Hristos a inviat!

card2

Dialogurile Imparatiei

Obisnuiam, odinioara, sa port dialoguri cu tatal meu, pe care el le asternea apoi pe hartie. Am primit de la el unul purtat acum mai bine de sapte ani, care se potriveste cu Sarbatoarea de maine.

taticu1

Iubirea este umbra sacrificiului in lumina Adevarului.

– Richard Wurmbrand, i-am raspuns eu, a scris asa dragoste=sacrificiu.

– Este adevarat ca dragostea este sacrificiu, a spus tata, insa multi din cauza matematicii inverseaza termenii si spun asa: sacrificiul=dragoste– lucru care numai rarerori este adevarat. Ma explic: multi sunt dispusi sa sacrifice din bunurile lor, din timpul lor sau chiar insasi viata lor ca sa-si demonstreze dragostea fata de ceva sau pentru cineva. Insa nici inima lor nu este dupa voia lui Dumnezeu, si nici jertfa lor. Ne putem gandi la atacurile teroriste sinucigase, de exemplu. Dumnezeu vrea sa te sacrifici pe tine pentru ceea ce spune EL ca este bine. Jertfa este un merit in ochii lui Dumnezeu doar cand e facuta in lumina adevarului Lui.  Doar lumina Adevarului peste sacrificiul cuiva poate genera acea umbra pe care Domnul o numeste IUBIRE. A iubi cu adevarat inseamna a privi, cumva, cu ochii lui Dumnezeu.

Daca ne uitam la Domnul Iisus vedem ca scopul vietii lui pe pamant era implinirea planului lui Dumnezeu- aceasta insemna marea lui iubire pentru Tatal si in acelasi timp pentru fiecare om. El a plans pentru cei ce i-au dispretuit  iubirea cand a coborat in trup, si plange si acum in Ceruri pentru cei ce nu se incred in jertfa Lui. In Imparatia lui Dumnezeu dragostea este o dimensiune spirituala, asa cum in lumea noastra avem dimensiunile spatiului, ale miscarii, ale masei sau ale timpului. In constelatia Imparatiei Cerurilor cine a iubit sau iubeste mai mult va straluci mai mult in functie de dragostea sa. Si nu avem alta cale de a ne perfectiona iubirea noastra decat uitandu-ne mereu la Soarele iubirii, Domnul nostru Iisus Hristos.

Short course in human relations

text(Cuvintele nu-mi apartin…le-am gasit candva in Singapore.)

Despre iubire- 1 Corinteni 13

Nu exista nici un text mai frumos decat acesta. Acesta este motivul pentru care a fost inventat limbajul: sa explice, chiar si nedesavarsit, iubirea.

Asta caut.

Asta cred ca a adus Cati in viata noastra, in micul ei cromozom 13 in plus.

Ziua Recunostintei

Mii de daruri…

Asa se numara motivele mele de recunostinta anul asta. Cu miile. Fiecare zi aduce cateva in plus.

Si cu parerile de rau, ca nu stiu sa le pretuiesc pe toate cum se cuvine, nu stiu sa spun toate „multumesc”-urile care ar trebui sa-mi iasa pe gura. Dar cand ma uit in urma, vad ca drumul nu a fost nici foarte greu, nici de nestrabatut. Bucuriile, multe.

Copii fericiti si prieteni dragi.

DSC06479

Progrese.

Nu ne laudam. Il laudam pe Dumnezeu pentru toate, pentru ca …

 Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

1 Corinteni 1:27-3

Irina (Dulce Casa) a dedicat luma noiembrie multumirii, iar postarea aceasta mi-a placut in mod deosebit, pentru ca si eu am nevoie sa-mi largesc inima.

O imbratisare

When you look around and see a roadblock in your path, God sees all the interesting side roads you could take around it.

When you see all the people who never fail to depend on you, God sees all the lives that are blessed by you.

Cand te uiti in jur si vezi un obstacol ce-ti blocheaza cararea, Dumnezeu vede toate posibilele si interesantele ocolisuri pe care le-ai putea face.

Cand tot ce vezi sunt oamenii care se agata de tine cu dependenta, Dumnezeu vede toate vietile care sunt binecuvantate pentru ca tu existi.

Gemma’s Bears

Cati e o profesoara extraordinara- ea ma scoleste in moduri in care n-am crezut ca poate fi invatat cineva (sau cel putin nu eu), ma poarta pe carari putin pasite si imi spune povesti tulburatoare, prin simpla ei prezenta in viata mea. De cand a intrat Cati in familia noastra, am intrat si noi intr-o lume intensa- unde micile bucurii sunt traite cu profunzime, marile tragedii se rasucesc pentru a crea ceva minunat.

Gratie Ecaterinei au intrat in viata noastra (off si on line) oameni deosebiti- si stiu ca asta v-am mai spus in repetate randuri (de fiecare data cand numar sirul lung de binecuvantari pe care fetita noastra le-a adus cu sine), insa astazi vreau sa va povestesc despre un caz particular- familia Holihen.

In septembrie 2005 s-a nascut a patra fetita a familei Holihen, Gemma. Despre Gemma parintii au aflat inca din timpul sarcinii ca avea trisomie 13, defect cromozomial considerat letal. Desi presiunea medicilor pentru avort a fost imensa, ei au decis sa duca sarcina pana la termen si sa se bucure de fiecare moment impreuna cu bebelusul lor. In timpul sarcinii, fetita Gemma a primit multe daruri de la rude si prieteni, unul dintre cele mai pretuite fiind o paturica roz, moale si pufoasa, care avea un iepuras intr-un buzunat atasat. Mama ei a brodat numele Gemmei pe o inimioara si a cusut-o pe paturica. Cand s-a nascut fetita, a avut grija sa o inveleasca in paturica aceea o farama din timpul ei petrecut pe Pamant. E o mangaiere pentru mamica Gemmei sa atinga paturica, ceva palpabil care a apartinut fetitei dragi.

Gemma a trait 52 de minute, schimband pentru totdeauna lumea din jurul ei.

 Our little Gemma has taught us how to love deeper, experience gratitude, and
treasure all of the gifts we have been given. If your baby has been diagnosed
with Trisomy 13 or a similar condition, do not be afraid, you will never regret
loving your baby.

(Micuta noastra Gemma ne-a invatat sa iubim mai prufund, sa traim multumirea, sa pretuim toate darurile care ne-au fost date. Daca bebelusul vostru a fost diagnosticat cu Trisomie 13 sau o conditie similara, nu va fie teama, nu veti regreta nici un moment alegerea de a-l iubi.)

In memoria ei, parintii Gemmei au infiintat un program- Gemma’s Bears- care functioneaza in cadrul unei organizatii mai mari- Hope for Trisomy 13 and 18. Parintii care se confrunta cu un astfel de diagnostic sau copilul care a supravietuit pot primi din partea lor o paturica cu ursulet, in amintirea paturii pe care Gemma a primit-o pe Pamant. Am cerut si eu una pentru Cati, si zilele trecute a ajuns. Vreau sa va spun ca e absolut delicioasa- puful roz se aranjeaza im mici rozete, e moale si delicata, are brodata pe ea o inimioara pe care scrie Child of God. Alaturi de ea am primit o felicitare scrisa  de mamica Gemmei, in care ne spune ca a trimis paturica invelita in multa dragoste si rugaciune pentru ca micuta noastra sa fie bine.

Cand Cati primeste un lucru atat de frumos (si s-a intamplat de multe ori asta, pentru ca simtim cat este de iubita), mie imi dau lacrimile, caci fiecare dintre ele e o dovada ca Ecaterina are pret, si merita si e valoroasa. Nu numai in ochii mei sau a prietenilor apropiati, ci si in ochii persoanelor care au inteles, trecand pe acest drum, ca un copil trisomic e demn de a fi iubit si pretuit o viata. Gestul familiei Holihen ma impresioneaza enorm, pentru ca ei au stiut sa faca simtita prezenta fetitei lor in lume intr-un mod atat de frumos. Da, Gemma a trait doar 52 de minute, dar efectele prezentei ei pe Pamant reverbereaza peste ani si peste mari si tari, intr-o familie din Romania, pana la o alta fetita cu T13.

Este ceea ce numesc eu o tragedie rasturnata. Tragedii se intampla zilnic, dar povestea trasformarii lor in ceva atat de frumos o auzi ma rar…

Din povestea aceasta as vrea sa vedeti mai putin tristetea si mai mult frumusetea: viata are sens chiar daca e scurta, limitata sau disabled. In ciuda oricarui diagnostic, fiecare copil merita sa fie iubit, sa-si traiasca zilele randuite pentru el, sa implineasca scopul pentru care a venit pe pamant. Fiecare om trebuie sa invete sa-si traiasca tragediile cu demnitate, si daca poate, sa le transforme intr-un bine plin se sens, intr-o bucurie pentru cei din jur. Povestea Gemmei e o pledoarie pro-vita (anti avort) si o incurajare pentru cei ce trec pe drumul acesta.

Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.

Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.

(Filipeni 4:7,8)

Si niste oaspeti iubiti…

O floare deosebit de frumoasa

O floare deosebit de frumoasa

O vreme deosebit de buna

deschide ferestrele ferestrele

in aceasta noapte vor arde mai bine

lampile si o stire placuta isi va face

aparitia sau niste oaspeti iubiti.

(Nicolas Born)

Asa este starea mea de spirit acum: am avut o zi superba, cum de mult n-am avut- o zi minunata cu oaspeti mult asteptati si foarte iubiti. Varul meu a venit din Japonia, impreuna cu sotia lui nipona, si am plecat intr-o excursie.

Copiii s-au imprietenit imediat cu ei, au fost cuminti si rabdatori si au facut prin dispozitia lor ca ziua sa fie minunata:

Ne-am plimbat impreuna cu S. cu telegondola, am vizitat manastirile Varatec si Agapia, apoi Baietelul de argint a facut prima cunostinta cu istoria, in vizita la Cetatea Neamtului, pe care va recomand s-o vizitati, a fost restaurata si reamenajata, sunt o multime de informatii, camerele aranjate ca odinioara si puneri in scena cu manechine.

Singurul regret a fost ca n-am prins deschisa casa memoriala a lui Ion Creanga de la Humulesti (care, de asemena, se merita vizitata!).

Tot ce imi doresc e ca astfel de zile sa fie tot mai dese…

Oameni de pace

Am gasit randurilea acestea, scrise dupa calatoria mea in China, si se potrivesc si astazi cu viata mea.

28-02-2007 Am intalnit in calatoriile noastre multi oameni de pace- toti cei care ne-au intins o mana si s-au purtat frumos cu noi intr-o tara straina. M-au invatat cum as vrea sa devin in tara mea. Mi-au aratat ca exista ceva spre care sa tind, un loc bland si smerit al inimii, din care poti sa ajuti alte persoane fara sa-ti dai aere si fara sa ceri ceva in schimb. O candoare si o pace care vin din Dumnezeu si care iti fac pofta de El.

On humility

Humility is never to be fretted, or vexed, or iritatted, or sore or diappointed.

It is to wonder at nothing that is done to me. It is to feel no resentment against anybody or anything. It is to be at rest when nobody praises me, when I am blamed or suspected. It is to have a blessed home in the Lord, where we can go in and shut the door, and kneel to our Father in secret, and be at peace in the deep sea of calm when all around is in trouble.

                                                                                                             (Andrew Murray)

Astazi simt nevoia sa le multumesc tuturor celor ce mi-au aratat, prin comportamentul lor, ce inseamna sa fii un om de pace pentru altii.

Un loc, un scaun

Bunicul meu l-a cumparat de la o familie de nemti ce se mutau din Bucovina pe alte meleaguri. L-a luat impreuna cu niste dulapuri, o vitrina si altele asemenea. Era un scaun masiv: mai greu decat oricare altul pe care l-am ridicat vreodata, lat, ca pentru sale greoaie de mic-burghezi. Avusese si incrustatii de alama, insa acelea s-au pierdut in timp.

Scaunul, tapitat cu catifea maronie, cu arcuri tari si inalte, a fost pus in ‘cea casa, in camera in care de obicei era mai racoare, unde se intra rar si era mai multa randuiala. Tatal meu, la varsta nepotelului lui de acum, se strecura inauntru cand nu era nimeni acasa si sarea pe el, tinandu-se de spatar. Zilele trecute l-am vazut si pe copilul meu facand la fel: tatal si fiul meu seamana foarte bine unul cu altul, si a fost usor sa mi-l imaginez pe intaiul celebrandu-si libertatea copilariei pe aceasta trambulina improvizata.

Mi-l amintesc cum ii slujea credincios bunicului- tata de la Straja– cum il odihnea la vreo partasie, mi-l inchipui martor la rugaciunile sale, intovarasindu-i singuratatea ultimilor ani ca un caine batran.

Mai tarziu am crescut eu si, indragostita de antichitati, l-am cerut bunicului meu. L-am adus in casa maritisului meu si l-am asezat in sufragerie. Sta acolo bland si puternic ca o consolare.

Despre tatal si bunicul meu stiu doar franturi de istorioare, carpite cu bucati din imaginatia mea. Scaunul e ceva concret, solid. Ma asez pe el si miros trecutul. E piesa de mobiler pe care as pastra-o dintre toate cate am, si mi-ar placea sa-mi sprijine si mie batranetile.

Ce zici, Kadia, s-ar potrivi povestea scaunului cu provocarea ta aniversara?

%d blogeri au apreciat asta: