Unul din visele mele de adolescenta era sa ajut copiii sa mearga la scoala. In naivitatea mea, credeam ca asta inseamna sa strang multe creioane colorate, caiete si eventual sa dau meditatii de engleza in vreun sat. Apoi am descoperit educatia timpurie care, odata cu nasterea Baietelului de Argint, a devenit o pasiune. Blogul acesta a inceput din dorinta de a inspira mamicile de toddleri, ca mine, sa inceapa educatia de acasa cu copiii lor mici. Este si acesta un mod de a „ajuta copii sa mearga la scoala”. Sunt convinsa ca pustii vostri, a celor ce cititi blogul si puneti in practica acasa mai mult decat pot scrie eu aici, se vor descurca de minune in clasa I-a si mai taziu.
Odata cu nasterea Ecaterinei, am deschis usa lumii copiilor cu nevoi speciale, si am inteles nevoia lor acuta de interventie timpurie in primii ani de viata si educatie de calitate ulterior. Ideal ar fi ca statul sa ofere toate conditiile necesare. Idealul nu salasluieste in tara noastra. Citind despre situatiile urate, chiar dramatice, prin care trec copii cu nevoi speciale si familiile lor in lupta lor pentru integrare in sistemul de invatamant de masa, incep sa cred din ce in ce mai mult ca legalizarea homeschoolingul ar fi o solutie in anumite circumstante.
Este greu sa incerci sa fixezi in timp inceputurile „educatiei de acasa”, ale homeschooling-ului cum este cunoscut azi.
Daca in vechime nu exista scoala publica si aproape toata educatia se facea acasa, cu guvernanta, preceptor sau tutore, iar restul scolilor erau private, din momentul in care invatamantul a devenit de stat si obligatoriu, ideea de „educatie acasa” a parut cumva stranie, ceva impotriva curentului. Totul a pornit de la ideea lui John Holt, pe la mijlocul anilor ’60, un absolvent al unei universitati americate foarte bune, din Ivy League, devenit apoi profesor. El era foarte nemultumit de sistemul public de invatamant, care, fiind imposibil de restrucurat, putea fi totusi inlocuit cu educatia de acasa. A scris mult pe tema aceasta, timp de 20 de ani.
Holt considera ca un copil are o curiozitate si o dorinta de invatare nativa si nestavilita, pe care sistemul de invatamant si programa structurata nu faceau altceva decat sa le inabuse. Copilul ar fi trebuit sa urmeze firul curiozitatii sale naturale pentru a invata, nefiind constrans de un sistem de invatare rigid structurat.
Al doilea avocat al homeschooling-ului a fost Raymond Moore, un crestin devotat, care vedea in sistemul public de educatie o propagare a filosofiilor care se impotriveau principiilor sale religioase. El incuraja parintii sa isi asume responsabilitatea pentru educatia copiilor lor, in special cea morala si spirituala, contracarand astfel violenta din scoli. Copiii ar fi devenit, astfel, adulti cu un sistem de valori puternic, care sa stea la baza vietii lor.
O a treia personalitate care a pledat pentru o educatie libera a fost scriitoarea Ayn Rand care, desi nu a publicat foarte mult despre acest subiect, a pledat pentru un sistem de educatie centrat pe copil ca individualitate si pe dezvoltarea creativitatii acestuia.
Trei voci diferite, din trei directii diferite, au luptat contra curentului iar din 1980 tot mai multe familii au imbratisat homeschooling-ul ca stil de educatie si viata.
Metodele folosite sunt variate- iata doar cateva dintre multele posibile: Educatie Clasica, Charlotte Mason, studii bazate pe metoda Montessori, Waldorf, Unit Studies (care permit scolirea simultana a mai multor copii de varste diferite, adaptand o anumita tematica la diverse categorii de varsta) si pana la Unschooling. Mai multe despre acestea puteti citi aici, aici sau aici.
In Romania, din cate stiu eu, educatia la domiciliu nu este inca legala, desi interesul pentru aceasta este din ca in ce mai mare. Irina (Dulce Casa) are cateva articole foarte interesante pe aceasta tema, Iulia (La pieptul mamei) a abordat aceasta tema si exista un blog- Homeschooling-un alt fel de educatie, centrat pe subiectul educatiei la domiciliu. Exista si o Asociatie Home Schooling Romania, care organizeaza conferinte pe aceasta tema, cu siguranta mi-ar placea sa particip.
Eu am aflat despre homeschooling prima oara in Statele Unite, cand am auzit intr-o doara despre o familie care isi educa copiii acasa- mi s-a parut interesant dar nu am aprofundat subiectul. Apoi am vazut diferite familii de misionari americani, mutati pentru o vreme in Romania, care practicau homeschooling-ul in familia lor. Am fost marora la cateva lectii foarte interesante, in masina sau alte locuri unde nu ai putea spune ca s-ar „face scoala”, am mostenit manualele lor pentru clasele I-III si abia astept sa le parcurg cu baietelul nostru.
De asemenea, pe cand era fiul meu inca mic, am descoperit ceea ce se numeste Tot School, educarea copiilor foarte mici, incepand cu 12-18 luni. Bloguri in aceasta nisa sunt nenumarate- iata un exemplu colectiv- Totally Tots. Cand am inceput cu S. „scoala de acasa”, acum doi ani si mai bine, erau bloguri care abordau si aceasta tematica, dar nu strict pe ea. Acum sunt fericita sa pot spune ca exista o intreaga comunitate de mame preocupate si pasionate de educatia timpurie si nu numai. Nu m-as mira deloc ca o parte din cele ce scriu sau citesc despre acest subiect sa continue cu homeschooling-ul si la varste scolare. Coca, Adina sau Camelia sunt doar 3 exemple de mame care au ales educatia la domiciliu in favoarea gradintiei si fac o treaba excelenta, din toate punctele de vedere. O simpla scanare a blogurilor lor va va convinge ca educatia data de ele acasa depaseste incomparabil ceea ce poate oferi cea mai pretentioasa gradinita, iar rezultatele sunt spectaculoase.
Alte mame, eu fiind in aceasta categorie, fac un soi de after school, sau mai bine zis, „dupa gradinita”, completand educatia pe care copilul o primeste in cele 4 sau 8 ore petrecute in sistemul de masa.
Mi-ar placea ca alternativa homeschooling-ului sa fie legala in Romania. Cunosc parinti dedicati care ar putea (si ar dori) sa ofere copiilor o educatie deosebita si mult mai eficienta acasa, in raport de unu la unu, decat ar putea-o primi copilul de la o invatatoare intr-o clasa cu peste 20 de copii. Nu este un secret ca sistemul romanesc de invatamant s-a deteriorat tot mai mult, ca presiunile sociale, bullying-ul si abuzul sunt la ordinea zilei in multe scoli, incepand cu clasa I-a, iar pentru unii copii cu nevoi speciale educatia la domiciliu, recunoscuta de stat, ar putea fi raspunsul la problemele intampinate in sistem.
Intentionez sa scriu o serie de articole pe tema aceasta, si ma intereseaza parerea voastra sincera asupra acestui subiect. Ati apela la homeschooling? Daca nu, de ce? Daca da, in ce circumstante?