Interviu: Camelia si Andrei (2)

Pe partea literara am facut diverse jocuri, am conceput alfabetar, dupa un exemplu al unui blog descoperit cu ajutorul tau, Raluca.
Seara citim cu o frecventa ridicata carti bilingve, mai ales pe engleza, iar mai nou si franceza. Facem des letter hunting si  in romana si in engleza.Vom incepe acum grupul che/chi/ge/gi/ce/ci/ghe/ghi. Pentru asta adun obiecte, in masura posibilitatilor, flashcard-uri-  fiecare cu denumirea specifica in romana sau engleza dupa caz.
Pentru ghi avem o ghinda, o ghirlanda, ghiozdanul,un ghioc si un porc pe care il cheama Ghita. Le scriu denumirea sub fiecare: odata cu  litere mari si inca odata cu litere mici. Ne jucam si facem povesti : Saracul Ghita , ii era foame si frig, nu avea decat  un ghiozdan vechi si in ghiozdan ce crezi ca avea? O ghinda pentru micul dejun si o ghirlanda pentru bradul de Craciun. Nu stiu ce facea Ghita cu un triunghi si dreptunghi si uite un ghioc, sa-i poarte noroc…Hai sa-l ajutam pe Ghita sa-i gasim un culcus cald, sa-i coasem ghiozdanul si sa-i aducem un ceai pentru ghinda. Iar langa ghirlanda punem si un glob sa fie mai frumos bradutul.Vezi ca i-a purtat noroc ghiocul? Ne-a gasit pe noi si l-am ajutat. 🙂
In felul acesta repetam si litera Gg.

Pe langa jocurile inventate (care nu necesita un buget foarte mare, ci imaginatie, timp si rabdare, poate un foarfece, hartie, carioci si poate lipici), am mizat mereu pe jucarii inteligente: jocuri de constructie, puzzle, threadable figures, rozete mici  colorate pentru construit si numarat, forme pentru construit cu forme de baza- cerc, triunghi, dreptunghi, forme de incastrat, betisoare, jocuri logice- Jour et nuit, set de doctor, Piticot,  Nu te supara frate, Bazele stiintei– dintii,ochiul, scheletul, chitara, muzicuta, acordeonul chinezesc (mostenire de la mama din 1986). Bine inteles, avem si multe masinute, mingi, jocuri cu magnet – Politia, memory games si vreo doua papusi.

Momentele acestea ma relaxeaza enorm si  ma dedic in totalitate, imi place la nebunie sa lucrez cu Andrei, sa ma joc si sa-l invat in limita timpului. E atat de relaxant si e singurul lucru care imi aduce o satisfactie deplina, fiindca stiu ca in acest fel pun bazele educatiei lui, sper eu solida.
 
Cu mult drag,
Camelia si Andrei
 
Iti multumesc mult, Camelia, pentru ca ne-ai impartasit aceste idei superfaine, lasandu-ne sa ne inspiram din jocurile voastre!

Interviu: Camelia si Andrei

Pe Camelia am cunoscut-o pe topicul Scoala de acasa pentru copii intre 1 si 3 ani, de la sectiunea unde sunt moderator pe copilul.ro. Am ramas de la inceput impresionata de cat de multe stia micul Andrei si cat de frumos se ocupa mama lui de el. De aceea, am invitat-o sa ne impartaseasca si noua cateva idei de jocuri de la ei de-acasa, pentru a ne servi drept sursa de inspiratie.

Camelia spunea: Stiu ca intotdeauna e timp de mai bine si mai mult, mai ales pentru copii. Acum ne jucam la fel de constructiv si educativ si la voia intamplarii, dar nu chiar cu aceeasi frecventa cu care o faceam , fiindca nu prea mai imi permite timpul.

Dar weekend-urile le rezervam jocurilor, sportului,unei piese de teatru sau mai nou participam cu drag de cate ori avem ocazia la Atelier pentru copii, unde invatam cum sa pictam , sa facem colaje si multe alte lucruri minunate.
Nu stiu daca e un criteriu al genului, dar in ultimul timp un joc care ii place  foarte mult lui Andrei sunt soldatii si catapulta 🙂 .
Sunt acei soldatei din plastic ,care se gaseau acum mult timp in urma, in diferite pozitii , cu diferite misiuni fiecare. Andrei aseaza  piesele de lego ca niste turnuri si in varfurile acestora pune soldatii. Piesele de domino (de la Kaufland) facute din spuma sunt o parte importanta din componenta catapultei. Cu ajutorul lor se lanseaza ghiulelele. Iar capacul cu un orificiu  al galetusei in care stau piesele de lego – este baza in care Andrei a asezat, intr-o zi, piesa de domino. Cateva rozete mici de plastic (folosite la construit si creatie) erau ghiulele. Cu o bucurie enorma si-a facut de lucru „de-a soldatii si inamicii” mai bine de 2 ore, aruncand rozete cu ajutorul catapultei concepute, in soldatii din turnurile de lego. Adevarate strategii militare:

Un alt joc care l-am facut constant este, de fapt, un pic de matematica vizuala cu puncte. Am pornit de la flashcard-urile cu puncte ca cele de pe fatetele zarului.Am ajuns acum la 10. Am pornit initial de la 1 la 5 si progresiv am adaugat flashcard-ul cu sase puncte, sapte puncte… pana la 10. Dupa ce recunostea cate puncte sunt, adauga cifra. Acum se plictiseste ca stie reprezentarea grafica pe puncte (nu stiu denumirea exacta) de la 1 la 10 isi da seama ca 5 puncte cu 1 punct e sase, cinci puncte cu 2 puncte e 7 etc.

Tot axandu-ma pe matematica, am luat forma de briose (in care am copt doar de 3 ori, si care e mai folositoare la lectii decat la gatit) si am folosit-o pentru sortat culori, pentru numarat, pentru sortat formele, marimile (mic – mijlociu- mare).
De exemplu, folosind niste mini flashcard-uri si cifrele imprimate: fiecare numar in cate un locas al tavii, flashcard-urile reprezentand diverse obiecte in numarul corespunzator cartonaselor( unu- un pepene, la numarul doi- doua cartonase cu cate o  umbrela). I l-am facut un pic mai complicat, amestecand cartonasele cu obiecte de la 1 la 5, Andrei trebuind sa identifice si sa aleaga sa fie atent daca mai sunt cartonase de acelasi fel. Apoi , am crescut progresiv pana la 10. Dupa ce invata oarecum regulile, poate fi lasat si singur: daca reuseste  sa-l faca singur, satisfactia e mai mare si rasplata pe masura – un Kinder Pingui, o gutuie, o clatita sau chiar 3 (depinde de ce ii place mult si e si sanatos).

Fiindca Andrei are 3 ani si 7 luni am inceput trecerea de la unitati la zeci. Momentan suntem la recunoasterea cifrelor de la 11 la 19  pana la 20. Cu pompoane colorate si cu foaia de lucru download-ata de pe net. Primii pasi i-am facut punand pompoane peste cifrele de la 10 la 19, sa nu le fie frig si sa fuga. Apoi dupa acomodarea cu acestea, am facut un mic playrole, in care mama era „Regina vrajitoare”  care ordona „Cavalerului” sa puna pomponul galben pe numarul 15 (aflat pe un cerc galben). Regina vrajitoare inchidea ochii si printul ghicea numarul. Atunci regina nu-l mai transforma in broasca testoasa ci continuau. Daca gresea printul, se iscau o tura de trasnete si fulgere ale reginei care lesina din cauza greselii”fatale”. Regina vrajitoare invia daca numarul si pomponul ales corespundeau cerintelor, intr-un final. Jocul e mult mai simplu decat in descriere.

(va urma)

Cati are 10 luni!

Cati s-a facut o domnisoara inalta si draguta. Toata lumea remarca cat de lunga si de bine dezvoltata e. La 10 luni are cam 8.300 kg, dar cu siguranta e peste medie ca lungime. Este din ce in ce mai vioaie, protesteaza daca o lasam multa vreme singura, vrea sa te joci cu ea si sa ii vorbesti. Are mai multa stabilitate cand o punem in fundulet (nu sta inca singura, dar atunci cand o sustinem are mai multa siguranta sa se intinda dupa jucarii). Apuca jucariile mai bine, le duce la gura, exploreaza cu limba tot ce prinde si trage cu mai multa putere de jucariile suspendate. La kineto invata sa se tarasca si sa faca sprijin pe maini, pasi precursori mersului in patru labe.Este mult mai mobila si a reusit sa cada din pat luna asta 🙂  Ne folosim de scaunul Bumbo pentru a o invata sa stea in fundulet:

S. a inceput sa se joace tot mai mult cu ea, si Cati il adora:

Iata o poza cu faimoasa minge de fitball, care si acum reuseste sa o calmeze cand nimic altceva nu functioneaza. Pentru noi a fost o mare descoperire!

Miercuri avem controlul la inimioara- rugaciunea noastra e sa nu fie ceva grav…Avem nevoie si de rugaciunile voastre. Multumim!

Fabule

S. a primit de ziua lui, de la prietena noastra Luminita, un set de finger puppets de la Ikea. Impreuna cu figurinele pe care le aveam deja, pot spune ca are acum o colectie impresionanta.

De atunci, de cateva ori mi-a cerut sa ii spun povesti cu animale, folosindu-ma de marionetele acestea. Frustrarea mea a fost mare cand am vazut ca nu ma duce imaginatia sa trec dincolo de Am sa te mananc!!!, zise leul, Vai, nu ma manca!!! spuse iepurasul. Am stat sa ma gandesc la cateva povestioare cu morala pe care sa i le pot spune, dar neuronii mei obositi nu m-au ajutat de aceasta data. Ramane un proiect de viitor…

Mi-am amintit apoi de cartile de fabule pe care S. le primise cu multa vreme in urma de la bunica materna, si care nu au fost indeajuns exploatate:

Le-am, rasfoit si am gasit cateva pe care puteam sa le cuplez cu personajele din colectia noastra de finger puppets. De pilda, povestea in care leul cruta soricelul, care il resplateste la randul sau, eliberandu-l de funiile vanatorilor:

Mai putem ilustra binecunoscuta poveste cu iepurele si broasca testoasa care se pornesc la intrecere, si altele asemenea:

Morala pentru mine: chiar daca eu insami sunt in pana de inspiratie, daca decid sa ma folosesc de ce am prin casa, intotdeauna voi gasi moduri interesante de a combina doua materiale educative.

Multumim inca o data, Luminita!

Baiatul si aparatul foto

Si, in timp ce se ducea spre gropile lui de argaseala, se gandea la prietenul care nu cerea de la viata nimic altceva decat sa vada, si nu stia daca lucrul acesta inseamna mult sau putin. Un om care munceste croindu-si o viata mai buna, o duce in multe privinte mai bine, dar el nu e in stare sa aiba niciodata maini atat de gingase si de frumoase, nici sa calce atat de usor si de sprinten. Knulp avea dreptate ca era asa cum ii cerea firea lui sa fie si cum nu puteau multi sa fie. Avea dreptate ca se apropia de ceilalti oameni asa cum face un copil, castigandu-le prietenia, ca spunea fetelor si femeilor pe care le intalnea numai lucruri frumoase, si ca facea din fiecare zi o sarbatoare.

Trebuia sa-l iei asa cum era si, cand se intampla sa-i mearga rau si sa aiba nevoie de un adapost, atunci era o placere si o cinste sa-i deschizi usa casei tale. Ba trebuia sa-i mai si multumesti, pentru ca-ti lumina si-ti inveselea casa.

(Herman Hesse- Trei povestiri din viata lui Knulp)

Cartea aceasta am citit-o prin 2004, insa in timpul sarcinii cu S. mi-am amintit deseori acest fragment, si mi-am imaginat ca baietelul meu va avea puterea de a vedea, va avea o alta perspectiva asupra lucrurilor, un alt punct de vedere fata de restul lumii. Nu stiu de ce, mi-l imaginam mereu cu un aparat de fotografiat in mana. 

S. are o pasiune pentru aparatul foto in ultima vreme. L-ar vrea pe al meu, se multumeste cu cel al lui tati, iar de curand a primit un cadou special. Am fost miercuri la niste prieteni si S. a primit 3 daruri- cel mai pretios au fost 2 ore fericite de joaca cu fetitele familiei  (mult mai mari decat el, deci au dat dovada de dubla rabdare cu el- multumim Ilinca si Mery), apoi un board game cu Winnie the Pooh (pe care vi-l voi arata curand- multumim, Mimi), si in cele din urma, pentru ca nu mai voia deloc sa plece, tatal familiei i-a daruit un aparat de fotografiat cu film, cu care S. se joaca de atunci foarte mult- multumim, Beni. Pe drumul spre casa a vrut sa fotografieze stelele, da lupte de lamurire cu tati sa-i gaseasca baterii potrivite si astepta de la bunicul matern un film (desi stiu ca l-ar voala in 2 secunde- nu se poate abtine sa nu apese pe tot ce e de apasat, sa nu deschida tot ce e de deschis).

Am incercat sa-i explic, pe intelesul lui, cate ceva despre structura aparatului, pe unde se pune filmul, cum se fac pozele, si m-am folosit de cartea Secretele tehnicii. E o carte care la noi a prins, S. a avut rabdare s-o rasfoim pe toata, ba chiar am ilustrat cateva lucruri cu obiectele prezentate (de pilda, cand a fost pasionat de capsatoare, i-am aratat si capsatorul pe langa imagine).

De cateva saptamani S. ne face poze cu camera digitala- a descoperit aproape singur cum sa il deschida, pe ce sa apese si invata sa si incadreze fotografia. Eu, bineinteles, sunt mandra de el 🙂

Martisoare

Nu suntem noi mari fani ai zilei de 1 Martie, desi mereu am considerat obiceiul martisoarelor unul dragut. In privinta lor, we go with the flow… Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa confectionez martisoare, cu toate ca admiram pe diferite bloguri delicatetea si dragalasenia celor handmade.

Am avut insa nevoie de o idee simpla si usor de pus in aplicare, pentru ca anul acesta am vrut sa le fac bunicelor si strabunicei o surpriza marca S.

Ideea a venit de la Mihaela, kinetoterapeutul lui Cati, care pe langa faptul ca e o terapeuta grozava, mai face si ornamente, felicitari si martisoare decupate sau in tehnica quilling. Ar trebui sa vedeti ce frumos a decorat sala de kinetoterapie (initial am crezut ca e opera unor voluntari straini, apoi m-am bucurat sa aflu ca e vorba de o creativitate autohtona). Ea mi-a dat ideea buburuzelor cu aripi de inimioara. Eu am simplificat pana la extrem ideea originala.

Ce am folosit?

  • hartie colorata (rosie, neagra si coperta unui pliant publicitar inflorat);
  • 3 perforatoare (in forma de furnica, pentru corpul buburuzei, inimioara-pentru aripi si cerc, pentru baza);
  • foarfeca, lipici, carioca neagra
  • diverse snururi de martisor
  • carticica Barni se afla acolo pentru ca asa a insistat S. 🙂

Am perforat mai intai toate elementele (aici S. a fost foarte implicat), le-am lipit, apoi a trebuit sa duc munca de lamurire cu S. sa faca bulinele de pe aripile buburuzelor. El, intre timp, descoperise ce amuzant e sa perforezi inimioare, pe care sa le sufli cu feonul prin toata camera. Dupa ce l-am convins sa lase his personal touch pe martisoarele pentru bunici, am gaurit cercurile si am atasat snururile:

Iata si produsul final, de care eu sunt foarte incantata:

Cu aceste martisoare participam la concursul de primavara de la Bebelogic, si va extind invitatia si voua!

Pagina de blog

Pagina de blog este cea marcata prin butoanele de sub sau de deasupra antetului. Cel mai cunoscut exemplu de pagina este cea About/ Despre noi. Pentru estetica blogului, numarul de pagini este destul de limitat, si in general titlul trebuie sa fie scurt si sugestiv.

Multa vreme nu am realizat importanta paginilor de blog. Aveam una singura (About), pentru ca exista deja in arhitectura blogului. Abia dupa ce am inceput sa studiez cum se construieste un blog mi-am dat seama de dubla lor valoare: aceea de a atrage atentia asupra compartimentelor importante (generand trafic) si aceea de a ghida cititorii spre lucrurile pe care tu, gazda blogului, le consideri cel mai de folos pentru ei.

Ce pagini e bine sa aiba un blog care vrea sa creasca?

In primul rand, doua: About si Contact: cititorul trebuie sa stie cine esti si cum sa dea de tine daca te considera interesant (dupa ce am creat o adresa de e-mail speciala pentru blog, am inceput sa cunosc si sa ma imprietenesc mult mai bine cu unii dintre cititorii mei- iar acesta consider ca e cel mai mare castig al bloggeritului). Aceste pagini nu trebuie sa lipseasca mai ales daca urmaresti sa folosesti blogul pentru a promova ceva (produse/servicii).

In al doilea rand, lucrurile esentiale fara de care cel ce te citeste nu ar intelege anumite aspecte din povestea spusa de tine.  Daca povestea ta se leaga de dorinta de a scrie si publica, anunta-l printr-o pagina care sa trimita macar la cateva exemple graitoare ale muncii tale. Daca traduceti sau scrieti si in alta parte, daca faceti recenzii pentru anumite produse, organizati periodic concursuri sau ateliere sau aveti un magazin virtual, puteti crea o pagina despre asta.  Daca blogul e centrat in jurul familiei, e bine sa ai una in care sa fie prezentata mai detaliat familia. Vizitatorul care se opreste la una din postarile aniversare despre Cati poate ca nu va intelege de ce sarbatoresc cu asa entuziasm niste progrese firesti pentru un bebelus. Nu-i nimic grozav si extraordinar in faptul ca un bebelus de noua luni se rostogoleste in ambele directii. Altii la varsta asta se ridica si merg. Dar daca bebelusul respectiv este unul la 10.000, daca dupa statistici ar fi avut 80% sanse sa dispara pana acum, si daca mai sfideaza statisticile si in privinta progreselor, atunci intelegeti de ce o pagina explicativa cum este Cati Capsunica e necesara pe blogul meu. Eu stiu ca va place sa cititi despre Cati, pentru ca postarile despre ea sunt cele mai accesate pe blog. Asta ma face sa simt ca ne iubiti si va pasa de noi.

Un alt tip de pagina poate cuprinde ceea ce tu, ca si blogger, ai de oferit. O pagina care sa grupeze tutoriale, printables, serii sau colectii de sfaturi/retete/how to-s/etc. Engleza pentru pici este pagina prin care ofer cunostintele acumulate de mine ca profa de engleza. Start de blog intra tot in aceasta categorie de pagina-unealta.

Alta este cea care va elibereaza bara laterala: aveti nevoie de spatiu pentru butoane publicitare si vreti sa adunati tot blogroll-ul intr-un buton? Faceti o pagina sus in care puneti toate link-urile din blogroll. De asemenea, puteti grupa anumite postari care nu ies in evidenta in categorii. De pilda, pentru a nu lungi sirul categoriilor inutil, si pentru ca stiu ca la un moment dat cineva va vrea sa studieze cu copilul anumite tematici, intentionez ca in viitor sa grupez toate temele facute de noi pe o pagina, pentru a fi mai usor de accesat. Rolul lor este de a face blogul mai organizat- dezgropand in acelasi timp postari la care ati muncit mai demult, si care zac in arhive.

Admir unele bloguri atat de bine structurate si organizate. Multa vreme am crezut ca este o mare filozofie sa pui asa ceva pe blog, nestiind ca e la fel de simplu ca a scrie o postare, si cat de mult va optimiza navigarea, precum si ca va mari numarul accesarilor de pagina. Am ajuns la concluzia ca se merita sa investesti putin timp in structurarea blogului, e o forma de respect fata de cititor.

Am gasit aici un ghid despre cum sa iti construiesti un blog in WordPress- sper sa fie de ajutor celor ce vor sa inceapa pe aceasta platforma.

Delfinii

<strong>DELFINII (PUZZLE)</strong>

Delfinii este cea de-a doua carte pe care o citesc si recenzez pentru campania vALLuntar.

Cand am deschis pachetul venit prin curier, am scos un WOW! sincer- cartea arata superb! Pare de calitate, fotografiile cu delfini sunt foarte reusite, cartea e mai mare decat ma asteptam (poza de pe site-ul editurii m-a indus in eroare, it doesn’t do justice to the book).

Este o carte care creste impreuna cu copilul: pentru cei mici, avantajul e ca pozele sunt foarte clare si atractive si paginile cartonate. Poate fi incorporata cu succes intr-o tema cu animalele din Ocean, cum obisnuiam sa fac cu S. inca inainte de a implini el 2 ani. Pentru copilul de grupa mijlocie-mare introduce frumos si interactiv (prin text, liste, chestionare) informatii interesante despre delfini.

Informatia prezentata in carte e suficienta -nu coplesitoare- pentru un copil de 4-6 ani (varsta recomandata de editura), ba chiar ar ajuta un copil scolar sa faca o lucrare completa despre delfini pentru ora de stiinte naturale. Trebuie sa recunosc ca nici eu nu stiam atat de multe despre aceste animale simpatice, deci am castigat citind-o.

Puzzle-ul in schimb m-a dus cu gandul la Mark. Mark e un baietel pe care eu l-am cunoscut pe cand avea el 3-4 ani. A trecut ceva vreme de atunci, acum e mult mai mare. Dar la 3 ani el era un geniu al puzzle-urilor printre copiii de varsta lui. Le facea repede si pe cele mai complicate. Adevarul este ca si mai tarziu  Mark s-a dovedit a fi un scolar de exceptie. Probabil ca intre 4 si 6 ani ar fi rezolvat cu usurinta aceste puzzle-uri de 48 de piese din carte. Un copil precum S. de pilda, care nu are aceeasi inclinatie si nu iubeste la fel de mult puzzle-urile, nu stiu daca va avea rabdare sa le faca nici la 6 ani. Mie mi se par complexe si destul de dificile, pentru ca o mare parte din puzzle este practic de aceeasi culoare (albastrul marii), si ii va fi greu copilului sa puna piesa potrivita la locul potrivit cu atat de putine indicii.

Deci, daca aveti un copil pentru care puzzle-urile sunt o provocare si o incantare, aceasta este cartea potrivita.  

Va invit sa comentati la aceasta recenzie, pantru a strange cat mai multe minute de voluntariat. Echipa Editurii All se pregateste de munca voluntara din martie, iar eu vreau sa le dau cat mai mult de lucru, sperand ca va fi si o actiune pentru copii in programul lor.

Concursuri si daruri de blog…

Se spune ca Decembrie este luna cadourilor…

Ei bine, in coltisorul acesta de blogosfera, acum e prilej de daruri si giveaways

Daca mai cunoasteti sau organizati voi altele, dati-mi de stire ca sa lungim lista!

Spor la treba si succes la tragerile la sort!

Despre petrecere…

…adica, petreceri 🙂

Am inceput sa sarbatorim vineri, cu Luminita si familia ei- fara tort de data asta, dar cu mini tartine in forma de inimioara si steluta  (excelente formele acestea multifunctionale de plastilina- multumim inca o data, Sabina!):

Sambata S. l-a avut musafir pe Iusti, un baietel mai mic decat el cu 10 zile (in curand il vom sarbatori si pe el)- si baietii au pictat, au stampilat si s-au jucat cu masini, au alergat, s-au catarat- mai mult S., sau distrat.  Boys will be boys. Pictura cu acuarele si penson a fost o noutate pentru amandoi (am gasit un kit nou cu Winnie the Pooh la magazinul second hand pe care il mai vizitez din cand in cand- planse cu personaje, acuarele si doua pensoane- foarte dragut, si sunt sigura ca si ieftin). Stampilele (imprumutate) au avut mai putin succes, pentru ca S. deja a stampilat mult la viata lui:

La primul tort S. a cam ratat suflatul in lumanari, dar si-a luat revansa la al doilea si al treilea- torturile s-au vrut cu tematica Winnie the Pooh, dar ursuletul acela de martipan nu semana nici pe de parte cu personajul Disney. Cati in schimb, s-a incadrat perfect in peisaj (si daca tema WordPress-ului imi permite sa va arat doar 3 poze pe postare, prefer sa v-o arat pe ea- cute butt!)

Duminica dimineata am sarbatorit cu bunicii si unchiul lui S., iar seara am avut-o invitata pe Teodora– cu care S. s-a inteles mult mai bine decat de obicei, s-au jucat impreuna, s-au alergat, s-au ciocnit si s-au impacat. Am avut pregatite o activitate cu plastilina,  carticele cu Winnie, o poveste cu finger puppets  (doar Teo a dat atentie eforturilor mele, S. alerga prin casa intr-o veselie), iar la sfarsit am pus niste desene cu Winnie pe laptop.

Am sarbatorit 3 zil e si 3 nopti, ca imparatii…a fost foarte frumos. Pentru mine cel mai mare castig a fost incantarea lui S. cand a vazut casa decorata si faptul ca am avut copii musafiri cu care el sa interactioneze si sa se joace. Baietelul de argint a fost mult mai cuminte cu musafirii decat de obicei, desi a consumat  multa energie alergand, escaladand si incercand sa le capteze atentia. Vocabularul lui s-a imbunatatit, are cateva cuvinte „de petrecere” noi, si s-a distrat cu adevarat. Asta e cel mai important.

%d blogeri au apreciat asta: