

 

Tudor are nevoie de o inima noua

Povestea  lui Tudor Tiplea e dureroasa si in acelasi timp miraculoasa. Dureroasa pentru ca viata ii este amenintata de malformatia cardiaca cu care s-a nascut, miraculoasa pentru ca Dumnezeu a facut sa supravietuiasca pana la 1 an si o luna in ciuda a numeroase momente de cumpana intre viata si moarte. In ciuda sanselor de 1% care i s-au dat pentru supravietuire.

Cati avea 5-10% sanse sa traiasca. Dumnezeu, care e cauza vietii, a facut ca ea sa traiasca. O inteleg perfect pe mama lui Tudor. Orice e mai bine decat sa iti pierzi copilul. Nu conteaza cat de mult trebuie sa te straduiesti sa il mentii sanatos, in viata. Nu conteaza nici un efort- ai face totul de buna voie, cata vreme copilul traieste. Cate vreme este aici si poti sa il iubesti, asta e tot ce conteaza.

Dumnezeu poate face si miracolul vindecarii prin transplant- pentru aceasta, Tudor are nevoie de rugaciunile si ajutorul vostru.

Tudor  va este recunoscator pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),

De asemenea, puteti dona (Tudor va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand : 0 900 900 301- 10 euro/apel 0 900 900 303 – 3 euro/apel 0 900 900 305 – 5 euro/apel *Nu se percepe TVA.

Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.

Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Tiplea Tudor”

CIF 18212553: în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500, în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500 deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Ed4Lead- magia de a darui

Si tu poti fi Spiridusul Mosului!

Cine suntem noi?

Asociatia pentru Educatie, Formare profesionala si Leadership suntem mititei deoarece ne-am infiintat de curand iar pe viitor vrem sa demaram mai multe proiecte in domeniul educatiei care sa contribuie la imbunatatirea condiţiilor de educare si dezvoltare psiho-pedagogica a copiilor si tinerilor si integrarea sociala a acestora.

Cu ocazia sarbatorilor dorim sa oferim copiilor dintr-un centru de orfelinat din Bucuresti o zi in spiritul Craciunului cu povesti, colinde, zambete si desigur cu Mosul alaturi.
Ce vom face acolo?

Ne dorim ca cei mici sa-si daruiasca intre ei micile cadouri pe care le vom strange de la Spiridusii Mosului, in acest fel speram sa simta si ei spiritul sarbatorilor si magia de a darui.

Cum poti fi Spiridusul Mosului?

Spiridusii nostri pot sa ne daruiasca orice, jucarii pe care nu le mai folosesti, carti care nu iti mai sunt de folos,carioci, creioane, haine, podoabe pentru pom, sau un brad   (orice lucru marunt e important) trebuie doar sa iei legatura cu noi, si te numim oficial Spiridusul Mosului!

Deja avem cativa Spiridusi studenti care s-au alaturat si vor veni in sprijinul nostru cu mici donatii.

Cand vrem sa mergem la copii?

In intervalul 18-22 decembrie (de indata ce primim data fixa anuntam Spiridusii)

La cati copii ne propunem sa facem cadouri?

Incercam sa strangem cadouri pentru 100-150 de copii .

Cine vrea sa fie Spiridusul Mosului?

Cum ne poti contacta?

ed4lead@gmail.com

%d blogeri au apreciat asta: