Despre ritualuri si povesti

-Ne trebuiesc rituri.

– Ce-i acela un rit?, intreba Micul Print.

– E si el ceva cu totul dat uitarii, zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelate zile, o ora de celelalte ore.

(Antoine de Saint Exupery)

In ultima vreme am implementat in viata noastra doua mici ritualuri, de care S. este deocamdata incantat, si care au venit ca niste placute si necesare improvizatii- cred ca il ajuta sa depaseasca gelozia de frate mai mare, il ajuta sa se exprime mai bine si chiar sa primeasca mai multa dragoste. Unii copii, cand li se nasc fratiori, regreseaza (de pilda, vor si ei sa bea din biberon, sau se intorc la scutec, sau isi pierd din vocabular). In cazul nostru, cu S. nu s-a intamplat nimic din toate acestea, pentru ca asa a fost contextul (el biberon nu a acceptat niciodata, si nici acum nu il intereseaza, este el insusi in pampers, iar vocabularul lui s-a imbogatit in ultima vreme destul de mult). In schimb, se vede ca nu ii convine impartirea atentiei, si vrea timp numai pentru el. De aceea, cand am vazut cat ii place jucaria muzicala primita in dar de la Julia, i-am creat un mic ritual, peste zi: cand avem o clipa libera, dupa schimbat scutecul sau dupa imbracat, tragem de steluta si il tin in brate si il cocolesc cata vreme dureaza melodia. Cred ca ii satisface nevoia de atingere si mangaiere, pentru ca e mai cooperant si se lasa luat in brate (el care de obicei prefera nu atingerea fizica, ci sa stai sa te joci cu el sau sa ii citesti).

Un alt ritual este povestea de dupa poveste- adica povestea pe care i-o spun dupa ce am citit cartile inainte de somnul de pranz si seara. Trebuie sa admit ca acest ritual e unul personal si ma distreaza, dar chiar daca nu are valoare educativa, ci e mai mult o chestiune ce tine de familie, as vrea sa inregistrez asta, pentru ca mi se pare o amintire pretioasa pentru mai tarziu. Asadar, de fiecare data inainte de culcare (S. merge de buna voie in pat la nani, pentru ca stie ca i se vor citi si spune povesti, dar de multe ori ma fenteaza si nu mai adoarme dupa aceea 🙂 ), trebuie sa ii spun povestea cu „doctorul” (initial a mai fost una cu „masina de gunoi”, insa o solicita doar pe prima, datorita pasiunii lui recente pentru doctori, spitale, injectii si perfuzii). Povestea suna cam asa:

A fost odata un doctor, care lucra intr-un spital. Intr-o zi, suna telefonul (Tzrrrr…de fapt, S. face un fel de Grrrrr).

Alo?

Da!

Cine-i la telefon?

Nenea!

Nenea doctorul?

Da!

Eu sunt un/o purcelus/ maimutica/ veverita/ papusica/ baietel/ etc. si m-am lovit/fript la manuta/codita/nas/etc. cand ma jucam in copac/strangeam alune/faceam prajituri la cuptor/ etc.

 Bine, trimitem imediat masina de salvare !

Nino-nino!

Masina de salvare ajunge acasa la…si doctorul bate la usa.

S. ciocaneste in tablia patului.

Apoi masina de salvare duce pacientul la spital- Nino-nino

La spital doctoril ii ia temperatura, il asculta la inimioara, il unge cu alifie, il panseaza si ii face o injectie. Apoi pacientul merge acasa cu taxiul (brrrrm), si se baga in pat, si face nani. 

Dialogul pare un pic stupid, dar toate replicile si onomatopeele sunt input-ul lui S., asa ca eu ma bucur ca povestea este interactiva si sper sa mai adaugam replici pe masura ce va progresa la vorbit. E o idee simpla, usor de pus in practica, si poate la va face placere si prichindeilor vostri. 🙂  O zi cat mai plina de creativitate!

Anunțuri

Sortare in functie de stimul (auditiv/vizual)

Va povesteam zilele trecute de un frumos cadou din partea Juliei  (Julia Toys) , iar favoritele mele erau (si sunt) un set de cuburi cu fuctii senzoriale: unele produc sunete (au inserate bile de lemn, un clopotel si un cilindru de lemn), altele au legatura cu simtul vazului (unul are o prisma, altul o oglinda si altul un cerc galben, transparent, prin care copilul se poate uita). Cuburile fiind colorate, poti recapitula cu ajutorul lor si culorile, le poti pune unele peste altele, le poti numara (deci folosi intr-o sumedenie de activitati educative), insa in special sorta in functie de stimul.

Eu am desenat un ochi si o ureche pe doua bucati de post-it si S. a trebuit sa le sorteze in acest fel:

Cati se joaca cu ele, luandu-le si punandu-le in cutii, explorandu-le (ne jucam mult mana peste mana, pana cand ea invata miscarea). Le puteti incorpora in cutiile cu comori pentru bebelusi, sunt sigura ca ii vor atrage.

Multumim, Julia inca o data pentru cuburi!

Jocuri si jucarii care promoveaza imbunatatirea vorbirii

Baietelul nostru S. nu este un mare vorbaret…adica gresesc- el palavrageste cat e ziua de lunga, dar are o evidenta intarziere de limbaj. Da, face progrese in fiecare zi, acumuleaza noi cuvinte, repeta dupa mine daca are chef propozitii intregi, dar nu vorbeste cum ar trebui pentru varsta lui (eu estimez, dupa parerea mea de nespecialist, o intarziere de cel putin 6 luni). De aceea, de cate ori dau peste vreun articol care sugereaza o abordare practica in aceasta privinta, sunt foarte incantata. Si astazi este una din zilele acelea!

De dimineata am citit un articol despre jocurile si jucariile care promoveaza dezvoltarea limbajului, iar ideile sunt accesibile, de bun simt si foarte usor de pus in practica. Jucariile cele mai potrivite sunt cele care stimuleaza conversatia, jocul imaginativ- jucarii cu fete prietenoase, din texturi placute la atingere, cu figuri umane (omuleti) sau care se pot umaniza prin pretend play (cum ar fi figurinele  animale), seturi de bucatarie, magazine- tot ceea ce poate fi folosit intr-un scenariu care sa necesite conversatie. De asemenea, juariile open ended– care pot fi folosite in mai multe feluri creative, cum ar fi cuburile sau plastelina, sunt si ele foarte utile. Articolul respectiv il puteti citi in intregime aici-  http://mommyspeechtherapy.com/?p=1005 , iar alte informatii extrem de utile gasiti aici- http://playonwords.com/blog/category/birth-3-year-olds/.

In lumina acestor idei, am scos astazi cele mai prietenoase masinute pe care le avem, personalizate cu ochi si gura, am scos si plastilina si am inventat tot felul de scenarii in jurul temei „doctorul” si „constructorul”:

 Ne-am jucat mai bine de o ora si un sfert, si daca ar fi fost dupa S. ne-am mai fi jucat! Partea buna e ca a participat activ in joc, cu idei proprii, cu ceva replici :), deci suntem pe drumul cel bun. Vara asta vreau sa ne jucam mai mult asa, pentru ca se vad progresele si in materie de limbaj.

Jucarii din ultima vreme…

Urmand buna traditie a jucariilor imprumutate, saptamana aceasta exploatam la maximum o casuta vorbitoare, cu multe butoane si multe replici, care l-a incantat pe S. asa de tare incat se joaca in fiecare zi cu ea ( casuta are replici si in italiana, si in engleza, iar el e mai incantat de cele in italiana 🙂 ) :

Recapitulam formele cu acest puzzle din foam (spuma)-vezi imaginea de mai sus- dar si cu acest joc ce se numeste „Micul tamplar”, pe care S. il iubeste si il cere din cand in cand (ii spune „cuie”- si trebuie sa am grija sa nu ramana nici un „cui” pe afara dupa ce terminam joaca, si nici nu se joaca cu el nesupravegheat. Ceva asemanator gasiti aici- http://www.julia-toys.co.cc/7050/jocuri-copii-peste-3-ani/joc-cu-cuieciocanel-si-forme-geometricefoarte-mare-si-complex/.  Aseara am sortat forme (nu toate, caci s-a plictisit):

Multumim, Mihaela si Teo! Spor la joaca!

Little Miss Cati

In ultima vreme ne-am distrat facandu-i poze Catiushei, asa ca astazi aveti ocazia sa vedeti un…pictorial 🙂

little angel unaware

Is there anything in Spring so fair

As apple blossoms falling through the air?

When from a hill there comes a sudden breeze

That blows through all the orchard trees.

The petals drop in clouds of pink and white

Noiseless like snow and shining in the light

Making beautiful an old stone wall,

Scattering a rich fragrance as they fall.

There is nothing I know of to compare

With apple blossoms falling through the air.

( Helen Adams Parker)

little miss rosebud

Beauty is God’s handwritting. Wecome it in every fair face, every fair day, every fair flower. (Charles Kingsley)

Isn’t she so very precious? La multi ani, Cati!

Studii tematice (Unit studies)

Deocamdata, „studii” este un cuvant prea pretentios, la doi ani si ceva- insa puteti combina jocurile senzoriale, activitatile educative si jocul imaginativ in jurul unei teme- pentru ca micutul sa se poata concentra pe invatarea acestor lucruri intr-o perioada de timp. Cum organizezi aceste activitati tematice?

  1. Alegeti tema, apoi stabiliti obiectivele: de exemplu, poate vreti sa il invatati pe copil sa numere, culorile si unele litere din alfabet- si in acelasi timp sa invete despre animalele domestice- deci toate activitatile academice vor fi organizate pentru a avea in centru figuri de animale. Sensory bin-ul va fi si el construit in jurul temei „Ferma”, iar ca o incununare a saptamanii, puteti merge la tara sau la ferme pentru copii ( cum am povestit ca am fost noi, aici-https://caietpentrucasamea.wordpress.com/2010/12/22/excursii-educative/  ).
  2. Pentru copii mai mari, faceti voi o cercetare a subiectului inainte- pentru a tria si organiza informatia.
  3. Faceti o lista cu toate materialele pe care le puteti folosi la aceasta tema (carti, CD-uri, muzica, jocuri/ puzzle, jocuri de memorie, jucarii pentru pretend play). Aveti un exemplu aici- https://caietpentrucasamea.wordpress.com/2010/12/27/tema-saptamanii-animalele-de-la-ferma/
  4. Faceti o lista cu activitatile pe care le puteti incerca in cadrul temei: excursii, jocuri, vizite la muzee, creati postere, carti, fise de colorat sau altfel de jocuri pe hartie (de tipul- uneste punctele, gaseste diferentele, labirint, de lipit autocolante, etc.) , scenete cu marionete, pretend play, un craft.
  5. Planificati :cat sa dureze studiul, in ce ordine va veti folosi resursele, planificati activitati care sa acopere toate domeniile academice si in acelasi timp sa aiba in centru tema aleasa.
  6. Notati totul, poate veti dori sa repetati tema si alta data!

Pentru aceste informatii eu m-am inspirat de aici- http://www.thehomeschoolvillage.com/2011/06/how-to-create-a-unit-study.html, si mai gasiti cateva idei si aici-http://thehappyhousewife.com/homeschool/how-to-create-unit-studies/  dar ele sunt pentru copii ceva mai marisori, si trebuiesc adaptate la cei mici. O lista cu temele pe care le-am incercat noi gasiti in aceasta postare- https://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/02/06/organizare/.

 

 

 

 

Importanta jocului imaginativ

„Jocul imaginativ este un precursor al gandirii conceptuale, in care posibilitatile sunt explorate pe „scena” interioara a imaginatiei copilului” (Erik Erikson).

Jocul imaginativ, adica pretend play– joaca „de-a ceva…” este foarte important in dezvoltarea copilului. Prin el, micutul isi exprima lumea interioara si invata sa o organizeze pe cea exterioara. El deschide usa pentru independenta, incredere in sine si potential nelimitat. Copilul nu isi insuseste cunostinte doar prin activitati „academice”, educative, ci le obtine si printr-un astfel de joc imaginativ. Cei care sunt incurajati sa se joace pretend play se dovedesc in viitor a fi mai creativi, cu un vocabular mai bogat si potentiali lideri.

Jocul imaginativ incepe de la 17-18 luni, dar poate fi initiat de parinti si mai devreme ( un exemplu de practicat cu bebelusii este cucu-bau sau altul  imitarea sunetelor de animale, cu marionete).

In cadrul jocului, parintii trebuie sa isi asume rolul de Producator (adica sa furnizeze jucariile sau materialele necesare), nu pe cel de Regizor, ci sa lase copilul sa controleze, sa scenarizeze si sa directioneze jocul.

Si S. s-a jucat destul de devreme pretend-play, prefacandu-se ca da de mancare la ursulet. Acum este un expert- se joaca foarte mult de-a doctorul, de-a facutul mancarii sau de-a constructorul. Unul dintre cele mai recente este „de-a magazinul”, pentru ca a inteles ca de la magazin se cumpara diverse lucruri cu bani, iar „bani” este un cuvant pe care si l-a insusit in vocabularul lui limitat 🙂

Zilele acestea i-am improvizat o trusa de doctor, cu o seringa fara ac, un plasture, niste cutiute, un servetel umed…si a fost jucaria preferata in ziua respectiva! A facut injectii dupa injectii ursuletului, papusii si noua 🙂 si spune ca el e „doctorul”.  A avut la un moment dat si o trusa de jucarie, pe care a dezmembrat-o si a descompletat-o, iar varianta improvizata a fost mai ieftina si la fel de eficienta:

 Eu ma bucur tare mult ca il vad predispus spre un astfel de joc, pentru ca prin el invata si sa socializeze mai bine, sa se comporte in public si cu alti copii. Abia asteptam verisoarele :), ca sa aiba cat mai multe de invatat de la ele!

Utila in calatoriile cu masina

De curand vazusem int-un pliant cu produse inovatoare o gentuta pentru copii, cu una din parti intarita, care se ataseaza de scaunul din fata al masinii si functioneaza ca o masuta pe care copilul poate desena sau scrie. Cum multe dintre produsele acelea au aparut si la Kaufland (la preturi mult mai rezonabile), am decis fie sa imi confectionez eu una, fie sa astept putin sa vad daca nu cumva se vor gasi si in magazine. Nu a trecut nici o saptamana si am vazut-o pe oferta de la Kaufland :), cu ~5 lei mai ieftina decat in pliantul anterior 🙂

A costat 33 de lei, si a venit la pachet cu blocul de desen, creioane colorate, carioci si ceracolor. Cu aceste curele se ataseaza de scaunul din fata copilului:

Mi se pare o buna investitie pentru cine planuieste sa calatoreasca mult cu copiii. Deocamdata, S. nu prea este interesat de desenat sau colorat, insa va veni vremea cand o va putea folosi si pentru diferite activitati, fise, jocuri cu creionul pe hartie. Ba isi va putea face si temele, daca trebuie sa mearga undeva mai mult cu masina, in timpul scolii 🙂

Caietul de joi (20)

De scris pe doua fotolii care stau fata in fata:

I have no duty to be anyone’s Friend and no man in the world has a duty to be mine. No claims, no shadow of necessity. Friendship is unnecessary, like philosophy, like art, like the universe itself (for God did not need to create). It has no survival value, rather, it is one of those things which give value to survival.

(C.S. Lewis)

10 ponturi pentru o intalnire de joaca reusita

Iarna trecuta, cand iesirile afara erau mai scurte si prilejurile de joaca cu alti copii mai rare, obisnuiam sa organizez, cu alte trei mamici pe rand intalniri de joaca la noi sau la ele acasa. De pilda, marti ne intalneam cu Teo si vineri cu Diana, iar uneori venea si Iustin in vizita pe la noi si se jucau cateva ore. Vara socializarea se petrece mai mult in aer liber, si ne bucuram tare mult de asta (S. iubeste copiii, vrea sa interactioneze cu ei, de obicei cei mai marisori nu prea il baga in seama, dar el persevereaza 🙂 ). Noi vom pune mai mult accent vara asta pe socializare decat pe activitati educative, iar ideile de azi pot fi o inspiratie pentru saptamanile ploiase sau pentru iarna viitoare, de ce nu?

1. Lasa copilul sa-si aleaga tovarasii de joaca- e bine sa inviti acei copii cu care al tau pare sa aiba ceva in comun, cu care se intelege, sau cel putin cu care sa nu aiba divergente majore. Nu trebuie sa fie neaparat de aceeasi varsta, daca tovarasul de joaca este chiar un pic mai mare este bine, pentru ca stie sa initieze el jocul. Teo, Diana si Iustin sunt cu totii mai mici decat S., dar cu toate acestea s-au jucat frumos impreuna (sau unul langa altul- la varsta de toddler asta e perfect normal), nu s-au batut pe jucarii, nu s-au lovit decat absolut accidental si experientele au fost pozitive (S. se bucura de fiecare data cand il anunt ca vine vreun copil in vizita, deci se pare ca i-au placut intalnirile de joaca);

2. Keep it small– este bine ca, la o varsta mica, sa fie invitat doar un copil o data- in felul acesta nici unul nu va fi coplesit si nici unul nu se va simti lasat pe dinafara. Exceptie fac, bineinteles, petrecerile pentru zilele de nastere :);

3. Keep it short-psihologii sup ca pentru toddlers o ora, o ora si jumatate este suficient, altfel risca sa devina agitati si morocanosi. Noi insa le-am mai si lungit, si nu ne-a parut rau, pentru ca lui S. ii ia ceva timp sa se acomodeze cu un copil, chiar daca il cunoaste, iar joaca impreuna se intampla dupa aproape o ora.

4. Gustari- inainte de a pregati gustarile este bine sa intrebati parintii despre preferintele, sensibilitatile si alergiile la mancare ale micului musafir. Noi in materie de gustari nu ne-am aventurat dincolo de clasicii biscuiti sau pufuleti, si sticluta de apa a fiecaruia, asa ca la capitolul acesta a fost mai simplu.

5. Daca copiii sunt un pic mai marisori, pot ramane in vizita fara parinti, ca un fel de musafir al copilului; insa daca sunt mici, sub 3-5 ani, este bine sa fie de fata si parintele copilului. Noi asa procedam si este si pentru noi, mamicile, un prilej de socializare (intre doua alergaturi dupa copii).

6. Evitati jocurile pe computer si televizorul, pana la urma asta poate face copilul si cand e singur acasa, scopul acestor intalniri fiind socializarea si relationarea.

7. Ascundeti jucariile favorite- da, acesta mi se pare un sfat bun- fiecare copil are o favorita (sau mai multe), pe care nu intelege sa le imparta, si este bine sa evitam certurile, plansul, smulgerea jucariilor de la unul la altul, mai ales in perioada dificila a primilor ani cand simtul proprietatii este si asa prea bine dezvoltat. Mai degraba scoateti acele jucarii care promoveaza colaborarea si are pot fi impartite, cum ar fi cuburile sau plastelina. La capitoulul jucarii S. este ceva mai special- in ideea ca nu refuza sa imparta jucariile- de fapt, primul lucru pe care il face cand vine un copil musafir este sa ii ofere o jucarie sau mai multe (si de obicei ajunge sa le scoata pe TOATE din dulap- nu am reusit sa il dezvat de asta inca- are el un moment in care se apuca si scoate toate jucariile, apoi intra el insusi in dulap :)) . Cu toate acestea, iti va lua jucaria din mana daca vede ca te preocupa sa te joci mai mult cu ea decat cu el- fie ca esti copil, adult sau bunicul…

8. Planuieste si activitati mai linistite, cum ar fi lecturarea unei povesti.

9. Implica-te si tu in joaca lor. Aceasta mi se pare inevitabil cand e vorba de copii mici- parintii trebuie sa se implice vrand -nevrand, si sa se transforme in parteneri de joaca la randul lor.

10. Nu iti crea asteptari prea mari- la varse mici copiii se joaca mai mult unul langa altul decat unul cu altul- si asa este si la noi de multe ori. Insa mai sunt jocuri pe care S. adora sa le joace cu fiecare dintre fetite; de exemplu, cu Teo ii place sa se plimbe in cutia de jucarii (o cutie de plastic pe rotile, care se depoziteaza sub pat, pe care o goleste in prealabil de jucarii)- iar marele transportator e Mihaela, mama Teodorei 🙂 ; cu Diana ii placea sa se suie in patutul acum ocupat de Cati (s-a dus distractia 🙂 ) si sa isi faca un cort din saltea. Alte feluri de pretend play- cum ar fi facutul si degustatul mancarii, joaca de-a doctorul sau de-a constructorul mai sunt apreciate la noi…si multa fugareala prin casa! Am observat ca S., evident, este mult mai cuminte cand suntem noi in vizita, si mai preocupat sa exploreze spatiul si jucariile noi ale gazdelor, pe cand atunci cand suntem la noi acasa prefera sa interactioneze mai mult cu copilul musafir.

Spor la joaca! 

Pentru acest post eu m-am inspirat de aici- http://www.babycenter.com/0_how-to-help-your-child-make-friends_64133.bc si alte articole pe aceeasi tema de pe acest site.

%d blogeri au apreciat asta: