300

Iata ca am atins inca un prag al provocarii Andreei. Tocmai am terminat si cartea cu numarul 300.

A fost ceva mai greu de data asta, pentru ca Baietelul de argint a vrut sa reciteasca titluri de mult indragite, si in plus ni s-a cam terminat rezerva de carti. Numai cu multa ambitie cred ca vom putea atinge 400 pana la sfarsitul anului.

Vedeta incontestabila a acestor luni a fost Habarnam, scrisa de autorul rus Nikolai Nosov.

Cu piticul Habarnam S. a facut cunostinta intai audio, ascultand cartea lecturata de actorul Marian Ralea, aparuta la editura Humanitas. Atat de ceruta a fost cartea aceasta, incat ne-a insotit pana la Bucuresti si inapoi, pana la Tg. Mures si inapoi, si pe toate drumurile mai scurte in between.

Dupa ce m-am convins ca e iremediabil indragostit de poveste, am inceput sa o citim si inainte de culcare, din vechea carte fara cotor care mi-a bucurat si mie copilaria.

Niciodata nu am vazut asa o explozie a vocabularului la baietelul meu pana acum.

Intr-o seara, l-am intrebat: „S., ce faci?” El raspunde: „Imi tin respiratia cu un aer visator” (o combinatie de expresii din poveste).

tabladesah

Alta data, i-a venit grozava idee ca eu sa nu ma mai fac altceva decat poeta, sa scriu 100 de poezii si sa ma cheme Raluca Laura Tabaltoc Floricica M. 🙂

Astazi m-a intrebat ce sunt „galosii” si am aflat impreuna cum arata piculina.

A cerut pentru prima oara sa ii printez fise de colorat– pe cele cu princhideii concepute de Camelia– multumim o tona pentru aceste fise!

Va recomandam din suflet aceasta lectura, lumea Baietelului de argint e cu siguranta mai bogata!

Luna Betiluna si Dora Minodora intr-un gaz-album cu pasarele

Aventura celor doua papusi albastre are de-a face, si de data aceasta, cu o rapire. Dar ce sa-i faci daca au pornit singure la drum prin padure? Gazele cele rele (muscoiul, tantarul, radasca si coropisnita, lacusta si carabusul Sacrabe, precum si toate omizile paroase) s-au gandit a le pune pe fete la treaba, sa toace ele verdeturile in locul lor- sclavie curata! Asadar, le-au rapit si le-au ascuns intr-o scorbura intunecata. Si taiau si plangeau Luna Betiluna si Dora Minodora, pana cand au prins de veste gazele cele bune ( albinele, mamaruta, furnicile si greierul), au dat de stire pasarilor, iar asa a inceput operatiunea de salvare. Fluturii, sa stiti, nu au suferit de pe urma razboiului, caci sunt prea frumosi…iar Luna si Dora au fost mult mai disciplinate de atunci. Gata. Astfel se termina cartea Luna Betiluna si Dora Minodora intr-un gaz-album cu pasarele, aparuta la editura Paralela 45.

lbdmpasariAceasta este ce-a de-a treia carte din trilogia scrisa de Anamaria Smighelschi, despre care am vorbit de curand, aici si aici.

Cartile acestea prin care copilul descopera fauna si flora, vietuitoarele subacvatice, participa la aventuri si se delecteaza cu ilustratii originale, la noi au picat exact la ţanc, pentru ca am incununat citirea lor cu o vizita la Muzeul Antipa.

Ei bine, da, Baietelul de argint s-a plimbat un pic pe la Bucuresti (cand a ajuns acolo si a iesit din masina, a exclamat satisfacut- „Mami, ce frumos e aici in America!”), si intr-una din zile mi-am implinit una dintre cele mai mari dorinte pentru el- l-am dus la Muzeul de Stiinte Naturale. E drept ca acolo era si expozitia cu corpul omenesc, dar am decis sa renuntam la ea, din doua motive- unul etic (exponatele sunt presupuse a fi cadavre ale unor detinuti chinezi) si din motive pecuniare (biletul pentru un adult era de 50 de lei). Am ales expozitia permanenta a muzeului (30 de lei pentru doi adulti) si nu ne-a parut deloc rau- cam atat ar fi avut S. rabdare intr-un muzeu, iar pentru noi a fost deosebit de interesanta. Ne-am amintit imediat de Luna Betiluna, de Dora Minodora si aventura subacvatica de cum am intrat in muzeu, iar zona pasarilor a fost un adevarat festin. Nici eu, ca adult, nu as fi recunoscut prea multe specii:

antipapasariAjunsi acasa, i-am pregatit lui S. o lectioara despre pasari, o mica recapitulare a vizitei noastre, cu ajutorul cartii de fata, a unor cartonase Montessori despre pasari (My Montessori Helper) si a catorva carti postale cu pasari si insecte, cumparate de la muzeu:

lbpasariantipaDin nou, ne ajuta foarte mult imaginile cu insecte si pasari de pe coperta din spatele cartii, le putem studia in amanunt si clasifica.

DSC01009

Pentru Baietelul de argint, dar si pentru mine, a fost o bucurie sa exploram alaturi de cele doua papusi de celuloid albastru, si per ca v-am facut si voua pofta de expeditii livresti si nu numai!

Happy learning!

La vanatoare de flori cu Luna Betiluna si Dora Minodora

Saptamana ce tocmai a trecut am petrecut-o in compania a doua papusi albastre, care ne-au atras mai intai intr-o aventura subacvatica, provocandu-ne apoi la o vanatoare de flori.

Se intampla foarte rar sa pot merge cu S. la plimbare (el iese de obicei cu tati, pe la treburi mai barbatesti), dar cand iesim e parca sarbatoare si cautam sa facem ceva special. De data aceasta, avand drept calauze personajele create de Anamaria Smighelschi si am pornit intr-o calatorie florala, asa cum si ele au avut una, destul de palpitanta, in cartea Luna Betiluna, Dora Minodora si gradina:

lbdmingradina

Inarmati cu aparatele de fotografiat (al meu, functional, al lui S. doar de forma- un aparat vechi cu film) si cu cartea in mana drept harta, am luat la rand floraria si gradinile de pe strada noastra, cautand plantele cu care cele doua papusi s-au intersectat:

florisPreocuparile noastre le-au parut interesante si altor copii, asca ca am capatat pe loc o ghida in plus, o fetita din vecini cu care mai stam la povesti uneori. Ne-am asezat cu ea pe bancuta, citindu-i si ei despre intamplarea nefericita a Dorei Minodorei, rapita de regina cea rea Matraguna, care dorea sa o transforme intr-o pernita de ace. Prietena noastra a invatat un cuvant nou- „celuloid”:  asadar, reginei malefice i s-au rupt acele in corpul de celuloid al Dorei, iar papusica a fost eliberata si salvata de flori, reunindu-se in cele din urma cu Luna Betiluna. Dupa ce am fotografiat florile din gradinile pe care micuta vecina ni le-a aratat, am continuat cautarea si pe alte stradute.

Ne-a fost de mare folos ideea celor de la Paralela 45 , cea de a  clasifica intr-un tabel, pe coperta exterioara, florile aparute in carte. Baietelul de argint a putut sa le compare cu cele din gradini, a repetat denumirile lor, a stiut ce sa caute si ce sa recunoasca. Desigur, pentru unele dintre ele vremea a trecut, asa ca lacramioare, liliac sau bujori nu aveam de unde scoate, insa ne-am bucurat de trandafiri, crini, regina noptii (pe care S. o stia dintr-o alta carte cu legende), margarete, muscate, panselute si petunii:

floriIata cum o carte pentru copii nu inseamna doar lectura, ci si curiozitate, miscare, cultivarea simtului de observatie, informatie si joc.

Chiar si eu m-am distrat fortografiind flori, si nu va spun cata importanta isi dadea S.,  oprindu-se si pozand plantele, intrebandu-ma despre ele, bifandu-le pe cele recunoscute pe coperta cartii!

Spor la joaca si voua!

La Humulesti

Ieri am aniversat 6 ani de la casatoria noastra, si am sarbatorit cu o mica excursie pana la Humulesti.

Pentru mine a fost o iesire mult asteptata, pentru Baietelul de argint…o vraja!

Mai intai, am vizitat casa memoriala a scriitorului Ion Creanga (pretul biletului pentru adult 4 lei, pentru copil 2 lei, S. nu a platit) – eu si sotul meu mai fusesem o data acolo, insa mi-am dat seama ca atunci am ratat o multime de detalii. Acum i-am putut povesti lui S. despre fauritorul de povesti, despre traiul din satele din Romania de acum doua sute de ani, despre cum foloseau oamenii anumite unelte, cum se imbracau, cum faceau mancarea, hainele, etc. Casuta este mica si joasa, cu o camera, o tinda si inca o incapere unde sunt expuse cateva carti si panouri informative despre Ion Creanga (viata si opera acestuia). Inauntru este amenajat un interior taranesc: lui S. nu i-a venit sa creada ca si adultii se asezau pe niste scaunele prea mici si pentru el, a aflat ca lana se torcea cu fusul, furca si roata de tors (eu mi-o amintesc pe bunica mea din Bucovina cu torcea cu furca-n brau, cum sfaraia fusul intre degetele ei, imi amintesc ca m-a invatat si pe mine sa torc), a aflat cum se facea mamaliga in ceaunul cel negru (un ceaun din acelea in care mancam si noi in copilarie mamaliga amestecata cu lapte), cum dormeau copii pe cuptiori (si noi, la Straja, acolo ne faceam culcusul in vacante, mai ales iarna), a vazut un car cu coviltir si roti de fier si o multime de unelte vechi. A fost fascinat de acoperisul imens, de prispa casei, de fantana cu cumpana:

casaicLanga casa memoriala se afla amenajat un mic muzeu cu personaje din povestile lui Creanga (animale impaiate si costumate, manechine imbracate in port national, interioare cu scene din viata unei femei- razboiul de tesut, copilul in covata, sau din viata barbatului, printre uneltele sale, o claca, multe obiecte folosite in viata de fiecare zi). Pretul biletului pentru adult este 2 lei, pentru copil 1 lei, S., fiind sub 5 ani, nu a platit nimic:

muzeuic

Cu ocazia acestei vizite, am descoperit ca S. cunoaste cateva povesti de-ale lui Creanga, desi, sincera sa fiu, mie mi s-au parut un pic cam macabre pentru varsta lui, si in afara de o prelucrare dupa Ursul pacalit de vulpe eu nu i-am citit nimic. Stia de la gradinita si Capra cu trei iezi si Punguta cu doi bani, iar pe aceasta din urma am reluat-o si noi de dimineata.

povestiicAveam, cumparata de mult de la un garage sale de-al Laurei, o mapa cu ilustratiile Pungutei cu doi bani (editura Roxel Cart), la care am adaugat si o marioneta cocos intre timp. Pastrasem povestea pentru un moment special, si nici nu se putea unul mai potrivit ca acesta, cand am facut cunostinta si cu  autorul ei… Asadar, de dimineata am povestit cu S. despre scriitori (el m-a intrebat daca mai exista si alti scriitori de povesti, si atunci am putut sa enumeram cativa din diferite tari), am citit si am dramatizat un pic Punguta cu doi bani, planuim sa ascultam adaptarea radiofonica si sa urmarim desenele animate.

pungutacudoibani

Daca treceti prin Neamt cu copiii, mai ales daca ei cunosc povestile lui Creanga, va recomand din toata inima sa va opriti la Humulesti!

Luna Betiluna si Dora Minodora in tara Baietelului de Argint

Saptamana trecuta au poposit la noi acasa doua papusi albastre, din cuvinte si culoare, pe care eu le cunosteam doar din povestirile altor pasionati de carte pentru copii.  Tocmai povestile lor m-au facut sa imi doresc in biblioteca noastra aceste carti „clasice” din literatura romaneasca pentru cei mici, si cred ca Baietelul de argint a fost bucuros sa le primeasca in tara lui.

Luna Betiluna si Dora Minodora sunt personajele autoarei Anamaria Smighelschi, care a faurit atat textul, cat si ilustratiile  mini-trilogiei aparute la editura Paralela 45. Prima carte  urmareste intamplarile cu cele doua papusi in gradina, a doua printre pasari si gaze, iar a treia este o aventura subacvatica. Cartile au textul putin, rimat-cantat, cu nume amuzante pentru personaje (Guţă- Crap, cei doi broscoi Caraoac si Carachioi, racul Danila), totul se petrece destul de repede si nu lasa copilul sa se plictiseasca. Cum S. nu e un adorator al cuvintelor (sau cel putin pana acum nu a dat semne sa fie), ma temeam ca nu va gusta umorul numelor si rimele fine, insa m-am inselat! Le-a indragit pe cele doua fetite de celuloid si le-a urmarit cu interes peripetiile, a cerut si a doua carte dupa ce prima s-a terminat si inca doreste sa le reciteasca.

Astazi ne-am oprit asupra cartii care se potriveste studiului tematic abordat de noi in perioada aceasta (apele si formele lor): Luna Betiluna si Dora Minodora in tara lui Peste-Mamaliga-Prapadeste.

cartelbdm

Joaca a devenit si mai interesanta cand i-am arata lui S. papusi minuscule (surprize de la pufuleti), pe care le-am transformat, cu ajutorul colorantului alimentar si a albastrului de metil, in Luna Betiluna si in Dora Minodora. Makeover-ul avea si aerul unui experiment, si al unei picturi, si asta l-a incantat pe S. Apoi le-am facut rochite de voal, cum scrie in carte, si le-am trimis in expeditie dupa brosa in forma de semiluna. Papusile au urmarit brosa din peste in peste, au daruit-o in cele din urma regelui pestilor, cel care sta si prapadeste o movila imensa de mamailga adunata de prin unditele din toata lumea, si s-au intors acasa „de-a calare pe-un delfin”.

lbdmPentru ca povestea sa prinda viata, am alcatuit pentru  S. un sensory bin in care putem urmari traseul celor doua aventuriere. Acum putem pune in scena, reconsitui traseul, reface dialogurile, intr-o varianta 3D. Pentru sensory bin am folosit plastilina moon dough si moon sand, bilute hidrofile, pietricele decorative, scoici, pesti de plastic si cam tot ce se potrivea cu povestea:

sensorylbdm

Pe coperta din spatele cartii sunt ilustrate si etichetate toate vietatile acvatice care apar in poveste, si trebuie sa va marturisesc ca lectura aceasta a fost o experienta educativa si pentru mine. Nu obisnuiau ai mei sa mearga la pescuit, asadar prea multe detalii despre pesti nu stiam. Daca planuiti o lectie despre lumea subacvatica, va recomand din toata inima sa includeti si cartea aceasta in studiul vostru, are foarte multe facts incluse in sirul povestii- pe langa 17 soiuri de pesti si alte creaturi marine, am putut sa ii explic lui S. cum un rau se varsa in Dunare, aceasta formeaza Delta, varsandu-se la randul sau in Marea Neagra, ba am facut chiar si o operatie de adunare (trei scrumbii cu trei scrumbii cu o scrumbie).

Lui S. ii place sa ii citesc si sa ma joc cu el, mie imi place sa ii strecor si un pic de „invatatura” in joaca asta, asadar cartea ni se potriveste amandurora.

Lectura placuta va dorim si voua!

Constructii monumentale

Saptamana aceasta am reusit sa fac cu S. si Izabela o lectie foarte frumoasa, care a placut pana si adultilor din preajma.

Am profitat de cateva materiale superbe: Primul meu altlas, ed. Prut- acel atlas cu magneti pe care Camelia l-a recomadat cu atata caldura, incat nu am putut rezista tentatiei;  Constructii  monumentale– o carte cumparata la reducere de la ed. Litera (fomat A4, coperti cartonate si ilustratii de exceptie- acum o gasiti pe site-ul eduturii la 4,5 Ron, iar cartea merita cu siguranta mult mai mult!); figurine Safari Ltd. luate cu imprumut (multumim din suflet!)- setul acesta (cuprinde Big Ben, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Statuia Libertatii, Empire State Building, Templul Inscriptiilor/Magicianului, Taj Mahal, Partenonul, Piramidele si Turnul din Pisa)  l-as fi cumparat si eu, insa, din pacate, stocul este epuizat; harta lumii din mapa educativa Eduset de la ed. Gama; poze din calatoriile mele.

La inceput, i-am aratat lui S. figurinele, si le-am numit pe fiecare dintre ele. Apoi am scos cateva poze din albumul meu „din tinerete” si l-am rugat pe S. sa recunoasca figurinele in fotografii si sa sorteze pozele sub figurina respectiva. Bineinteles, nu am avut fotografii pentru toate figurinele, insa pe cateva le-am vazut cu ochii mei si i-am putut povesti fiului meu despre ele.

figurinepozeAm luat atlasul magnetic si am cautat micii magneti corespunzatori figurinelor, apoi am rasfoit atlasul plasand magnetii la locul lor, dar si figurinele pe pagina. Ceea ce imi place la acest atlas este ordinea continentelor- aceeasi ca in cantecelul invatat de S., pe care el il lalaie toata ziua: America de Nord, America de Sud, Europa, Africa, Asia, Australia, Antarctica. Intorcand fiecare pagina, puteam sa localizam pe harta zonele unde sunt plasate constructiile despre care vorbeam. Pe Izabela o invatasem atat numele cladirii sau monumentului respectiv, cat si tara (uneori orasul) unde se afla. A fost un pic mai dificil, dar efortul s-a meritat. Desi pretindea ca se plictiseste si se uita la ceas, am convins-o pe Iza ca nu voi pleca pana nu le stie pe toate. Asadar, eleva mea a facut un efort de concentrare si le-a invatat cum se cuvine!

atlasfigurine

Cu S. lucrurile nu au stat chiar atat de simplu. Am facut exercitiul cu atlasul si pozitionarea magnetilor si a figurinelor, insa la el notiunile nu sunt atat de „asezate” si sedimentate ca la Izabela, asa ca el mai face si confuzii caraghioase. Lectia de fata a fost presarata cu rasete, pentru ca se incapataneaza sa numeasca Arcul de Triumf „Ţarcul de Triumf”, dar si cu momente dramatice, pentru ca nu intelegea de ce Taj Mahal-ul adaposteste un mormant, cand el stie clar ca oamenii dupa ce mor merg la Dumnezeu (si poate pana atunci nu intelesese exact ce se intampla cu trupurile lor dupa moarte).

Am rasfoint cartea Constructii monumentale, spicuind pe ici, pe colo, cate o informatie. M-am bucurat cand Izabela a recunoscut Opera din Sydney, mai ales ca lectia despre Australia a fost una dintre primele facute de noi.

hartafigurineCum S. inca nu vroia sa stranga figurinele, am recapitulat totul folosind harta ilustrata a lumii, din Eduset-ul de la ed. Gama, si am fost tare mandra de baietelul meu ca a gasit multe dintre imaginile corespunzatoare figurinelor, reusind sa le plaseze corect pe harta.

Acum, cand merge cu masina si vede un stalp electric facut din tije metalice, spune ca vede Turnul Eiffel, ba chiar a observat si cate un „Ţarc de triumf” 🙂 !

Spor la joaca si la invatat!

Lectia despre albine

Dupa fluturi, buburuze, libelule si furnici, a venit randul albinei sa fie studiata in „scoala noastra de acasa”.

A fost o lectie placuta pentru S., iar pentru mine uimitoare, pentru ca baietelul meu a pus cap la cap informatiile din lectioarele trecute despre insecte, asa ca totul a parut mai mult o recapitulare.

Am avut niste materiale foarte frumoase, datorita voua, prietene dragi care ne-ati recomandat o multime de site-uri cu informatii.

Intai de toate, am avut cardurile montessori cu nomenclatura in limba romana  cu partile corpului albinei, create de Camelia– iar S. a stiut nu numai partile componente propuse pe fise, dar si toracele si abdomenul. Apoi le-am recapitulat cu ajutorul fiselor descarcate de aici. Din intamplare, am avut un bondar care a esuat in balconul nostru, si pe care l-am studiat bine cu lupa, evidentiind toate segmentele corpului.

Am avut fise cu litere (de unit litera mare cu corespondenta ei mica), la care S. s-a descurcat, cu putin ajutor. El cunoaste in mare parte literele mari, si incerc acum sa il familiarizez cu cele mici.

albinafiseCiclul vietii la albina: ou-larva-pupa-adult, l-am studiat cu ajutorul unui set Safari ltd., absolut superb. Si aici, S. a avut nevoie doar de putin ajutor la „larva”, pe celalalte le-a recunoscut fara probleme:

albina1In materie de informatii stiintifice, am folosit Enciclopedia Disney si o carticica despre insecte pe care am cumparat-o din Anglia, impreuna cu un set pentru studiat furnici (si poate si alte ganganii). Cat despre povesti si basme, am ales Craiasa albinelor (pe care inca urmeaza sa o citim), si o poveste draguta scrisa de Sarina Cassvan, despre o fetita cam lenesa, Taras Taras, care nimereste intr-un stup de albine, invatand ce inseamna harnicia. Povestea este presarata si cu informatii despre organizarea unui stup, despre matca, albine lucratoare si trantori, asa ca am recapitulat intr-un mod placut si informatiile invatate pana acum. Povestea se gaseste intr-o culegere Educarea limbajului la prescolari, aparuta la editura Aramis (multumim din suflet pentru ea, Antoaneta!).

albinacartiS. nu e prea mare fan miere, si fagure nu m-am invrednicit sa caut de data asta, insa pentru o introducere in viata albinelor, a fost o lectie draguta. Daca vreti sa faceti un craft cu albinuta, aici este exemplul facut de noi primavara ce tocmai a trecut.

Happy learning!

Vestul salbatic

Cand am vazut la Antoaneta si la Camelia lectiile despre amerindieni, mi-am propus sa fac si eu o activitate pe aceasta tema.

Am pornit cu explicatiile pe o harta mare a lumii, pe care o avem din mapa educativa de la editura Gama – Noi si lumea inconjuratoare (despre aceasta, mai multe detalii in curand). Le-am povestit elevilor mei cum a descoperit Cristofor Columb America si cum au plecat primii pelerini din Anglia si s-au stabilit pe meleagurile americane, inaintand mereu catre vest si impingandu-i pe indieni de pe pamanturile lor.

DSC00429

Prima parte a lectiei a fost despre indienii americani. Potrivit recomandarilor prietenelor mele, am comandat cartea O zi din viata unui indian, carte foarte bine primita atat de S., cat si de Izabela. O recomand din tot sufletul daca doriti sa studiati aceasta tema, mai ales ca are un pret convenabil. Am comandat si tubul Safari Ltd cu figurine din vestul salbatic – o extravaganta din punctul meu de vedere, dar ce impact a avut asupra copiilor! Am vorbit despre corturile tee-pee, despre vanatoarea de bizoni, prelucrarea pielilor si conservarea carnii (S. a facut de la sine legatura cu porcul pe care l-au sacrificat bunicii iarna trecuta), despre penele si culorile ce impodobesc razboinicii indieni, despre lupta inegala cu albii veniti sa le cotropeasca teritoriile.

vestindieniPentru ca noi am facut lectiile dupa ce Antoaneta si Camelia au trasat deja poteca, am beneficiat de recomandarile lor in materie de desene animate si muzica, ba chiar si de materiale. Multumim din inima!

Dupa o saptamana, am reluat tema Vestului salbatic, de data aceasta invatand despre pionierii albi. Caruta si calul, portul, drumurile lungi cu convoaiele de carute si de vite, cowboy si chiar cowgirls, intalnirile cu indientii, primele casute, distractiile si viata grea din vest, toate au fost amintite pe masura ce povesteam cu S. si Izabela. Din intamplare, aveam in biblioteca o carte despre Laura Ingalls Wilder, autoarea seriei Casuta din preerie. Acolo am citit mai multe despre viata dura a femeilor pioniere si despre curajul si barbatia lor. E o carte foarte frumoasa, are fotografii realiste cu interioare din perioada respectiva, informatii despre scriitoare si familia ei, dar si despre cateva alte vestite femei pioniere care au ramas in istoria Statelor Unite ale Americii.

vestalbiCasuta din preerie a fost serialul copilariei si adolescentei mele- chiuleam de la ore in timpul liceului sa ma uit la episoadele pe care le vazusem de o mie de ori :). Asadar, am impartasit un episod si cu micutii mei elevi, iar despre S. pot sa va spun ca a fost deosebit de absorbit.

Pentru noi au fost doua lectioare foarte frumoase, si chiar eu am avut de invatat lucruri noi.

Happy learning!

Lectia despre Elvetia

Ne continuam periplul prin Europa, alaturi de Izabela si Baietelul de argint, de data aceasta prin Elvetia, cu muntii si orasele ei.

Elvetia este o tara pe care eu nu am vazut-o, si nici nu cred ca o voi vedea prea curand. Am auzit ca este,  pe cat de frumoasa, pe atat de scumpa, si nu tocmai child friendly. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa cunoastem cate ceva despre ea! Am ales cateva informatii semnificative.

Ca de obicei, am inceput cu o plimbare pe harta, amintindu-ne pe unde am mai colindat. Apoi i-am pus lui S. un filmulet cu frumusetile Elvetiei,  din aceasta serie, daca imi amintesc bine.

Dupa aceea, am inceput sa povestim despre ce am vazut in filmulete, amintind muntii, pajistile pe care pasteau vaci, si atunci i-am povestit ca din laptele lor gras se face un tip de cascaval numit svaiter, precum si renumita ciocolata elvetiana. M-am pregatit bine inainte, asadar am putut sa i le arat pe amandoua. Nici S. nici Iza nu au vrut sa guste din svaiter (s-au limitat la privit si mirosit), insa nu s-au dat in laturi de la ciocolata (si nici eu, drept sa spun 🙂 ).

elvetia2I-am povestit ca elvetienii sunt foarte bogati, si faimosi pentru bancile lor. Din intamplare, tocmai cumparasem din magazinasul nostru second hand o pusculita in forma de casa/banca, asa ca s-a potrivit perfect cu lectia de fata. Apoi, i-am spus ca ei sunt priceputi mesteri ceasornicari, si am ilustrat asta cu un ceas frumos primit de S. de la bunica materna.

elvetia1

Astfel de repere vizuale sau gustative ii fac pe copii sa isi aminteasca mai bine detaliile unei lectii.

Am citit apoi doua carticele din colectia Pixi, aparuta la editura All: Pixi in Elvetia si Pixi la munte. Ca sa va spun adevarul, ele au fost baza de pornire a lectiei, si daca nu ar fi existat, nu cred ca m-as fi incumetat sa planific o lectie pe aceasta tara. In carticica am descoperit multe dintre detaliile studiate pana atunci, o lista de orase, steagul elvetian, obiceiuri specifice, trenurile, podurile si muntii pe care ii vazuse in filmulet, svaiterul si ciocolata examinate deja.

elvetia3Izabela a avut ca tema de citit Heidi, fetita muntilor, o adaptare dupa  Johanna Spyri, una dintre cartile favorite ale copilariei mele, din care citeste si acum cate un capitol pe zi, alagandu-si trei propozitii de analizat din fiecare.

Drum bun si voua in calatoriile pe harta!

200+

Luna aceasta am avut o dubla provocare, cea lansata de Andrea in decembrie (1000 de  carti intr-un an), si cea mai nou, a Adinei, care ne-a provocat sa dedicam luna aprilie limbilor straine.

Pentru ca S. a avut restricite la televizor (si va avea in continuare, sub orice pretext, pentru ca am vazut un reportaj care m-a facut sa reconsider prezenta ecranului in viata copilului meu), am inlocuit multe dintre momentele petrecute pana acum cu desene animate, cu cele alaturi de carti. La mesele de dimineata, la pranz si seara daca mai aveam energie, citeam cate o poveste, in mod special in engleza luna aceasta.

Am inceput cu o colectie de 8 carti in engleza, foarte frumoase, unde Jennifer Boudart adapteaza niste povesti clasice (titlurile sunt vizibile in fotografie) , asociindu-le unor virtuti (dragostea, onestitatea, cooperarea, intelepciunea, generozitatea, sinceritatea, cumpatarea, prietenia) care ar trebui sa se regaseasca si in caracterul copilului nostru. Ilustratiile (in general cu  animale umanizate) sunt foarte frumoase, realizate de Debbie Dieneman, si il ajuta pe copil sa se identifice cu personajele principale.

DSC00075Si pentru ca se apropie Sarbatorile Pastelui, vreau sa va prezint o colectie de 6 CD-uri audio(doar 5 sunt in fotografie) pe care am savurat-o si noi luna aceasta. Este vorba despre colectia Nestemate spirituale pentru copilul tau, o serie de povestiri biblice radiofonice, cu povestiri din Vechiul si din Noul Testament, adaptate si povestite de „bunicul” Gheorghe Pop . El a fost ajutat de doi „nepoti” Andreea Popa si David Hevesy. Fiecare CD are 9 sau 10 povestiri biblice, iar vocea povestitorului si modul in care sunt adaptate mi se par extraordinare. Nici eu, ca adult care a auzit/ citit in nenumarate randuri relatarile respective nu m-am plictisit, am fost captivata, am avut la ce sa meditez. Daca tineti la educatia spirituala a copiilor vostri vi le recomand din TOT sufletul, mie imi plac enorm! Baietelul de argint le-a primit cadou la nastere  de la bunicul matern, insa doar acum are el atentia si rabdarea necesara pentru ele.

DSC00077Tot citind asa am depasit pragul de 200 de carti, insuficient pentru a atinge 1000 de carti anul acesta, dar suficient cat sa ne faca mandri de realizarile noastra de pana acum.