Inchidem 1000 de file, deschidem un caiet nou…

Dragii mei,

Astept de mult sa scriu acest articol, am vrut ca el sa fie cel cu numarul 1000 si sa vi-l aduc plin de vesti bune.

In primul rand, Cati Capsunica a trecut cu bine peste mult asteptata si temuta operatie, a fost incredibil de cuminte si s-a recuperat rapid. Suntem acasa de o saptamana si abia asteptam sa ne reintram in ritmul normal de joaca si de terapie.

Cu Baietelul de argint scoala de acasa merge struna, avem o multime de povestit despre lectiile si activitatile noastre.

catifrost

Din pacate, am ajuns la ultimele file ale acestui caiet. Va multumesc celor ce le-ati citit, ati fost alaturi de noi si ne-ati sustinut in bucuriile si in provocarile vietii, de-a lungul acestor trei ani. Am castigat o sumedenie de prieteni, am invatat enorm de la voi, iar speranta mea este ca si randurile scrise zi de zi, sau mai rar in ultima vreme,  v-au fost de ajutor in educatia timpurie sau terapia copiilor vostri.

Ei bine, nu ne oprim aici. Pentru mine personal aceasta jurnalizare a lectiilor si intamplarilor e importanta, asa ca deschidem copertile unui nou blog- Caiet pentru scoala de acasa .

Acolo veti gasi peste 20 de articole noi, recomandari de carti si jucarii, si un giveaway din partea Capsunicii si a Baietelului de argint, la care va invit cu drag sa participati.

Am observat tot mai multe persoane care doresc sa fie la curent cu lectioarele noastre, abonandu-se prin e-mail. Desigur, acesta fiind ultimul articol, nu vor mai fi notificari pe e-mail, asa ca va puteti abona pe blogul cel nou daca vreti sa urmariti in continuare calatoria noastra prin…scoala.

Va imbratisez strans- strans pe toti si va multumesc din suflet pentru prietenia voastra!

Raluca

Anunțuri

Lista cartii calatoare

Iata lista celor inscrisi pentru cartea calatoare O mie de daruri, de Ann Voskamp.

Lista pentru cartea calatoare

  1. Laura F.
  2. Roxana R.
  3. Florentina  R.
  4. Diana B.
  5. Andreea  Ţ.
  6. Daniela J.
  7. Anamaria M.
  8. Alina Nicoleta A.
  9. Carmen E.
  10. Gianina P.
  11. Elena D.
  12. Ramona T.
  13. Gratiela  G.
  14. Ana M.
  15. Aniela T.
  16. Cristina S.
  17. Cristina B.
  18. Tatiana B.
  19. Raluca M.

Cum va povesteam si in mesaje sau comentarii, cartea de fata se citeste mai greu, trebuie rumegata, si ma astept sa ramana cel putin 2 saptamani la fiecare. Mi-ar placea sa imi spuneti cum vi s-a parut, dupa ce ati citit-o.

Lectura placuta!

 

Lectioare de engleza si un guestpost

Va amintiti ca la inceputul lunii am ridicat manusa aruncata de Adina, propunandu-mi sa transform luna aprilie intr-una dedicata in mod special limbii engleze?

Ei bine, in mare parte am reusit ce mi-am propus, pentru ca in fiecare dimineata ne incepem ziua cu una sau doua carticele in engleza, continuam pe parcursul zilei cu pretend play in care incorporam si limba straina, facem diverse puzzle-uri sau alte jocuri cu care sa ne distram in engleza. Am inlocuit multe dintre desenele animate la care se uita S. cu carti si joaca, iar cele ce au mai ramas am incercat sa le aleg dupa temele studiate de noi saptamana asta (in special cele biblice, pentru ca in aprilie pe asta ne axam) si/sau sa fie in engleza.

S. este cooperant, pentru ca si-a dat seama ca engleza vine la pachet cu  joaca cu mama, dupa care tanjeste destul de mult.

Eu nu am un plan structurat, dar pentru S. am crezut mult in expunerea la limba. Chiar daca va invata mai tarziu limba straina, faptul ca a fost expus de mic la ea il va ajuta sa o asimileze mai usor. Despre principiile dupa care ma ghidez, despre cum am invatat eu engleza si lectii care m-au invatat sa o predau, am povestit mai multe intr-un guestpost pe blogul Adinei, care, in materie de predare a limbilor straine, este modelul meu.

De ce? Citesc.

Nu cred in sinucidere.

A fost o data un moment in viata mea cand am crezut, insa, ca viata s-a terminat si ca de acum trebuie doar sa dorm si sa mananc, asteptand sa moara si corpul acesta. Un an de zile s-au spart „De ce?”-urile mele pe podeaua din baie, „De ce eu?” „De ce mie?” „De ce Dumnezeu…?” „De ce acum?” si s-au spart goale, pentru ca nimic nu mai avea sens.

De ce? -ul e o intrebare care te paralizeaza. Nu te ajuta la nimic intr-un fapt ca acesta.

Nu mi-a raspuns nimeni. Cu toate astea, pentru ca sunt dintre oamenii aceia care inspira si expira prin Lego, ergo sum, am scos cate o piesa de puzzle din fiecare carte pe care am citit-o atunci, si pe fiecare am carat-o in musuroiul meu de furnica strangatoare de cuvinte. Mi-am recompus peretii cu ele si asa am gasit sprijin sa ma ridic. Nu dispretuiesc deloc forta pe care o au cuvintele.

Dupa anul acela negru am invatat ca intrebarea ce trebuie pusa nu e „De ce?”, si atunci cand Dumnezeu lasa sa ti se intample in viata ceva cu totul neasteptat, care ti-ar taia rasuflarea si te-ar putea face sa te prabusesti, ar trebui sa te intrebi…And now what? Si acum pe ce sa pun mana sa fac? Cum traiesc de acum incolo cu asta?

De aceea motivele pentru care citesc tin, in cazul meu, in primul rand de supravietuire. Dincolo de dependenta asta de litera, fara de care as intra in sevraj, citesc pentru ca ma ajuta cartile sa ma recompun, sa ies din depresie, sa trec peste, pentru ca au valoare terapeutica.

Citesc pentru ca imi dau informatie. Nu a fost nevoie sa mai trec prin calvarul „De ce?”-urilor cand s-a nascut Cati, acum doi ani. Imi invatasem lectia inainte. Dar aveam nevoie sa stiu TOT despre trisomia 13 si am citit TOT ce am gasit legat de asta pe net. Stiu multi copii care au supravietuit pentru ca parintii lor au stiu unde sa citeasca si unde sa scrie, cerand ajutor, atunci cand medicii au lipit o eticheta de „Incompatibil cu viata” pe bebelus, ridicand din umeri a neputinta si nepasare. Stiu multi copii despre care parintii spun ca poate ar fi supravietuit, daca ar fi citit la timp informatia reala si necesara.

Citesc pentru ca imi dau bucurie. Pentru ca emotia asta traita vicariously e cateodata la fel de intensa ca si cea reala.

Citesc sa fiu vazuta de Baietelul de argint citind, iar bucuria asta a cuvantului sa fie si a lui- pentru a-i servi drept pilda.

Citesc pentru ca vreau sa invat, nu m-am saturat inca, slava Domnului, de invatat; nu cred ca le stiu pe toate si mi-ar placea sa ma respecializez profesional, si atunci cartile imi sunt unelte in acest proces de invatare.

Citesc pentru ca imi place sa calatoresc, si asa am strabatut China cu mult inainte de a strabate China, am vazut Australia fara sa vad Australia, am calatorit de la Port Said la Mombasa fara sa pun piciorul in desert.

Ai stat vreodata la o coada foarte serioasa, cu oameni foarte seriosi, si ai izbucnit in hohote de ras, facandu-i pe toti sa se intoarca spre tine surprinsi si dojenitori, suparati ca le-ai spart pojghita de frustrare si ingrijorare? Da, e o intreaga categorie de carti care ma fac sa rad, si fie doar pentru ca ma scot din anost le citesc.

Ma mai intreaba adulti sau copii cum sa invete repede repede engleza, iar eu le spun ca o limba se invata citind, ca nu te ajuta 1000 de exercitii si reguli cat te ajuta sa faci singur sens din regulile acelea cand le vezi aplicate direct. Elevii mei citeau zeci si sute de carti impreuna cu mine, si accept bucuroasa orice maraton de citit impreuna cu baietelul meu, pentru ca stiu cat de important e asta, atat pentru limba materna cat si pentru cea straina pe care vrei sa ti-o insusesti.

Citesc pentru ca e practic– poate nu faceti parte din categoria oamenilor care, daca vor sa fotografieze, mai intai pun mana si parcurg o carte despre arta fotografiei, dar e mai practic si mai intelept sa studiezi ceea ce te intereseaza inainte de a aplica. Fie ca e vorba despre cele culinare, despre vreun hobby sau o reparatie casnica, cand ma intereseaza sa fac ceva mai intai citesc un pic despre asta.

Dar toate cele noua motive de mai sus pica in fata acestuia- citesc pentru ca ma pasioneaza vesnicia, si ce mod mai bun exista de a-L cunoaste pe Dumnezeul care s-a numit pe Sine CUVANT, decat a-I citi Cartea– scrisoarea Lui de dragoste pentru oameni?

V-am dat cele 10 motive pentru care citesc in urma provocarii celor de la  libraria online Libris. Au un super concurs pentru bloggeri, iar acolo aveti o variata oferta de unde puteti comanda carti online– merita din plin sa participati!

logo_libris

Si, acum, vreau sa va intreb pe voi, cititorii mei (cu toata curiozitatea posibila), ce carte imi recomandati sa pun in wishlist? Ce credeti ca ar trebui sa nu las necitit?

Concurs de la Libris.ro

Libraria on line Libris provoaca bloggerii la un concurs cu trei premii foarte tentante (vouchere in valoare de 900, 400 si 200 de lei).

logo_libris

Ce trebuie sa faci? Mai intai, citeste cu atentie regulamentul, recunosc ca e un pic tricky si poti sari peste etape destul de usor. Apoi anunta participarea ta la concurs printr-o postare, pe care sa o afisezi si pe peretele lor de Facebook. Sunt cateva link-uri obligatorii ce trebuie incluse in postare.

Apoi scrie un al doilea articol, in care sa povestesti despre cele 10 motive care te indeamna pe tine la citit.

Posteaza si acest articol pe http://www.facebook.com/libris.ro?fref=ts

Concursul va fi jurizat, iar ponderea articolului va fi de 50%,  cea a comentariilor de 50%.

cartiCum eu cumpar carti online aproape exclusiv, imi surade aceasta provocare si voi participa.

Succes tuturor!

Provocari noi si vechi

Despre provocarea Andreei, din luna decembrie, stiti deja, si ma bucur ca am vazut multe mame ridicand manusa intr-un fel sau altul. Martie pentru noi a fost o luna mai putin spornica, mai ales la inceput am avut parte de episoade lungi de boala, insa am reusit sa trecem de 160 de carti/povesti citite pana acum. Vedetele lunii acesteia au fost cartile dupa care s-au facut desene animate (sau invers 🙂 ), cum ar fi Cartea Junglei sau Regele Leu, dar si cartile cu Pixi, despre care au scris in amanunt Sakura, Laura , Camelia si multe alte prietene bloggerite.

Astazi vreau sa va povestesc insa despre o noua provocare, pe care o acceptam cu mare drag, cea a limbilor straine. Adina a decretat aprilie luna limbilor straine, si ne provoaca sa dedicam cel putin o ora pe zi unei limbi straine, in fiecare zi a acestei luni. Eu sunt foarte entuziasmata, am nevoie de asemenea „impingeri de la spate” pentru a ma concentra pe diferite aspecte ale educatiei lui S., iar initiativa Adinei a picat la ţanc!

Ce puteti face in ora aceea (ora poate fi fragmentata, chiar si in portii de 1o minute), daca vreti sa il invatati pe copil, bunaoara, engleza:

  • sa cititi o carte in engleza;
  • sa il lasati pe copil la desene animate in engleza, fata de cele pe care le viziona pana acum in romana;
  • sa jucati acelasi joc pe care copilul il stie foarte bine in romaneste, insa de data aceasta in limba straina;
  • sa invatati un cantecel nou;
  • sa faceti un unit study, numai in limba engleza.

S. este intr-o perioada sensibila pentru engleza, a inceput sa isi doreasca sa stie mai multe cuvinte, face diferenta intre limbi, a invatat de la sine sa numere pana la 10, asa ca si eu vreau sa profit de interesul lui pentru a-l stimula mai mult pe partea lingvistica.

Cum vi se pare provocarea?

Later edit– Noi am intrat serios in joc si am dedicat mai mult timp englezei decat pana acum, iar Adina, ca sa faca provocarea mai incitanta, a pregatit premii pentru aceste saptamani de concurs. Primul este sponsorizat de Famous Kids– succes tuturor celor inscrisi!

Cum va platiti impozitele?

Banuiesc ca toti avem impozite de platit. Vorba englezului, singurele lucruri sigure pe lume sun moartea si…taxele 🙂

Vlad, de la Nota de subsol  mi-a atras atentia ca se pot plati impozitele si cu cardul, in diferite locatii din tara sau on-line, economisind astfel timp pretios. Mai multe informatii puteti citi aici.

Iulia, ce parere ai,  se merita sa platim impozitele cu cardul?

 

Primul „ma-ma”

Ieri Cati a spus pentru prima oara doua silabe distincte si auzibile.

Ma-ma.

De cateva saptamani incoace este mai vocala, si incepuse sa miste gurita ca si cum ar vorbi, insa nu putea coordona miscarea cu sunetul. Ieri s-a intamplat sa reuseasca, si a fost o zi dulce pentru mine.

DCIM100MEDIANu m-am asteptat ca ea sa poata vorbi vreodata, insa aceste prime doua silabe ma fac sa sper ca voi auzi si alte cuvinte din gura ei.

Eu pun aceste progrese de limbaj si pe seama uleiului de cocos pe care i-l servesc in lapte de cateva saptamani incoace, si despre care am dar mai multe amanunte aici.

Noi, ca familie, am trecut (si, din pacate, inca trecem) prin imbolnaviri destul de dese in ultimele luni, si simt nevoia sa imi regrupez fortele. De aceea, postarile mele pe blog vor fi mai rare in urmatoarea perioada. Am nevoie de o pauza.

Va imbratisez cu mult drag pe toti, si sper sa gasiti cate o idee utila in cele peste 900 de articole din arhiva…

 

Leapsa celor 11 intrebari

Antoaneta si Mihaela mi-au pasat o leapsa interesanta, la care abia acum reusesc sa raspund, dar o fac cu mare drag.

Regulile le voi trunchia putin, pentru ca mai toate prietenele mele din blogosfera ca au primit cred deja leapsa si ele, asa ca voi raspunde doar la intrebarile Mihaelei:

peisaj

1. Credeţi în destin?

Cred in Dumnezeu, si in faptul ca El ne traseaza o cale pe care trebuie sa mergem, iar noi avem de ales atitudinea cu care primim calea aceasta, si alegerea de a-L asculta sau nu pe El. Nu cred ca lucrurile sunt fara sens sau aleatorii, daca spre asta tintea intrebarea, ci ca au fost scrise undeva, acolo sus, inainte de intemeierea lumii.

2. Cărei persoane aţi vrut să îi mulţumiţi în viaţă şi nu aţi făcut-o?

Louisei– am intrerupt legatura brusc si nu am apucat sa ii spun, inca o data, ce impact pozitiv a avut in viata mea.

3. Vă place sau vă enervează rutina?

Iubesc rutina si ma enerveaza cand nu o mai am, cand nu reusesc sa ma adun si sa ma organizez. Idealul meu e o rutina care sa includa timp pentru orice, inclusiv pentru mine.
4. Care sunt pasiunile voastre extraprofesionale?

Scrisul, in primul rand, bloggeritul si lucrul de mana (dar acesta din ce in ce mai rar, din pacate). Stand acasa in CIC, cam tot ce fac este extraprofesional deocamdata…

5. În ce loc v-ar plăcea să trăiţi?

In Romania, in casuta de la tara pe care o construim. Nu visez la emigrare si am gasit chiar locsorul ideal de locuit 🙂

6. Aţi minţit vreodată?

Desigur. Si imi pare rau pentru fiecare minciuna.
7. Care este rolul curajului în atingerea viselor?

Este esential- curaj si aventura e sa te trezesti in fiecare dimineata acolo unde esti si sa mai faci un pas, inca un pas. Curaj e si sa visezi, unii renunta si la asta. Cineva mi-a spus ca voi fi ca Rahela, mama de multi Iosifi (visatori) si eu la asta visez, sa dau aripi copiilor, sa viseze…

8. Cine vă este cel mai drag pe lume?

In afara de Dumnezeu, cred ca Baietelul de argint, Cati si Dani.

9. Cu ce gând vă începeţi ziua?

Dimineata sunt mai morocanoasa, asa…:)

10. Care este floarea preferată ?

Doua flori: ghioceii si bujorii albi.

11. Vă place schimbarea?

Sunt foarte mic-burgheza, ma surprind deseori gandindu-ma ca mi-ar placea sa nu se schimbe lucrurile, sa ramana asa cum sunt acum, insa simt nevoia de schimbare cam la 4-5 ani.

Multumesc, Mihaela, pentru leapsa si intrebari…chiar m-ai facut sa visez, sa ma cercetez si sa zambesc!

O mama de diamant

…asa imi place sa o numesc pe Cati Uzea, mama Raisei.

Povestea Raisei este cunoscuta de multa lume, poate ca si de voi, eu insami va povestisem despre ea candva.

Cati este o persoana pe care o cunosc doar virtual, dar pe care o admir pana la luna si inapoi. Are tenacitatea si stralucirea unui diamant slefuit, iar daca veti avea rabdarea sa cititi blogul Raisei imi veti da dreptate. Viata a facut-o puternica, nu cunosc nici o mama care sa fi luptat atat pentru copilul ei, iar circumstantele au slefuit-o asa incat, fara macar sa o fi intalnit vreodata, exemplul ei lumineaza pana la mine.

Astazi e ziua ei si ii uram din toata inima cel mai frumos si cald La Multi Ani!

felicitarecati

 

%d blogeri au apreciat asta: