Cartea calatoare- O mie de daruri, Ann Voskamp

DSC06825
Drumul cartii O mie de daruri a inceput deja. A trecut pe la doua prietene din orasul meu. Va promiteam insa ca o voi trimite intr-o calatorie mai ampla, si daca doriti sa o cititi, va rog sa va inscrieti printr-un comentariu la aceasta postare. Apoi, pe adresa de e-mail a blogului (o veti gasi la Contact), lasati-mi numele si adresa pentru a face o lista cu ele.

Lista o veti gasi pe pagina interioara a cartii, si dupa ce ati citit-o, va rog sa va taiati de pe lista si sa o trimiteti la urmatoarea persoana. De asemenea, mi-ar placea sa stiu daca v-a vorbit, daca v-a inspirat in vreun fel…asa ca astept impresiile voastre, in timp, pe aceeasi adresa de e-mail sau aici pe blog.

De ce? Citesc.

Nu cred in sinucidere.

A fost o data un moment in viata mea cand am crezut, insa, ca viata s-a terminat si ca de acum trebuie doar sa dorm si sa mananc, asteptand sa moara si corpul acesta. Un an de zile s-au spart „De ce?”-urile mele pe podeaua din baie, „De ce eu?” „De ce mie?” „De ce Dumnezeu…?” „De ce acum?” si s-au spart goale, pentru ca nimic nu mai avea sens.

De ce? -ul e o intrebare care te paralizeaza. Nu te ajuta la nimic intr-un fapt ca acesta.

Nu mi-a raspuns nimeni. Cu toate astea, pentru ca sunt dintre oamenii aceia care inspira si expira prin Lego, ergo sum, am scos cate o piesa de puzzle din fiecare carte pe care am citit-o atunci, si pe fiecare am carat-o in musuroiul meu de furnica strangatoare de cuvinte. Mi-am recompus peretii cu ele si asa am gasit sprijin sa ma ridic. Nu dispretuiesc deloc forta pe care o au cuvintele.

Dupa anul acela negru am invatat ca intrebarea ce trebuie pusa nu e „De ce?”, si atunci cand Dumnezeu lasa sa ti se intample in viata ceva cu totul neasteptat, care ti-ar taia rasuflarea si te-ar putea face sa te prabusesti, ar trebui sa te intrebi…And now what? Si acum pe ce sa pun mana sa fac? Cum traiesc de acum incolo cu asta?

De aceea motivele pentru care citesc tin, in cazul meu, in primul rand de supravietuire. Dincolo de dependenta asta de litera, fara de care as intra in sevraj, citesc pentru ca ma ajuta cartile sa ma recompun, sa ies din depresie, sa trec peste, pentru ca au valoare terapeutica.

Citesc pentru ca imi dau informatie. Nu a fost nevoie sa mai trec prin calvarul „De ce?”-urilor cand s-a nascut Cati, acum doi ani. Imi invatasem lectia inainte. Dar aveam nevoie sa stiu TOT despre trisomia 13 si am citit TOT ce am gasit legat de asta pe net. Stiu multi copii care au supravietuit pentru ca parintii lor au stiu unde sa citeasca si unde sa scrie, cerand ajutor, atunci cand medicii au lipit o eticheta de „Incompatibil cu viata” pe bebelus, ridicand din umeri a neputinta si nepasare. Stiu multi copii despre care parintii spun ca poate ar fi supravietuit, daca ar fi citit la timp informatia reala si necesara.

Citesc pentru ca imi dau bucurie. Pentru ca emotia asta traita vicariously e cateodata la fel de intensa ca si cea reala.

Citesc sa fiu vazuta de Baietelul de argint citind, iar bucuria asta a cuvantului sa fie si a lui- pentru a-i servi drept pilda.

Citesc pentru ca vreau sa invat, nu m-am saturat inca, slava Domnului, de invatat; nu cred ca le stiu pe toate si mi-ar placea sa ma respecializez profesional, si atunci cartile imi sunt unelte in acest proces de invatare.

Citesc pentru ca imi place sa calatoresc, si asa am strabatut China cu mult inainte de a strabate China, am vazut Australia fara sa vad Australia, am calatorit de la Port Said la Mombasa fara sa pun piciorul in desert.

Ai stat vreodata la o coada foarte serioasa, cu oameni foarte seriosi, si ai izbucnit in hohote de ras, facandu-i pe toti sa se intoarca spre tine surprinsi si dojenitori, suparati ca le-ai spart pojghita de frustrare si ingrijorare? Da, e o intreaga categorie de carti care ma fac sa rad, si fie doar pentru ca ma scot din anost le citesc.

Ma mai intreaba adulti sau copii cum sa invete repede repede engleza, iar eu le spun ca o limba se invata citind, ca nu te ajuta 1000 de exercitii si reguli cat te ajuta sa faci singur sens din regulile acelea cand le vezi aplicate direct. Elevii mei citeau zeci si sute de carti impreuna cu mine, si accept bucuroasa orice maraton de citit impreuna cu baietelul meu, pentru ca stiu cat de important e asta, atat pentru limba materna cat si pentru cea straina pe care vrei sa ti-o insusesti.

Citesc pentru ca e practic– poate nu faceti parte din categoria oamenilor care, daca vor sa fotografieze, mai intai pun mana si parcurg o carte despre arta fotografiei, dar e mai practic si mai intelept sa studiezi ceea ce te intereseaza inainte de a aplica. Fie ca e vorba despre cele culinare, despre vreun hobby sau o reparatie casnica, cand ma intereseaza sa fac ceva mai intai citesc un pic despre asta.

Dar toate cele noua motive de mai sus pica in fata acestuia- citesc pentru ca ma pasioneaza vesnicia, si ce mod mai bun exista de a-L cunoaste pe Dumnezeul care s-a numit pe Sine CUVANT, decat a-I citi Cartea– scrisoarea Lui de dragoste pentru oameni?

V-am dat cele 10 motive pentru care citesc in urma provocarii celor de la  libraria online Libris. Au un super concurs pentru bloggeri, iar acolo aveti o variata oferta de unde puteti comanda carti online– merita din plin sa participati!

logo_libris

Si, acum, vreau sa va intreb pe voi, cititorii mei (cu toata curiozitatea posibila), ce carte imi recomandati sa pun in wishlist? Ce credeti ca ar trebui sa nu las necitit?

Cele 7 legi ale invatarii

Cele 7 legi ale invatarii

Bruce Wilkinson

7legi

Aparuta la Editura Logos in 2003, scrisa pentru profesori, parinti, angajatori si oricine doreste sa invete pe cineva ceva, cartea sr fi trebuit sa se numeasca probabil, in romaneste, Cele 7 legi ale predarii, desi in engleza titlul este The 7 Laws of the Learner.

Profesor in devenire, am citit cartea cu sufletul la gura, si nu numai pentru ca ma pasiona pe mine pedagogia, ci pentru ca este cea mai incitanta si mai faina carte despre predare pe care am pus mana vreodata. M-a ajutat sa imi inteleg elevii, sa imi adaptez stilul de predare, sa cunosc mai bine dascalul din mine si sa devin un comunicator mai bun.

Cele 7 legi, fiecareia fiindu-i dedicate doua capitole (concept, model si maxime/ metoda si sugestii), sunt urmatoarele:

  1. Legea Invatarii– un capitol care te invata sa reaprinzi in tine pasiunea pentru predare.
  2. Legea Asteptarii– inveti sa inspiri pasiune studentilor, ii ajuti sa devina ceea ce trebuie sa fie.
  3. Legea Aplicatiei– inveti sa predai in vederea schimbarii vietii, o schimbare pozitiva si de durata.
  4. Legea Memorarii– inveti cum sa predai rapid, transmitand o cantitate dubla de informatii in doar jumatate din timpul necesar.
  5. Legea Nevoii– iti motivezi studentii sa indrageasca cursul tau si sa onvete informatiile predate.
  6. Legea Echiparii– inveti sa le formezi diferite deprinderi studentilor, incat si cel mai slab dintre ei sa ajunga sa reuseasca.
  7. Legea Trezirii Spirituale– ii indrumi pe studenti spre umblarea cu Dumnezeu si implinire spirituala, urmand aceasta lege.

Autorul este intr-adevar profesor la un colegiu teologic, insa fiecare dintre aceste legi se poate aplica oricarui dascal, indiferent daca preda matematica, engleza sau Sfintele Scripturi. Cartea este antrenanta, energizanta si motivatoare pentru un dascal. Te invata sa fii un mai bun vorbitor in public, sa comunici eficient cu elevii, sa fii pe aceeasi lungime de unda cu ei, sa devii profesorul care le schimba viata. Eu am dat 50 de lei acum destul de multi ani, daca aveti o pasiune pentru predat, vreti sa va perfectionati in meseria asta, va recomand din toata inima sa o cititi- se poate citi gratis, on line, aici.

Max Lucado- Children’s Treasury

In luna decembrie am tinut cu regularitate socoteala cartilor citite, pe de o parte pentru ca imi place sa respecct provocarea;  pe de alta pentru ca, notandu-le, chiar si atunci cand am impresia ca nu am facut mare lucru cu S. si l-am cam neglijat, ma consolez cu lista din fata mea. Au fost 40 de carti luma aceasta (nu suficiente ca sa ne atingem scopul la sfarsitul anului, daca mergem in acest ritm, dar 40 mi se pare totusi o cifra onorabila). Dintre acestea, 2 au fost audio si mai mult de 5 pe calculator, din Kindle.

Una, imprumutata de o prietena draga (multumim inca o data, Sanda!), este deosebita si cred ca v-ar placea sa va povestesc despre ea.

ml

Este o colectie de 4 povesti in limba engleza, scrise de Max Lucado si potrivite cu perioada Craciunului. Povestile sunt lungi, cu talc si cu un mesaj foarte frumos, si sunt potrivite, cred eu, copiilor mai mari de 5 ani. La noi dureaza si mai mult citirea unei povesti, pentru ca o citim in original si o traducem in acelasi timp. Cu toata lungimea si profunzimea mesajului, S. a avut rabdare sa le asculte.

Just In Case You Ever Wonder

justincaseEste o poveste superba, in care se pune accentul pe dragostea cu care Dumnezeu il faureste pe copil, pe bucuria pe care acesta o aduce venind in familie, pe iubirea parintilor, pe importanta talentelor. Este cartea spusa copilului din perspectiva parintelui. Incepe asa:

Long, long ago God made a decision-

a very important decision…

one that I’m really glad He made.

He made the decision to make you.

Mai departe…

But as you grow and change, some things will stay the same.

I’ll always love you.

I’ll always hug you.

I’ll always be on your side.

And I want you to know that…just in case you ever wonder.

Si se sfarseste cu o promisiune:

In Heaven you are so close to God that He will hug you, just like I hug you. It’s going to be wonderful. I will be there, too. I promise. We will be there together, forever. Remember that…

Just in case you ever wonder. 

The Crippled Lamb

lambEste povestea unui miel tare trist, pentru ca era orfan si schiop pe deasupra. Avea prietena doar o vaca batrana, care la toate oftaturile lui gasea o singura mangaiere:

Don’t be sad, little Joshua. God has a special place for those who feel left out.

Lucrurile nu par sa ia o intorsatura buna cand pastorii decid sa mute oile pe o pasune mai verde, dar pe micul miel beteag il lasa in grajd pentru o perioada, fiindca nu putea tine pasul cu turma. Insa chiar in noapte aceea in grajdul cu pricina s-a intamplat ceva minunat, au poposit niste calatori aparte, si acolo s-a nascut Fiul Lui Dumnezeu. Handicapul lui Joshua, cel care il intristase toata viata, a fost motivul pentru care el a putut sa asiste la cel mai special moment al omenirii.

The Way Home- A Princess Story

princessAnna, fiica adoptiva a regelui, isi dorea tare mult sa vada Tinuturile de Jos, despre care tatal ii spusese ca sunt populate de creaturi malefice. Ea insa auzise cu totul altceva, ca sunt acolo fiinte care se distreaza toata ziua si nu fac nimic. Prinsa in cursa a trei pitici rai, e atrasa in padurea de unde nu mai are scapare. Tatal ei se pregateste sa o caute, gata sa isi dea viata pentru a o salva. E o alternativa a istoriei fiului risipitor, cu diferenta ca Regele insusi porneste in cautarea fetei pierdute.

Jacob’s Gift

jacobMicul Jacob e timid si tacut, dar tare priceput in lucrul lemnului. Maestrul sau, Rabbi Simeon, ii provoaca pe toti ucenicii la un concurs, dar ii da si o lectie de viata lui Jacob.

„God gives gifts, Jacob. Some can sing, others teach and you- you can build. You have a special gift. Have you ever wondered why God gave you this gift?”

„So I can learn to be a good carpenter?”

„Well”, the Rabbi chuckled, „not exactly. God gave you this gift to share with others. Let’s say you gave a present to one of my daughters. How do you think that would make me feel?”

„Happy?”

„Of course. Even though you gave the gift to my child, I would feel like you had given it to me. God is like that, too. When we give a gift to one of His children, it’s like giving a gift to God. If you ever have a chance to help somebody, remember what I told you”.

In final, Jacob daruieste ieslea facuta de el pentru concurs micului bebelus care nu avea patut, fara sa stie ca, daruind unui copil, Ii face aprimul dar lui Dumnezeu Insusi.

Aceasta din urma este povestea me preferata dintre cele patru, desi toate sunt deosebite, atat prin text, cat si prin ilustratii.

Despre povestile lui Max Lucado (traduse in romaneste), Coca a scris aici. Eu va recomand acest autor din toata inima, m-a cucerit de la primele randuri citite- daca dati peste vreo carte scrise de el nu trebuie sa o pierdeti!

Poezii din copilarie

Copilăria nu este o vârstă. Este o lume. De aceea, draga cititorule, te poţi oricând întoarce. Poţi oricând să baţi, cu sfială sau cu îndrăzneală, cu nostalgie sau cu bucurie, la uşiţa ei. Poţi să-ţi iei şi copiii de mână şi să le spui: „De data asta, n-o să vă mai povestesc cum era când eram eu mic, căci o să vedeţi chiar cu ochii voştri!” Şi vei pătrunde, cu ei împreună, în lumea poeziilor din copilăria ta şi a noastră, care acum e pe cale să devină a lor… Pentru că, uneori, şi poezia poate fi o    amintire de familie.

Editura Cartea Copiilor lanseaza o carte-colectie de poezii „clasice”, unele foarte cunoscute si dragi noua, scrise de autori romani. Este o carte pe care o doresc cu siguranta in biblioteca lui S. (de cand am citit despre lectia cu gaste a Cameliei imi doresc mult Povestea gastelor de George Cosbuc, iar in cartea de fata este foarte frumos ilustrata. Iata prezentarea detaliata a cartii, asa cum o fac chiar reprezentatii editurii:

Editura Cartea Copiilor lanseaza Poezii din copilarie

Bucuresti, 25 Octombrie, 2012

Si deodata, dintre dealuri/Se desprinde larg un zvon/Ca un murmur lung de ape/Revarsate peste maluri/Creste-n lunca, mai aproape/Umple vaile vecine/De rasunet mare/ Vine! Cine? Una dintre cele mai frumoase carti, în care copilaria joaca în rime.

Poezii din copilarie aduna în paginile sale versuri  îndragite de bunici si parinti de pe vremea când erau si ei copii, invitându-i  totodata pe micutii de azi într-o calatorie plina de culoare si veselie prin momentele copilariei.

Prin poezii de referinta ale marilor poeti români si desene ale unora dintre cei mai tineri si talentati  ilustratori,  cartea doreste sa ofere educatorilor si parintilor o modalitate aparte de a împrieteni copiii cu poezia.

Calatoria începe a se tese din leagan, cu cântece de somn  usor, împletindu-se mai apoi, când vesel, când domol, cu anotimpurile, cu sarbatorile colorate, cu jocurile, cu clipele-amintiri petrecute în sânul familiei si  în final cu nostalgia momentului   în care copilaria se pierde undeva, departe.

Si, pentru ca dragostea pentru frumos se cultiva de la vârste fragede, în  Poezii din copilarie se regasesc versuri si ilustratii atât pentru cei mai mici – La Pasti, Vine ploaia, Povestea gâstelor, Somnoroase pasarele – cât si pentru cei mai mari, care încep sa întrezareasca mesajele poeziilor, dincolo de rime – Ce te legeni, O ramâi, Cântec.  Tabloul copilariei este completat de poezii mult iubite, fara vârsta – Iarna pe ulita, Vestitorii primaverii, Rapsodii de toamna, Balada unui greier mic, Acceleratul.

Cu fiecare poezie cei mici vor descoperi un nou univers de voiosie si culoare, în care copii, parinti, bunici, dar si animalute, gâze, flori, copaci prind viata în nuante vesele de acuarela, creioane colorate sau colaj. Aceste desene, care însotesc si anima poeziile, semnate de Maria Brudasca, Livia Coloji, Raluca Ilie, Agnes Keszeg  si Cristiana Radu, reprezinta o adevarata „expozitie de grup”, menita sa vorbeasca despre valoarea tinerilor nostri ilustratori.

Celor care au dat viata volumului Poezii din copilarie s-a alaturat si Administratia Fondului Cultural National, care si-a oferit sprijinul pentru ca productia cartii sa fie una impecabila iar cei mici sa se bucure de fiecare pagina.

Volumul este disponibil în format mare, 20×26 cm, tiparit pe hârtie alba rezistenta coperta cartonata, plastifiata mat. Pretul este de numai 15,75 lei, iar cartea poate fi comandata online la www.carteacopiilor.ro.

O mie de daruri

Mi-a fost daruita o carte, care imi place atat de mult incat vreau sa va impartasesc si voua:

Este vorba despre calatoria unei femei pe taramul multumirii, inceputa cu o lista: lista a 1000 de daruri, 1000 de lucruri care ii plac si pentru care e recunoscatoare.

Nu pot sa va spun foarte multe, sunt inca la inceput. Insa va pot spune ca e foarte frummos scrisa.

Cartea a aparut La Ed. Kerigma, Oradea, 2012.

Autoarea, Ann Voskamp, are si un blog foarte frumos- A holy experience, pe care l-am descoperit gratie blogului In cautarea simplitatii. Pe ambele le recomand, sunt uplifting.

Despre trecut

Te folosesti de trecutul tau ca de o priveliste, marginita aici de un munte, dincolo de un fluviu, si dispui in libertate de orasele viitoare, tinand seama de ceea ce exista. Iar daca ceea ce exista n-ar exista, ai inventa cu usurinta orase de vis, caci visului nimic nu-i rezista, dar vor fi nu numai usor de imaginat, ci si pierdute si risipite in arbitrar.Nu te plange de temelia ta, care este aceasta si nu alta, caci virtutea acestei temelii este, in primul rand, de a exista. (…)

Daca regreti rana primita, poti la fel de bine regreta ca existi sau ca nu te-ai nascut intr-o alta epoca. Caci ziua de azi se naste din intreg trecutul tau. Ia trecutul asa cum este si nu muta muntii. Ei sunt asa cum sunt.

(Antoine de Saint Exupery- Citadela)

Dupa parerea mea nici un trecut, oricat de dureros, nu justifica sinuciderea. Asa cum nu putem schimba nimic, nu stim nici ce va veni maine. Avem dreptul sa controlam prea putine lucruri pe pamant: cu atat mai putin, viata si moartea. De ce?

No man can ever know what life still holds in store for him, or what magnificent hour may still await him.

(Viktor Frankl- The Doctor and the Soul)

 

File de nostalgii

Se pare ca luna aceasta a lui noiembrie e nascatoare de nostalgii, din ce in ce mai des aud despre reintoarceri la copilarie, mai cu seama pe calea cartilor. Daca pe la inceput de luna va povesteam despre acest concurs, care are ca preimii chiar cartile acelea pe care le citeam noi cand eram mici, in editii de demult, acum va invit sa participati la concursul de pe site-ul Activitati pentru copii.

Eu am ales, dintre toate favoritele mele (si multe au fost), Povestea fara sfarsit a lui Michael Ende. Am citit-o de nenumarate ori si daca astazi m-as reapuca de ea cu siguranta nu ma voi plictisi. Pentru mine e…fara sfarsit.

Despre restul autorilor pentru copii din Top 3-ul meu v-am povestit mai demult aici.

Si odata cu inscrierea la concurs particip si la provocarea de vineri a Laurei Frunza.

Care a fost preferata copilariei voastre?

Bashert

Eram in ultimul an de facultate si studiam Women’s Literature, iar printre alte tipuri de scrieri era si literatura memorialistica a supravietuitorilor marilor traume ale Holocaustului, ale celor din  al Doilea Razboi Mondial- Hieroshima si Nagasaki- si altele asemenea.

Un poem care m-a impresionat foarte mult, pe care l-am copiat pe o foaie de hartie ingalbenita si pe care l-am redescoperit intre filele unei carti, recent, este Bashert. Bahsert inseamna „asa a fost scris”, predestinat. Cele destinate supravietutorilor mi-au vorbit in mod deosebit.

Bashert

by Irena Klepfisz

These words are dedicated to those who survived

because their second grade teacher gave them books

because they did not draw attention to themselves and got lost in the shuffle

because they knew someone who knew someone who could help them and bumped into them on a corner on a Thursday afternoon

because they played it safe

because they were lucky.

These words are dedicated to those who survived

because they refused to give up and defied statistics

because they had faith and trusted in God

because they expected the worst and were always prepared

because they were angry

because they could ask

because they mooched off others and saved their strength

because they turned the other cheek

because they looked the other way.

These words are dedicated to those who survived

because life is a wilderness and they were savage

because life is an awakening and they were alert

because life is a flowering and they blossomed

because life is a struggle and they struggled

because life is a gift and they were free to accept it.

These words are dedicated to those who survived.

Bashert.

 

Viata second choice

Una dintre cartile care mi-a vorbit foarte mult in studentie, si la care ma intorc adeseori cu gandul in ultima vreme, este scrisa de Viv Thomas- Second Choice: Embracing Life As It Is.  Imi notasem cateva fragmente din ea, traducandu-le in romaneste, si m-am gandit ca merita impartasite cu voi: o lume second-choice este viata asa cum arata ea, dar poate cum nu te-ai fi gandit ca va fi (poate ca iti imaginai ca vei avea o familie numeroasa, in schimb ai ramas necasatorita, poate ca vroiai un copil frumos si destept, dar Dumnezeu a ales sa iti de unul cu handicap, poate ca nu ai slujba pe care ai visat-o, poate ca vietii tale ii lipseste stralucirea…).

Multi dintre noi nimeresc in lumile lor second choice din cauza dragostei.Desi noi am fi dorit sa evitam un anumit set de circumstante, dragostea ne atrage in mijlocul lor si ne pretinde sa traim cu ele. Una dintre caracteristicile dragostei este ca ea in mod constant ne indeparteaza de multe dintre alegerle noastre initiale sau uneori instinctive, si ne cheama catre second-choice sau catre no-choice. 

Ce este dragostea?

Dragoste inseamna sa fii capabil sa „imbratisezi” o lume second-choice. Ea are puterea sa inlocuieasca dorintele eului si a primelor alegeri si sa se indrepte catre celalalt, avand abiliatea de a trai cu ceea ce tu de fapt ai fi refuzat. 1 Coritenni 13: Fara dragoste vietile noastre sunt goale- „ca o alama sunatoare sau un chimval zanganitor”. Cu alte cuvinte, vietile noastre, fara dragoste, sunt doar zgomot si suprafata- goale. Fara dragoste, zice Pavel, goliciunea noastra nu se potriveste decat cu nimicul din noi….

Aratandu-ne ce este dragostea, Pavel continua sa descrie cum o putem recunoaste cand o gasim. Dragostea este rabdatoare, este buna. Dragostea acorda oamenilor timp si tandrete. Dragostea sta si asteapta ca oamenii sa-si revina dintr-o boala, asteapta ca un copil sa invete sa citeasca, ca un om batran sa spuna ce are de spus. Dragostea merge din anotimp in anotimp, asteptand daca e nevoie. Dar fiindca dragostea nu e atat de „eficienta” sau rapida, ea pune la incercare valorile lumii contemporane. (…)

Oamenii care iubesc si se avanta in situatii second-choice au ceva autentic si clar in ei. Cand dragostea ne conduce intr-o alegere pe care la inceput am fi refuzat-o, va trebui sa lasam la o parte imaginile si perceptiile noastre despre noi insine, dar in acest timp se va ridica o imagine noua si reala. Stiu oameni care traiesc asa si care poseda ceva remarcabil: un fel de frumusete amestecata cu putere, care e asa de atragatoare, incat ceilalti vor sa petreaca timp cu ei si sa-i aiba ca prieteni. Figurile starurilor de cinema sunt doar umbre palide in comparatie cu acesti oameni second-choice.

Cand intelegem acest adevar ne dam seama ca imaginea noastra despre succes trebuie sa fie modificata.

%d blogeri au apreciat asta: