Au trecut 5 luni de cand s-a nascut Cati…Wow!! Nu-mi vine sa cred- 5 luni!

Acum Cati e o domnisoara frumoasa, sensibila, curajoasa, ambitioasa si perseverenta si…cred ca nimeni nu ar putea-o nega, o puternica luptatoare!

Dumnezeu a binecuvantat-o cu o personalitate foarte dulce, calma si insorita (Cati plange numai cand o doare burtica, zambeste si ii place sa fie dragalita si tinuta in brate, ii place sa i se cante, sa i se vorbeasca, sa se joace cineva cu ea. Este foarte atenta si receptiva si noi credem ca este si foarte desteapta 🙂 ). Are jucarii preferate (in top este un pitic de cauciuc, care tziuie cand il strangi in mana- clasica jucarie de cand eram si noi mici- ei bine, ii place foarte mult sunetul acesta). Se pare ca ii place si caruselul de deasupra patutului (i-am luat unul de curand, in ideea ca o va stimula si/sau o va linisti). Adora baita- e o mica ratusca!

Acum, la 5 luni are 5.700 kg- este luna in care a luat cel mai bine in greutate- si face o multime de progrese- cel mai recent, pe care nu vi l-am spus inca, este ca a inceput sa gangureasca (initial am crezut ca e doar sunetul prin care ne anunta ca o deranjeaza ceva, insa cand am incercat sa o imit, ea a zambit si a gangurit cu si mai mult spor). A inceput de cateva saptamani nu numai sa isi duca manutele la gura, ci si sa le ridice si sa le studieze cu mult interes (cum fac toti bebelusii la un moment dat- si am inteles ca asta e un pas important in dezvoltarea lor cognitiva). Deja mami si tati se gandesc la proiecte si planuri de viitor pentru binele ei (pe care le vom impartasi la momentul potrivit). Din pacate, ne reviziteaza un musafir ai vechi si neplacut- iritatia de scutec 😦

Cati m-a invatat enorm in aceste 5 luni. M-a invatat ca a avea un copil cu nevoi speciale nu e un capat de lume- nu am nevoie de un copil perfect pentru a fi mama. Un copil e un copil de iubit si de pretuit asa cum este, cu atat mai mult o fetita dulce si lovable cum e Cati. Nici noi nu suntem perfecti, dar Dumnezeu este Tatal desavarsit- si ne iubeste in ciuda limitarilor si dizabilitatilor noastre. Pentru ca ne iubeste, doreste sa ne fie bine si sa ne atingem intreg potentialul, asa ca nu va precupeti nici un efort, nici o „operatie”, nici un medicament (fie el si amar), nici o terapie (fie ea si a incercarilor si necazurilor) pentru ca noi sa devenim mai buni, sa „ne facem bine”- in aceeasi masura in care noi, ca parinti, vrem sa facem tot ce se poate face pentru ca Ecaterina sa progreseze si sa-si atinga potentialul cel mai inalt. Asa cum noi nu o vom supune pe Cati operatiilor sau terapiilor pentru a o pedepsi, ci pentru a-i fi ei bine (chiar daca pe moment o va durea, putin, sper eu), tot astfel si Dumnezeu ne trece prin incercari si teste din dragoste, pentru binele nostru suprem; nu ca si o pedeapsa, ci ca o educatie. 

Dumnezeu ma invata prin tine, Cati. Ma scoate din cutia mea inchistata si ma ajuta sa vad lucuruile mai limpede…poate ca, in timp, in ciuda rezistentei si impietririi mele, El ma va cizela si ma va modela. Si ce alt foc mai bun si mai placut pentru a inmuia fierul inimii mele, Cati, decat dragostea ta pentru mine, si a mea pentru tine…

Si o poza facuta chiar de ziua ei: