Bob the Builder

Nu stiu care baietel n-ar fi indragostit de Bob the Builder, daca l-ar cunoaste. S. este, cu siguranta; sta absorbit in fata televizorului, in rarele dati cand il prindem pe Minimax sau Jim Jam de aceea m-am gandit sa ii pregatesc un moment de joaca in jurul acestui personaj.

Adina ne-a imprumutat o carte cu sunete si un telefon (multumim!), eu am scos stampilele cu personajele din acest desen animat, si le-am pus pe toate intr-un ghiozdanel in ton cu tema. Am adaugat casca de constructor, si avem acum activitati de lectura si limba engleza, repetam numerele cu ajutorul telefonului (gratie acestui telefon S. a fost de acord sa pronunte si numerele in engleza), facem un numar de arts&crafts cu stampile, si apoi joc imaginativ, in care S. va fi „nenea constructorul”.

Noi am mai avut jocuri centrate in jurul personajelor de desene animate, cum ar fi Winnie sau cele de la Toy Story.

Spor la joaca!

Autumn, good morning!

Yellow the breaken,

Golden the sheaves,

Rosy the apples,

Crimson the leaves;

Mist on the hillside,

Clouds grey and white.

Autumn, good morning!

Summner, good night!

(Florence Hoatson)

De la mic la mare…

…sau de la mare la mic 🙂

Cautand niste stampile, am dat peste niste jucarii de ale lui S. cu care nu se jucase de mult, si m-am gandit sa ii pun laolalta o activitate de prematematica.

Este vorba de acel tip de pahare care intra unul in altul, si care pot fi ordonate de la mare la mic sau de la mic la mare, pe verticala sau orizontala.

Am folosit numere de la un puzzle de spuma (si in felul acesta S. a putut vedea din nou ca 1 este cel mai mic numar, 2 mai mare decat el, 3 mai mare decat 2, samd.), si multimile create de Camelia si de Mihaela, despre care am mai povestit aici:

S. s-a descurcat foarte bine si a ordonat corect paharele, a ales bine multimile, ba chiar a si numarat corect (daca vede cifrele numara cum trebuie). Pe cilindrul de plastic, inelele au fost aranjate de la mare la mic, iar atunci cand a gresit, a observat ca trebuia sa respecte ordinea. Am cladit turnuri si le-am comparat- o consider o activitate reusita.

Voi aveti jucarii cate „le-au ramas mici copiilor”, pe care sa le reutilizati in scop educativ?

Lectia despre porci

Una dintre cele mai mari multumiri ale mele vara aceasta este ca am reusit sa fac cu S., gratie materialelor superbe imprumutate de la alte mamici pasionate de homeschooling, mai bine de 10 lectii de stiinte naturale destul de complexe pentru varsta lui. Am avut in sfarsit senzatia ca S. face niste unit studies comparabile cu cele despre care citeam, le admiram si le invidiam pe blogurile americane. Multumesc tare mult pentru ajutor Adina, Camelia si  Coca!

In cadrul temei Animalele de la ferma, am ales sa invatam mai multe despre porci, pentru ca Adina ne-a imprumutat un set de cartoane montessoriene cu partile corpului unui porc, iar Camelia un joc de numarat (pentru care vom folosi graunte de popcorn 🙂 ). Ne vom juca cu cei trei purcelusi adorabili creati de Camelia, si vom reciti carticica de la Teora- despre care va povesteam mai multe aici. Il voi face fericit si cu acest desen animat cu povestea celor trei purcelusi.

Am pregatit si un puzzle cu mai multe animale, din care sper sa facem cel putin porcul- pare foarte simplu (5 piese) dar e destul de complicat si cred ca S. va avea nevoie de ajutor- insa vom putea repeta bine partile corpului, facandu-l.

Planuiesc sa ii arat si acest scurt filmulet, si l-am ales tocmai pentru mediul natural in care se vad purcelusii.

Happy learning!

O comunitate speciala

Povestea pe care sunt pe cale sa v-o spun e lunga si frumoasa. E reala si dura si generoasa.

Incepea, fara ca eu sa stiu lucrul acesta, pe cand aveam eu 17 ani, si am lucrat pentru prima oara ca traducator al unei echipe de americani. Atunci am cunoscut-o pe Louise. Avea 72 de ani, a bad knee, si cea mai colorata atitudine pozitiva pe care o intalnisem pana atunci. Era pictor si infrumuseta cu veselia ei fiecare incapere. „Asa mi-ar placea sa fiu la 72 de ani”, gandeam. M-a indragit si am corespondat cativa ani. A fost darul lui Dumnezeu pentru mine.

Din scrisori, am aflat ca Louise avusese 3 copii: doi baieti si o fata. Unul dintre baieti murise la 30 de ani, brusc, in urma unui atac de cord. Celalalt nu se casatorise niciodata. Fata, din pricina unui vaccin gresit facut, a ramas toata viata cu profunde dizabilitati. Prietena mea traise pur si simplu 40 de ani ingrijind un om cu handicap sever. Si totusi, Louise se dovedea a fi una dintre cele mai fericite persoane pe care le cunoscusem vreodata. La 17 ani ai mei, asta era un paradox indescifrabil.

Habar nu aveam atunci ca Dumnezeu ma introducea, in cel mai fain mod cu putinta, in comunitatea parintilor de copii cu nevoi speciale.

Pana atunci, ca mama de fetita speciala, am un drum lung inainte, care sper sa ma slefuiasca si sa ma faca mai buna. Credeam ca va fi un drum izolat, ca lumea ne va intoarce spatele, ca ne vom trezi aruncati intr-o nisa trista a societatii.  Da’ de unde!

De cand s-a nascut Cati, atat de multi oameni de calitate au intrat in viata noastra tocmai gratie dizabilitatii. Oameni cu caractere deosebite, oameni care lupta pana-n panzele albe pentru copii lor, care nu abandoneaza, care sunt mai toleranti, mai ospitalieri, mai deschisi sa intinda o mana. A iubi o persoana mai slaba iti forteaza umanitatea sa se dilate.  De cand a intrat Cati in viata noastra, am intalnit Doamne si Domni, demni, tenace, oameni de calitate. Ma simt onorata sa ma aflu in prezenta lor, fie ea si virtuala.

O parte dintre acestia isi jurnalizeaza calatoria lor speciala pe bloguri si pagini personale. Unele bloguri fac strangeri de fonduri pentru a finanta terapiile costisitoare. Altele pur si simplu incearca sa educe lumea din jur cu privire la o dizabilitate sau alta, sa disipeze conul de umbra sau teama stranit de igoranta majoritatii. Sau sa dea o speranta. Sau sa incurajeze. Mama Raisei face strangere de fonduri, dar si publica o multime de informatii folositoare. Rita scrie despre fetita ei superba cu Sindrom Down, pentru a da speranta altor parinti pusi in fata acestui diagnostic. Andrea stie extraordinar de multe lucruri despre recuperarea cognitiva, si nu numai. Eu scriu pentru ca vreau sa stie toata lumea ca o fetita cu trisomie 13 este la fel de lovable si de binecuvantata ca oricare alt copil, si pentru ca un alt parinte confruntat cu o trisomie rara sa nu mai stea sa scotoceasca net-ul dupa informatii si povesti si speranta.  Sunt oameni care iti arata ca nu esti singur, ca dumul e batatorit, ca are popasuri si, desi poate mai greu decat altele, e un drum circulabil. Privelistea e incantatoare (cel mai adesea sunt ochii fericiti ai copilului tau), compania selecta, bucuriile nu sunt scrise cu creta pe asfalt, ci sapate in pietre mari de aducere aminte.  Ca la sfarsitul vietii nu vei fi un batran obosit si satul de viata, ci o prezenta puternica si luminoasa.

Un copil cu nevoi speciale e o binecuvantare speciala. Parintele lui ar vrea ca, in primul rand, sa vedeti copilul, sa va indragostiti de el, sa il priviti ca pe un copil. PUNCT. Acesta este cel mai mare dar pe care il puteti face unei astfel de familii, si stiu lucrul acesta pentru ca 16 luni ma simt daruita din plin. In al doilea rand, sa intelegem ca intr-o astfel de familie exista nevoi care poate intr-o familie obisnuita nu sunt.

Daca simti ca ai vrea sa pui umarul si nu stii cum sa o faci, exista cateva optiuni. Poti sa ii ajuti pe toti copii cu nevoi speciale din Romania, printr-un singur gest, contribuind la visul Asociatiei Copii Suflete Sperante.  Poti adopta „virtual” un sigur copil. Alege-l pe cel care iti este cel mai drag. Si daca printezi un set de flashcards pentru copiii tai, o fisa de colorat sau orice altceva, fa un set si pentru copilul „tau” cu nevoi speciale. Daca afli din intamplare de un articol informativ, de o incurajare, trimite un link si mamei lui.

Pe mine ma veti auzi „vorbind” mai des de Robert. Il iubesc pe acest baietel care lupta cu sanse enorme de recuperare, si din cand in cand va voi povesti despre pasiunile lui, nevoile cu care se confrunta, si va fi cate un garage sale pentru el.

E un privilegiu sa poti face parte din viata unui copil in felul acesta- va invit sa o faceti. Va vor transforma si pe voi in oameni mai buni, asa cum isi transforma zi de zi parintii, iar la batranete vom putea lumina cu totii ca Louise.

Lucky  a avut aceasta initiativa frumoasa, de a alcatui o colectie cu blogurile copiilor cu nevoi speciale,  si daca faceti parte din aceasta nisa a blogosferei va invit sa participati, sa ne cunoaste, sa ne incurajam si sa invatam unii de la altii.



Cati- 16 luni

August a fost o luna plina pentru Cati- vacanta, evaluare si, din pacate, cateva probleme de sanatate.

In vacanta de la Casa Olarului Cati a fost exceptional de cuminte, si si-a cunoscut dragii prieteni virtuali, acum prieteni din toate punctele de vedere- a fost rasfatata si iubita:

La evaluare a fost cum nu se poate mai bine, Bob Doman a remarcat cat de nice and cooperative este si toate progresele facute l-au bucurat, a spus ca e o fetita foarte desteapta 🙂

Din pacate, programul nostru de exercitii a fost cam dat peste cap, si nu am reusit sa lucram prea mult, insa marele breakthrough de luna asta sta in intelegerea limbajului- am observat ca ea intelege ce i se spune, poate raspunde la comenzi, in 80% din cazuri alege corect intre doua imagini, si a invatat sa bata din palme cand ii spunem sa faca „Bravo”.

Ne pregateam sa mergem la Bucuresti pentru o operatie (are nevoie de doua interventii, dar nu e ceva grav, vital)- insa o infectie urinara recidivanta ne-a tinut pe loc. Acum ii administram un antibiotic foarte puternic si speram sa ajungem la operatie inainte de a incepe gradinita lui S. Va rugam sa va rugati si voi pentru asta!

In rest, e vesela, comunicativa (gangureste mai mult), afectuoasa, iar daca il aude pe fratiorul ei razand se scutura si ea de ras:

Drum luuuung inainte, Cati!

Leapsa calatorului

Kadia mi-a stranit dorul de departari si m-a facut sa sterg colbul de pe amintirile mele de calator, dandu-mi o leapsa cu chef de duca. Mi-au placut tare mult intrebarile si de cand le-am citit ma gandesc la ele:

Muntele sau marea?

Muntele, cred. Locuiesc pe langa munti, dar nu m-ar supara o vacanta tot pe aici. La mare as merge „de nevoie”, pentru cei mici, dar nici nu ma relaxeaza, nici nu ma incanta in mod deosebit.

Iarna sau vara?

Vara imi da mai multa mobilitatea, dar aleg cu siguranta iarna- pentru Craciunuri si sarbatori si zile de nastere si ceaiuri calde si colinde si intreaga atmosfera de suspans si anticipare. Iarna am prilejul sa planuiesc mai multe bucurii, sa decorez casa, abia astept!

Care e destinatia la care visezi ca vei ajunge macar odata in viata?

Am ajuns. Mi-am dorit tare mult sa vad Anglia- cea rurala si victoriana, in spiritul careia mi-am scaldat copilaria si adolescenta citind.  Acum stau cu globul in mana cautand o alta destinatie, dar nu-mi vine in minte altceva decat Canada…

Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o?

Anglia. Stiam eu de ce vreau sa ajung acolo…Am fost in multe tari, pe 3 continente. Anglia cu casute victoriene acoperite de tufe inflorite, cu parcuri largi, cu gradini tainuite, cu confortul ei dickensian si basme pe sub frunze s-a potrivit cel mai bine ideii mele de frumusete.

Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii pe care l-ai vizitat?

Foarte greu de ales. Mi-a placut bucatica de Florenta pe care am vazut-o, dar in Amsterdam am stat cel mai mult si tot mi se pare frumos.

Care a fost cel  mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat?

As zice ca cel mai frumos e cel in care stau, Piatra Neamt (e cu adevarat cochet si placut de vazut), dar daca ar fi sa aleg altul, acesta e Clujul, pentru ca acolo am fost fericita. Si partea veche a Sibiului mi-a placut.

Ce obiectiv turistic te-a impresionat?

O, atatea! Poate cel mai grozav mi s-a parut ca am ajuns la Marele zid chinezesc, dar si la muzeele din New York ma gandesc deseori.

Ce obiectiv turistic romanesc ai recomanda unui strain?

Cheile Bicazului. Ma impresioneaza intotdeauna, stiu ca si pe ei.

Ce oras ti-ai dori sa vizitezi?

Londra- acolo n-am fost 🙂

Ce suveniruri comperi de obicei?

Portelanuri- daca stau sa ma gandesc bine, am si din Olanda, si din America, si din Turcia, si din Anglia, si multe altele- desi probabil astea sunt…Nu neaparat bibelouri, ci papusi de portelan si ceainice si farfurii si alte de-astea.

O dau cu drag mai departe Iuliei , Roxanei, Emellei si Valentinei.

La ferma

Despre animalele domestice povesteam deseori cu S. cand era micut- chiar pe peretele din camera copiilor sunt autocolante cu ele. Insa de la o vreme, tot discutand despre alte lucruri mai complicate, si mi-am dat seama ca baietelul care cunoaste traseul apei in organism (stomac, rinichi, vezica urinara) s-ar putea sa nu stie care e gasca si cum face ea.

Asadar, reluam saptamana aceasta lucruri „de baza”, iar ieri am povestit despre animalele de la ferma. Am inceput cu un pretend play cu animalele mele de plastic (foarte de folos mi-au fost, atat pentru S. cat si pentru elevii mei, si va recomand din toata inima sa aveti un astfel de set- noi avem doua combinate, pentru a invata si familiile). Apoi am rezolvat exercitiile de pe paginile cu animale domestice din caietele pentru gradinita Dezvoltarea vorbirii 3/4- ed. Litera (aceastea nu se regasesc in fotografii).

Am citit doua dintre cele 3 carti in engleza, iar partea frumoasa e ca S. a inceput sa repete si sa recunoasca cuvinte in limba aceasta, deci un alt pas inainte. Apoi inca un numar de pretend play, de data aceasta mai  lung, pentru ca am incercat sa il invat pe S. cum „vorbeste” fiecare animal- sunt sunete pe care le-a uitat, nerepetandu-le de atata vreme…

Am avut pregatite si cateva cartonase pe tema Ferma, din setul de cartoane cu jocuri logice primite ca premiul la Maraton (multumim inca o data, Laura!)- insa aceastea si alte cateva materiale au ramas pentru astazi.

In schimb am facut 2 puzzles de lemn, imprumutate de la Adina (multumim mult!), cu ocazia carora am recapitulat si cuvintele in engleza.

Apoi am folosit niste sabloane speciale, pe care le-am cumparat din Anglia, toate pe aceasta tema. Ele au niste striatii pe suprafata plasticului; le-am fixat cu sticky tag pe parchet, deasupra am pus o bucata mare de hartie din rola de la Ikea, si am hasurat cu ceracolor- facand in felul acesta ca imaginile sa apara- a fost ceva nou pentru S., dar nu pot spune ca l-a tinut prea mult ocupat.

A fost o dimineata cu multe activitati, si ma bucur ca avem pregatite unele si pentru zilele urmatoare.

Spor la joaca si voua!

Anotimpurile

Aseara i-am citit lui S. povestea de la gradinita a lui Bobita si a Buburuzei. Ca i-a placut e putin spus- nu il vad deseori atat de absorbit de o carte. Cand am terminat, reactia imediata a fost „inca-godata” cum zice el. Atunci i-am citit-o si pe cea cu Paianjenul din pestera. La urmatorul „inca-godata”, am observat ca povestea cu gradinita incepe cu Intr-o dimineata de toamna…, si atunci mi-am zis ca e un bun moment sa repetam anotimpurile.

Tocmai ne-a fost imprumutat un frumos puzzle de lemn cu anotimurile- multumim, Camelia!- si l-am facut pe acesta, amintindu-ne ce e specific primavara si vara- mai putin toamna si iarna, trebuie sa il reluam pentru ca aseara S. era cam hyper– de buna seama scapase la prea mult zahar. Puzzle-ul e foarte fain, ne-am amintit de sarbatorile fiecarui anotimp (de vanatoarea noastra de oua, de ziua mamei) si despre vremea variabila, despre fructele care se coc in diferite momente ale anului si am repetat numaratoarea pana la 4.

Poate o sa vi se para ciudat- mie una da, mi se pare, si cu atat mai frustrant!- S. nu reuseste sa numere corect. El numara 1,2,3,6,9. Daca insa ii arat cifrele scrise, le recunoaste pe majoritatea. Daca ii cer multimea de 4 sau 5 margele, mi le da aproape fara gres (la fel ca si pe cele mai mici), dar nu tine minte secventa normala a cifrelor pana la 10. Daca nu as fi facut toata vara asta cu el m-as fi gandit ca nu are de unde sa stie copilul, dar ii numar de cand s-a nascut si am facut o sumedenie de jocuri cu cifre! Vreun pont pentru noi?

Apoi am adus cartea cu anotimpurile si am recitit o parte din ea (cartea aceasta a fost una dintre cele mai scumpe cumparate de mine pentru S. – in jur de 40 de lei, insa nu regret nici o clipa faptul- a fost una dintre preferatele lui din toate timpurile si niciodata nu refuza sa o citeasca cand i-o propun)- all in all a foat o seara educativa pentru S., si mi-am dat seama ca retine destul de mult din ce povestesc eu cu el in lectioarele noastre 🙂

Bobita si Buburuza la gradinita

In luna iunie am citit de zor cu S., inspirati de maratonul de citit de pe site-ul Activitati pentru copii, si am fost de doua ori castigatori- o data prin cartile parcurse si activitatile facute, si a doua oara pentru ca am castigat premiul al II-lea  la concurs.

Aseara au sosit cartile- premiu (multumim o tona, Laura!), iar eu m-am indragostit de Bobita si Buburuza la gradinita! Este o carte ideala sa pregateasca copilul pentru gradinita- poavestea O zi a gradinita parcurge toate momentele ce trebuiesc explicate copilului- de la masa si somn, la activitati si cantecele, si pana la neintelegerile din pricina jucariilor. Abia astept sa o citesc si sa o discut cu S., si il voi lasa sa vada si episodul de desen animat!

Dar asta nu e tot: cartea, care are copertile cartonate, ilustratii foarte frumoase si hartia de calitate, incepe cu o alta poveste, plina de amanunte care il ajuta pe copil sa isi imagineze scenariul, dar si suspans potrivit pentru un copil de 3-4 ani- Paianjenul din pestera.

Adriana intreba astazi ce ponturi si sugestii aveti pentru inceperea gradinitei- pe langa rechizite, hainute, papucei si ghiozdanel, va recomand din toata inima si aceasta carticica superba!

%d blogeri au apreciat asta: