Tema saptamanii: Casa mea (1)

zi

Saptamana aceasta vreau sa povestesc cu S. despre casute, si nu numai. Imi doresc sa ii introduc si cateva concepte opuse, gen noapte-zi, baiat-fata, curat- murdar. Pentru aceasta, m-am inspirat de la o mamica prietena din vecini, si i-am creat lui S. materiale urmatoare:  pentru zi- noapte, am lipit pe un carton hartie albastru inchis, iar pe partea cealalta albastru deschis. Pe prima am decorat-o cu luna si stele, pe a doua cu soare si norisori.

noapte

Pentru repetarea conceptelor de baiat- fata (el le stie, imi spune daca o fetita este fetita, dar la baiat spune tot „bebe”), voi folosi niste finger puppets de hartie, care pentru el sunt noi, nu i-a mai vazut:

set de finger puppets

Pentru inceput vom citi si o carticica cu foarte putin text, One Light, One Sun :

Ce imi place cel mai mult la aceasta carticica sunt episoadele care urmaresc acelasi peisaj, cu aceleasi personaje, pe parcursul unei zile si unei nopti, imaginea vazandu-se mai intai de foarte departe, apoi din ce in ce mai aproape, pana cand se vad camerele din casute si oamenii foarte bine…apoi, pe masura ce noaptea se termina imaginea se distanteaza din nou. Ilustratiile sunt foarte frumoase, cu multe detalii, si putem discuta si despre diferenta noapte – zi, si despre copii: baieti-fete, si despre casute si camerele dintr-o casa.

noapte- imaginea mai apropiata

Este de fapt o carte cantecel, pe care il puteti asculta aici: http://www.youtube.com/watch?v=pgKzY93Bk6M&feature=related

Cum astazi dimineata ne-a fost ocupata cu o vizita de joaca la o fetita foate draguta (iar S. a fost foarte cuminte, cum nu e de obicei in spatiul lui, dar si foarte curios si dornic sa exploreze), vom „ataca” aceste activitati abia maine.

Anunțuri

Cat de mult este prea mult pentru mine…

Acum cateva seri am dat, in lumea virtuala a blogurilor mamicesti, peste o mamica foarte desteapta si motivata- o adevarata „tiger mom„, ca tot sunt la moda- si un baietel pe masura. Ii puteti gasi si voi aici: http://earlylearning-eaton.blogspot.com/ .

Mamica respectiva a inceput educatia fiului ei de foarte devreme, folosind doua (sau poate mai multe- doua am prins eu scanand rapid blogul) metode pe care eu le apreciez: metoda lui  Glenn Doman (care se refera la stimularea timpurie a bebelusului si la invatarea cu flashcards)  si Metoda Montessori (care promoveaza independenta copilului si respectul fata de acesta). Copilul ei a prin foarte bine prin aceste metode, iar la doi ani, din cate am putut eu sa imi dau seama, poate citi in doua limbi (engleza si spaniola), poate face , cu putin ajutor, puzzle de 40 de piese, are un vocabular extrem de dezvoltat, numara pana la o cifra destul de inaintata, face patterning si  stapaneste  si alte concepte de matematica timpurie. Pretty impressive!

Nu vreau sa implic nici un moment ca ar fi un geniu absolut, ci doar un baietel inteligent a carui educatie timpurie a dat roade. Tot ce face el poate fi facut de N alti copii invatati in acelasi fel. Nu vreau sa sugerez nici ca mama lui l-ar fi fortat in vreun fel sa invete ceva- pare un baietel fericit si sociabil, si probabil ca l-au distrat jocurile propuse de mama pentru a-l invata. De altfel, materialele folosite de ea sunt foarte faine si bine structurate, de aceea va recomand sa dati cu incredere o raita pe la printables oferite de ea pe blog!

Dar initial am fost un pic socata de ce concepte si terminologie foloseste ea cu un copil de doi ani. Pentru lectiile de gografie, a introdus cuvinte ca longitudine, latitudine, emisfera, meridian. Cand a avut ca tema florile, l-a invatat pe copil denumirile florilor tropicale care ii inconjoara (locuiesc in Hawai, pare-mi-se). Baietelul cred ca stie mai multe despre masinile mari de constructie decat mine…Atunci mi-am pus intrebarea „Oare nu e prea mult? Cat de mult e prea mult?”

Discutand cu alte mamici pe forumul copilul.ro, si meditand la acest subiect, am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • imi place ideea de early education (este de fapt subiectul principal al acestul blog), si nu cred ca voi renunta la a-l invata pe S. prin orice mijloace, cat de multe pot. Nu o voi face pornind de la premiza ca daca invata acum, la scoala se va plictisi. Glenn Doman spunea urmatorul lucru, cu care sunt de acord:” Un copil inteligent se va plictisi la scoala. Un copil mediocru se va plictisi la scoala. Un copil slab se va plictisi la scoala”. In principiu, cam toti copiii se pot plictisi la scoala daca nu au un profesor care sa ii motiveze si angajeze. Iar un profesor bun va face fata si unui copil bun…asa ca nu vad de ce nu as incerca sa fac din S. un elev cat mai bun.
  • Nu cred ca as folosi cu S. metoda flashcards-urilor. Pur si simplu simt ca nu e pentru mine. Mai degraba, as incerca sa ii arat aceleasi  informatii in carti (gratie unor prieteni americani care s-au intors in tara lor, avem acum multe carti superbe pentru copii pe care le folosesc atat cu elevii mei, cat si cu S.- Multumesc Sue! Ca o paranteza, Sue a fost poate prima mamica pe care am cunoscut-o indeaproape, care a facut homeschooling cu copiii ei, si mi-a lasat manualele si programa, pe care abia astept sa le studiez la momentul potrivit.). Din carti si prin joc consider ca un copil poate invata logic si cu placere cam ceea ce ar invata si cu flashcards, si mi se pare ceva un pic mai natural…As vrea insa sa ii ofer aceste informatii detaliate. Ma uit la mine si imi dau seama cat de multe lacune am, pentru ca nu s-a obosit nimeni sa ma invete. Cine stie ce pasiuni am ratat, nefiind expusa la anumite informatii. As vrea sa deschid astfel de usi pentru S.
  • Cu privire la invatarea timpurie a cititului, voi folosi o informatie pe care am citit-o in timpul sarcinii (adaug si link-ul daca o gasesc), unde autorul spunea ca un copil are capacitatea de a lega literele in cuvinte si propozitii, de a face sens din limbajul scris, daca i se citeste mult si des si se urmareste mereu cu degetul pe carte. A fost o idee care la mine a facut click, pentru ca citisem in romanul lui Harper Lee, Sa ucizi o pasare cantatoare, despre fetita care a invatat sa citeasca fara sa-si dea seama, doar stand in bratele tatalui ei si ascultand articolele din ziarul de seara, pe care acesta le citea urmarind cu degetul cuvintele. Practic, ea nu isi putea aminti o perioada din viata cand nu a stiut sa citeasca. Pentru mine, asta este mai mult decat suficient. Daca S. va prinde ceva prin aceasta metoda, foarte bine. Daca nu…va invata prin mijloace mai traditionale cand va fi pregatit.
  • Cu privire la introducerea uneia sau mai multor limbi straine, nici aici nu voi exagera. Sunt constienta de uimitoarea capacitate a copiilor e a invata 3, 4 poate si mai multe limbi straine odata, daca sunt expusi la ele.  De aceea, pe S. l-am expus de mic la 1-4 limbi straine (i-am citit/cantat/uneori vorbit/ prin desene animate in romana, engleza, italiana si spaniola- in aceasta ordine cantitativa). De ce? Pentru ca micul lui creier sa se obisnuiasca a croi carari pe mai multe pattern-uri lingvistice. Dar de vorbit, alintat, certat, samd.,  am facut-o in romana. Am stat si m-am gandit mult daca la al doilea copil nu ar fi mai bine sa ii vorbesc exclusiv in engleza, si am decis sa nu. Iata de ce: daca i-as vorbi numai in engleza, pentru ea limba materna ar fi, practic, engleza. Iar eu mi-as dori ca limba ei materna (care este de fapt limba inimii, limba in care se va ruga si isi va citi Biblia), sa fie limba mea si a bunicilor si strabunicilor ei. Una dintre cele mai frumoase amintiri cu tatal meu din copilarie este aceea cand ne lua, pe mine si pe fratele meu, in dormitorul lui si ne invata italiana de pe un vechi manual scolar de clasa a III-a. El insusi a fost un autodidact si a invatat singur ceva italiana, un pic de engleza, germana si spaniola. As dori ca S. sa ii semene. Am uitat intre timp italiana invatata de la el, insa mi-a venit foarte usor sa o prind de la desene animate, asa cum au invatat-o foarte multi copii din generatia mea. Acum pot intelege italiana si spaniola, pot citi o carte in aceste limbi, pot purta o scurta conversatie (cu accent romanesc), gratie TV-ului, deci consider ca daca s-au creat destul de timpuriu anumite conexiuni cerebrale in sfera lingvistica, ii va fi usor copilului sa prinda limba respectiva si mai tarziu.  
  • Cu privire la matematica, cea mai buna metoda pe care o pot gasi pentru a dezvolta inteligenta logico-matematica la un bebelus este sa il expui cat mai mult la muzica clasica, in special Mozart, Bach si Beethoven. Recunosc ca as fi putut face mai mult in aceasta privinta, dar incercam sa profitam cat mai mult de drumurile cu masina si stiu ca lui S. ii place muzica clasica. In rest, la varsta asta, matematica prin joc (numarare, patterning, forme, etc.).

Cam astea ar fi concluziile la care am ajus meditand la subiectul de fata. Sunt ale mele personale, fara a emite nici o judecata asupra mamicilor care vor mai mult, sau mai putin, de la copiii lor.

Cum ne-am jucat in ultima vreme…

S. a fost destul de bolnavior, dupa cum bine v-am anuntat, asa ca a trebuit sa scotocesc printre jucarii dupa unele cu care nu s-a mai jucat demult (sau deloc), si sa vin cu idei noi si proaspete, in speranta ca vom alunga plictiseala macar jumatate de ora. In felul acesta, am putut observa si unele progrese pe care le-a facut 🙂 .

Am scos o jucarie cu care nu s-a jucat prea multa vreme (din motive de calitate- are un concept fain, dar s-a dezmembrat de la prima utilizare, si a trebuit sa il asteptam pe tata sa o repare- daca va intereseaza acest tip de jucarie o gasiti cu un pret mai bun la Casa Retro- eu am observat-o acolo dupa ce am dat mai mult pe ea in alta parte). Nu numai ca e distractiv sa dai cu ciocanelul si sa vezi cum sar pionii colorati, dar S. ii si potriveste dupa culoare, cu atentie.

Un alt joc pe care nu l-am facut de multa vreme a fost cel cu potrivirea de memory cards facute in casa: imi amintesc ca acum 2-3 luni, cand i le-am prezentat prima oara lui S., abia avea rabdare sa faca o pereche, doua- acum le face fara probleme pe toate, dintr-o rasuflare. De aceea am continuat activitatea cu alte perechi de imagini adaptate de la alt joc (am folosit astfel de perechi la tema cu fructele, acum am ales imaginile cu animale)- iar S. le-a facut si pe marea majoritate dintre acestea, si a mai cerut activitatea si in alte ocazii.

Tocmai am auzit/ vazut copii care stiu la doi ani sa faca puzzle cu 40 de piese- ei bine, noi nu am atins performanta aceasta- in afara de puzzle-urile cu incastru S. mai face puzzle cu 4 piese:

 Nu se oboseste de fiecare data sa puna manuta sa il faca, ci uneori imi arata cu piciorul cam unde ar veni fiecare piesa…rasfatatul!

Pentru ca S. nu e foarte verbal, iar vocabularul lui expresiv este destul de redus si de codificat, am decis sa ii imbunatatesc macar vocabularul receptiv. Am luat un joc tip flashcards(pe care il folosesc la engleza), si am scos din el doar imaginile (la engleza elevii trebuie sa ataseze denumirea obiectului sub imagine). Pur si simplu am vrut sa vad ce obiecte recunoaste S. din acele imagini, si eventual sa invatam unele noi. Imi plac tare mult jocurile si jucariile pe care le pot folosi in mai multe feluri, etape si ipostaze.

S. nu primeste o activitate noua cu bratele deschise, deci cu siguranta o vom relua.

Sper ca v-au fost de folos aceste idei!

Iona- SD6

Rugaciune

Vesetul de aur: Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe Iona…Domnul a vorbit pestelui, si pestele a varsat pee Iona pe pamant. (Iona 1:17, 2:10).

Povestirea biblica– voi folosi o carte foarte sumara, cu pagini cartonate si putin text, special creata pentru toddlers.

Joc– un puzzle gigant, cu care vom recapitula povestirea (mi se pare dificil de facut pentru S., probabil ca eu il voi face si el il va desface 🙂 ).

Craft– de colorat o balena cu Iona in burta pe o parte- se poate folosi si in felul urmator- cand copilul aude cuvantul „peste” in povestire, ridica deasupra capului partea cu pestele, cand aude „Iona”, ridica partea cu Iona. 

Cantecel: Dumnezeu in Cartea Sa/ Imi promite- asa:/ De ma-ncred in El (x 3)/ Pacatul mi-a iertat.

Rugaciune

Pasiti pe iarba, va rog!

9.08.2008

Daca Dumnezeu ar crea un parc pentru oameni, ma indoiesc ca ar fi vorba de o frumoasa gradina cu alei pietruite si cu pancarte de tipul „Nu calcati pe spatiul verde!”. Dimpotriva! Parcul lui Dumnezeu ar fi chiar o invitatie sa intri in verde, sa explorezi, sa privesti si sa mirosi florile, sa te catari in copaci, sa gusti si sa te bucuri de toate. Iar daca atitudinea ta ar fi doar a celui care se plimba linistit pe poteca, Dumnezeu s-ar simti ca si cum ti-ar fi pregatit cu minutiozitate un cadou superb, iar tu il privesti zambind indiferent de la distanta, si nu te bucuri de el.

In tot acest timp, Dumnezeu te invita sa plonjezi in parcul Lui, care e de fapt viata, si sa va bucurati impreuna.

Pentru ca Dumnezeu a pregatit cadoul tocmai ca sa ne jucam cu el impreuna. A-L iubi pe Dumnezeu inseamna a nu-L exclude din joc.

Biserica, familia, viata noastra de zi cu zi este cu totul diferita. Noi nu calcam pe iarba. Lasam neexplorate si nu ne desfatam de the best bits, pentru ca ni se pare ca nu se cuvine, pentru ca cineva a pus o pancarta cu un NU acolo si noi, prosti, o credem.

Iar viata devine astfel incredibil de plicticoasa. Uneori ni se pare lipsita de sens, si tanjim dupa un parc pe care sa nu-l fi stricat cu limitarile noastre.

Ce-i in sac?

Tot umbland printre jucariile lui si strangandu-le pe cele imprastiate prin casa, mi-a venit ideea sa-i pregatesc lui S. un joc de tip sensory– prin care sa ii intorduc si un concept nou- cel de „Lung”. Am adunat cat mai multe obiecte subtiri si lungi- lui S. ii plac serpii, stie ca fac sssssss, si de multe ori cand ne jucam cu plastilina imi cere sa-i fac un sarpe. De altfel ieri, cand i-am dat cariocile sa deseneze, l-am surprins zicand ssssss. Atunci l-am intrebat „Ai desenat un sarpe?”, iar el mi-a raspuns foarte binevoitor „Da” (imi place ca acum spune „DA” nu din inertie sau pentru ca stie cuvantul, ci numai cand este de acord cu mine 🙂 ).

Obiectele sunt lungi toate, dar au texturi, grosimi si duritati diferite. Ideea este ca el sa le scoata unul cate unul, sa le descriem („Aceasta este lunga si pufoasa”, „Aceasta este lunga si tare”, etc.), sa le simta in mana. Le-am pus pe toate intr-un saculet de panza opac:

 Sper ca aceasta idee sa prinda. In orice caz, voi reveni cu un update 🙂 .

Edit: Nu ma asteptam sa aiba asa un succes jocul acesta! Am povestit despre fiecare obiect in parte, iar S. a incercat sa le uneasca pe toate, sa faca un obiect si mai lung (din proprie initiativa)! Apoi, siretul ne-a dat ideea sa mai incercam insirarea margelelor de lemn pe el, si de data aceasta activitatea a avut mai mult succes decat prima oara. Deci, a fost bine!

Cu ce ne mai jucam…

S. este bolnavior de cateva zile, asa ca iesitul afara este exclus. Incercam sa facem tot ce putem (pe cat ne tin resursele de jucarii, pe de o parte, si de rabdare si energie ale mamei, pe de alta parte- ale lui S. se pare ca sunt inepuizabile!). Iata cum ne-am jucat in ultima vreme- poate va inspira:

Am ales sa ii scot cuburile tip lego, care initial nu prea au avut succes- in ultimele doua zile s-a jucat cu ele, mai mult dezasambland, dar si cu tentative de asamblare reusite:

Un joc de lemn care, la fel, la inceput nu a prins, acum il tine interesat pe S. cam 3-5 minute. Jocul este unul de tip „domino”- el trebuie sa gaseasca perechea sau jumatatea unei imagini. Deocamdata are rabdare sa faca 3-4 perechi (este un pas inainte, tot la fel a inceput si cu perechile de memory cards, iar acum are rabdare pentru ~7). Un astfel de joc puteti confectiona cu usurinta, cu desene sau imagini lipite pe cartoane dreptunghiulare:

Jucaria sortatoare- nu are nevoie de prea multe explicatii (din pacate, acest tip de jucarii nu il atrag prea mult pe S.- desi daca stau langa el se descurca- are altele doua mai simple care ii reusesc mai bine):

O jucarie banala de la pufuleti l-a tinut insa ocupat mult timp, in zile repetate, tot desfacand-o si asambland-o la loc. Este mica si nesofisticata, dar pentru noi s-a dovedit a fi foarte utila. De fapt, ea este prevazuta cu trei cerculete de plastic, subtiri, ca niste bratari, pe care trebuie sa le arunci pe turnulet (e un joc de precizie prea complicat pentru S. acum):

In rest, am dat masinutele pe un tobogan improvizat dintr-o scandura (bun si pentru S.), am facut un trenulet din pernele de la canapea, care s-a dovedit a fi o excelenta pista de alergare (daca cadea, cadea pe moale 🙂 ), am desenat si l-am implicat in treburile casnice (este imposibil ca, dupa ce calc eu, sa nu ii las si lui masa de calcat jos, cu un fier rece). Am citit carticele, am numarat si am repetat jocurile pentru invatarea culorilor despre care va povesteam in postarile anterioare. Va urez si voua spor la joaca!

Caietul de joi (6)

De scris in laboratorul de fizica:

„We dance round in a ring and suppose,

But the Secret sits in the middle and knows”

(Robert Frost)

Jucarii tricotate

Imi plac oamenii creativi- iubesc sa vad cum iese ceva frumos din mainile cuiva, sa vad cate pot face „doua maini dibace”. Ei bine, eu am o prietena care are astfel de maini, este foarte priceputa la tricotat si crosetat, iar fetita ei de un an si 8 luni a beneficiat din plin de talentul mamei la capitolul hainute si jucarii. Ba mai mult, unul dintre beneficiari este si S., care s-a ales cu frumoase caciulite si sapcute, si cu un set de jucarii.

Mie imi plac toate, dar in mod special perechea de ursuleti, care va orna, cu siguranta, coltul de camera girly pe care i-l voi pregati surioarei lui S.

Multumim mult, Gabriela!

Daca va pricepeti la crosetat si impletit, merita sa incercati asa ceva, mai ales daca sunteti mamica de fetita! Aceste jucarii pot inlocui cu succes plushurile si pot fi personalizate. In plus, ii dati un exemplu pozitiv copilului in materie de hobby-uri si indemanare!

Daniel in groapa cu lei- SD5

Pentru povestirea cu Daniel am, cred, cele mai multe resurse:

Rugaciune

Versetul de aur: Dumnezeu a izbavit pe Daniel din ghearele leilor (Daniel 6:27).

Povestirea biblica– voi folosi 2-3 carticele cu text scurt, una dintre ele este minuscula si foarte frumos ilustrata, tinuta in brate de un leu de plus; o alta este din formatul pop-up; o a treia este spcial creata pentru toddlers si are putin text si pagini cartonate (din pacate nu o am in poza).

Craft– un leu de hartie cu capul mobil care poate fi colorat/decorat. Copiii mai marisori isi pot confectiona o masca, dupa acest model:

Foaie de colorat– am o varianta destul de complexa, pot incerca sa printez una ceva mai simpla.

Joc– putem dramatiza povestirea cu ajutorul unei marionete.

Cantecel– Pentru ca Daniel era cunoscut ca un om al rugaciunii, vom canta un cantecel despre asta: Roaga-te dimineata/ Roaga-te si la pranz/ Roaga-te pe inserate/ Roaga-te orisicand. http://www.youtube.com/watch?v=7SfDqMSxgcI

Rugaciune

%d blogeri au apreciat asta: