300

Iata ca am atins inca un prag al provocarii Andreei. Tocmai am terminat si cartea cu numarul 300.

A fost ceva mai greu de data asta, pentru ca Baietelul de argint a vrut sa reciteasca titluri de mult indragite, si in plus ni s-a cam terminat rezerva de carti. Numai cu multa ambitie cred ca vom putea atinge 400 pana la sfarsitul anului.

Vedeta incontestabila a acestor luni a fost Habarnam, scrisa de autorul rus Nikolai Nosov.

Cu piticul Habarnam S. a facut cunostinta intai audio, ascultand cartea lecturata de actorul Marian Ralea, aparuta la editura Humanitas. Atat de ceruta a fost cartea aceasta, incat ne-a insotit pana la Bucuresti si inapoi, pana la Tg. Mures si inapoi, si pe toate drumurile mai scurte in between.

Dupa ce m-am convins ca e iremediabil indragostit de poveste, am inceput sa o citim si inainte de culcare, din vechea carte fara cotor care mi-a bucurat si mie copilaria.

Niciodata nu am vazut asa o explozie a vocabularului la baietelul meu pana acum.

Intr-o seara, l-am intrebat: „S., ce faci?” El raspunde: „Imi tin respiratia cu un aer visator” (o combinatie de expresii din poveste).

tabladesah

Alta data, i-a venit grozava idee ca eu sa nu ma mai fac altceva decat poeta, sa scriu 100 de poezii si sa ma cheme Raluca Laura Tabaltoc Floricica M. 🙂

Astazi m-a intrebat ce sunt „galosii” si am aflat impreuna cum arata piculina.

A cerut pentru prima oara sa ii printez fise de colorat– pe cele cu princhideii concepute de Camelia– multumim o tona pentru aceste fise!

Va recomandam din suflet aceasta lectura, lumea Baietelului de argint e cu siguranta mai bogata!

Anunțuri

Hristos a inviat!

card2

Dialogurile Imparatiei

Obisnuiam, odinioara, sa port dialoguri cu tatal meu, pe care el le asternea apoi pe hartie. Am primit de la el unul purtat acum mai bine de sapte ani, care se potriveste cu Sarbatoarea de maine.

taticu1

Iubirea este umbra sacrificiului in lumina Adevarului.

– Richard Wurmbrand, i-am raspuns eu, a scris asa dragoste=sacrificiu.

– Este adevarat ca dragostea este sacrificiu, a spus tata, insa multi din cauza matematicii inverseaza termenii si spun asa: sacrificiul=dragoste– lucru care numai rarerori este adevarat. Ma explic: multi sunt dispusi sa sacrifice din bunurile lor, din timpul lor sau chiar insasi viata lor ca sa-si demonstreze dragostea fata de ceva sau pentru cineva. Insa nici inima lor nu este dupa voia lui Dumnezeu, si nici jertfa lor. Ne putem gandi la atacurile teroriste sinucigase, de exemplu. Dumnezeu vrea sa te sacrifici pe tine pentru ceea ce spune EL ca este bine. Jertfa este un merit in ochii lui Dumnezeu doar cand e facuta in lumina adevarului Lui.  Doar lumina Adevarului peste sacrificiul cuiva poate genera acea umbra pe care Domnul o numeste IUBIRE. A iubi cu adevarat inseamna a privi, cumva, cu ochii lui Dumnezeu.

Daca ne uitam la Domnul Iisus vedem ca scopul vietii lui pe pamant era implinirea planului lui Dumnezeu- aceasta insemna marea lui iubire pentru Tatal si in acelasi timp pentru fiecare om. El a plans pentru cei ce i-au dispretuit  iubirea cand a coborat in trup, si plange si acum in Ceruri pentru cei ce nu se incred in jertfa Lui. In Imparatia lui Dumnezeu dragostea este o dimensiune spirituala, asa cum in lumea noastra avem dimensiunile spatiului, ale miscarii, ale masei sau ale timpului. In constelatia Imparatiei Cerurilor cine a iubit sau iubeste mai mult va straluci mai mult in functie de dragostea sa. Si nu avem alta cale de a ne perfectiona iubirea noastra decat uitandu-ne mereu la Soarele iubirii, Domnul nostru Iisus Hristos.

Caiet pentru casa mea

Va povesteam candva ca numele acestui blog se trage de la un caietel cu coperti de matase chinezeasca, unde mi-am mobilat casa interioara cu citate.

Iata unul dintre ele:

De scris pe locul favorit de joaca al unui baietel

locdejoaca

La multi ani, doamne frumoase!

cardmartie

China

In ultima vreme mi s-a adus tot mai mult aminte de China, fie din recenziile vALLuntarilor, fie de pe bloguri, fie pentru ca pur si simplu fac lectii despre asta cu Izabela.

Experienta mea in China a fost poate mai bogata decat cea a unui turist obisnuit, si vreau sa imi amintesc de ea, alaturi de voi.

Sa incepem cu inceputul…unei povesti:

Când au construit întâiaşi dată oraşul, n-au ştiut cât de prăfuit avea să fie. Apoi vântul a-nceput să sufle cenuşă de la vechile mine şi să o aştearnă pe acoperişurile clădirilor, pe ziduri şi pe ferestre, pe frunzele copacilor şi pe petalele florilor, şi chiar pe fularele şcolăriţelor. În curând, totul s-a colorat într-o nuanţă sau alta de gri cenuşiu.

            Au numit locul acela: Oraşul Celor Nouăzeci de Nuanţe de Gri.

            După o vreme, oamenii s-au obişnuit şi cu asta.

            Fierbinte era ceaiul sorbit din ceşti minuscule de porţelan, dulce gustul bunătăţilor pe care le ofereau la colţ de stradă vânzătorii ambulanţi. Orez dulce cu cârnăciori sau cartofi dulci copţi; clementine şi mandarine şi portocale şi pere; gogoşi unsuroase, tăvălite în zahăr de scorţişoară, ce se topeau pe limbă… Şi, mai bune ca toate la un loc, erau beţişoarele subţiri de lemn pe care vânzătorii înfigeau bucăţele de fruct proaspăt; le înmuiau apoi în sos de caramel, şi-l lăsau să prindă o crustă dulce în jurul miezului moale de fruct.

            Iar tu poţi să-ţi închipui foarte bine ce se petrecea în spatele uşilor restaurantelor, după mirosurile care se strecurau viclene pe stradă ca să te ademenească înăuntru, să nu te mai lase nicicând să pleci.

foodPoluarea din China e proverbiala, insa aromele stradale contrabalanseaza acest aspect negativ. Am mancat pe strada cartofi dulci copti in jar si fructe glazurate, am invatat sa folosesc betisoarele, am gustat din ierburile foarte picant pregatite in nord si am experimentat chestii turistice, cum ar fi restaurante coreene unde tu singur iti prajesti, pe plita de pe masa, feliile subtiri de cartofi, de vinete sau de carne. De cele mai multe ori, insa, m-am multumit cu orez cu sare, pentru ca eu nu pot manca lucururi pe care nu le recunosc, si tare tare bine mi-a mai prins, nicicand nu am avut o silueta mai subtire.

Potty training

Stiti cum invata copiii chinezi (e drept, nu in marele Beijing, acolo s-au obisnuit cu scutece) sa faca la olita? De foarte mici! Chiar si cei mai mici, chiar si pe cele mai napraznice geruri, toddlerii aveau o despicatura in salopeta, in zona funduletului, si se lasau pe vine oriunde le venea- nu tocmai cel mai salubru lucru, dar inedit 🙂

copiichinaIn rest, copiii erau frumosi si rumeni, cu obrajii ca niste painisoare aburinde, si responsabilizati de foarte mici. Ultima poza, cea cu trei copii pe bicicleta, e facuta intr-o capitala de provincie, iar despre traficul chinez nici nu mai vreau sa imi amintesc…

O mare provocare au fost pentru mine toaletele comune si baile publice- ceva absolut natural pentru chinezi, nu foarte pentru noi.

In China am vazut una dintre minunile lumii anitce- Marele Zid Chinezesc- semet si greu de urcat:

marelezidAm strabatut partea de est a Chinei de la sud la nord si indarat, petrecut cate 24 de ore in trenuri cu cuseta (o alta experienta noua pentru mine):

trenchinaMi-am facut prieteni, mai ales copii.

In China am facut voluntariat la doua orfelinate particulare, unul de langa Beijing, unde doamna Tina lua cele mai grave cazuri de copii cu dizabilitati din orfelinatele de stat (la care nu am reusit sa ajungem nici macar cu bomboane), si le oferea un trai demn si decent, o ingrijire adecvata, o viata buna. A renuntat la cariera si la maritis, a adoptat ea insasi doi copii si a construit, din donatii, doua casute- House of Hope si House of Joy– unde copiii erau in siguranta si iubiti. Acolo i-am cunoscut pe David si pe John, doi baietei cu paralizie cerebrala care mi-au predat cea mai importanta lectie din viata mea.

Trebuie sa fac o paranteza. Nu era prima oara cand veneam in contact cu persoane cu dizabilitati. Lucrasem, vreme de trei luni, intr-o tabara pentru adulti cu nevoi speciale din SUA. Insa aveam in minte o permanenta  intrebare: Care este rostul persoanelor cu handicap pe lume? De ce a ingaduit Dumnezeu sa se nasca sau sa ajunga asa? La fel ca majoritatea, nu vedeam in ei decat o pricina nesfarsita de suferinta si futilitate.

Ei bine, a trebuit Dumnezeu sa ma aduca la celalalt capat al Pamantului sa imi raspunda la intrebare.

David si John m-au invatat cum se poate intampina fiecare zi cu un zambet, cum se poate multumi din toata inima pentru gesturile cele mai simple: o imbratisare, o chifla, un cantecel. Nu cunosteam acea bucurie izvorata din multumire. Cu tristete spun ca inca nu am ajuns eu la treapta asta a fericirii. Dar cei doi baietei m-au invatat ca fiecare copil are un sens si un scop pe pamant, si despre NIMENI nu as putea spune acum…”ar fi fost mai bine sa nu existe”.

In fotografia mai mare sunt cu David in brate, insa poza nu ii face deloc dreptate- l-a prins aparatul cu ochii inchisi- in realitate avea cei mai isteti si mai vioi ochi din lume, iar paralizia cerebrala ii afectase doar partea motorie.

specialneedschina

Al doilea orfelinat unde am fost, inYanji, un oras in apropiere de Coreea de Nord, fusese fondat de un cuplu de IT-isti din Coreea de Sud. Ei nu au putut avea copii, asa ca au renuntat la carierelele lor, deloc neglijabile, si s-au mutat, prin credinta, in China, ca sa salveze copii. Multi dintre ei erau pruncii fugarilor coreeni, care riscau totul si traversau raul Tuman pe gheata, deoarece China era paradis pe langa ce lasau ei in urma in Coreea de Nord. In China insa nu aveau  acte, nu erau legali, nu isi puteau intretine copiii si ii abandonau uneori.

Mama si Tatal de la orfelinatul House of Sarang (Casa dragostei) aveau in 2007 mai bine de 60 de copii in ingrijire, o parte cu nevoi speciale, dar majoritatea tipici. Foarte frumosi, foarte inteligenti, unii dintre cei care fusesera „adoptati” la inceput erau acum independenti, studenti sau absolventi de facultate. Erau veseli, tupeisti, simpatici, o bucurie!

Cladirile mari si moderne pe care le-au construit pentru copii s-au facut prin credinta, cu donatii si voluntari. Si va rog sa ma credeti, era ditamai campusul, foarte frumos dotat. Puteti urmari acest video care a fost facut in vara anului in care am ajuns si noi acolo- mi-e asa de drag sa il urmaresc, sa recunosc copiii; pentru unii dintre ei am fost profa de engleza vreme de doua saptamani.

Despre oamenii minunati pe care i-am intalnit in China, despre locurile inedite, mi-ar trebui un blog intreg sa va povestesc!

Zai-jian!

Raspuns perfect

silviuperla

Leapsa celor 11 intrebari

Antoaneta si Mihaela mi-au pasat o leapsa interesanta, la care abia acum reusesc sa raspund, dar o fac cu mare drag.

Regulile le voi trunchia putin, pentru ca mai toate prietenele mele din blogosfera ca au primit cred deja leapsa si ele, asa ca voi raspunde doar la intrebarile Mihaelei:

peisaj

1. Credeţi în destin?

Cred in Dumnezeu, si in faptul ca El ne traseaza o cale pe care trebuie sa mergem, iar noi avem de ales atitudinea cu care primim calea aceasta, si alegerea de a-L asculta sau nu pe El. Nu cred ca lucrurile sunt fara sens sau aleatorii, daca spre asta tintea intrebarea, ci ca au fost scrise undeva, acolo sus, inainte de intemeierea lumii.

2. Cărei persoane aţi vrut să îi mulţumiţi în viaţă şi nu aţi făcut-o?

Louisei– am intrerupt legatura brusc si nu am apucat sa ii spun, inca o data, ce impact pozitiv a avut in viata mea.

3. Vă place sau vă enervează rutina?

Iubesc rutina si ma enerveaza cand nu o mai am, cand nu reusesc sa ma adun si sa ma organizez. Idealul meu e o rutina care sa includa timp pentru orice, inclusiv pentru mine.
4. Care sunt pasiunile voastre extraprofesionale?

Scrisul, in primul rand, bloggeritul si lucrul de mana (dar acesta din ce in ce mai rar, din pacate). Stand acasa in CIC, cam tot ce fac este extraprofesional deocamdata…

5. În ce loc v-ar plăcea să trăiţi?

In Romania, in casuta de la tara pe care o construim. Nu visez la emigrare si am gasit chiar locsorul ideal de locuit 🙂

6. Aţi minţit vreodată?

Desigur. Si imi pare rau pentru fiecare minciuna.
7. Care este rolul curajului în atingerea viselor?

Este esential- curaj si aventura e sa te trezesti in fiecare dimineata acolo unde esti si sa mai faci un pas, inca un pas. Curaj e si sa visezi, unii renunta si la asta. Cineva mi-a spus ca voi fi ca Rahela, mama de multi Iosifi (visatori) si eu la asta visez, sa dau aripi copiilor, sa viseze…

8. Cine vă este cel mai drag pe lume?

In afara de Dumnezeu, cred ca Baietelul de argint, Cati si Dani.

9. Cu ce gând vă începeţi ziua?

Dimineata sunt mai morocanoasa, asa…:)

10. Care este floarea preferată ?

Doua flori: ghioceii si bujorii albi.

11. Vă place schimbarea?

Sunt foarte mic-burgheza, ma surprind deseori gandindu-ma ca mi-ar placea sa nu se schimbe lucrurile, sa ramana asa cum sunt acum, insa simt nevoia de schimbare cam la 4-5 ani.

Multumesc, Mihaela, pentru leapsa si intrebari…chiar m-ai facut sa visez, sa ma cercetez si sa zambesc!

O mama de diamant

…asa imi place sa o numesc pe Cati Uzea, mama Raisei.

Povestea Raisei este cunoscuta de multa lume, poate ca si de voi, eu insami va povestisem despre ea candva.

Cati este o persoana pe care o cunosc doar virtual, dar pe care o admir pana la luna si inapoi. Are tenacitatea si stralucirea unui diamant slefuit, iar daca veti avea rabdarea sa cititi blogul Raisei imi veti da dreptate. Viata a facut-o puternica, nu cunosc nici o mama care sa fi luptat atat pentru copilul ei, iar circumstantele au slefuit-o asa incat, fara macar sa o fi intalnit vreodata, exemplul ei lumineaza pana la mine.

Astazi e ziua ei si ii uram din toata inima cel mai frumos si cald La Multi Ani!

felicitarecati

 

La multi ani, Baietel de Argint!

  • silviu4
    Astazi baietelul meu de argint implineste 4 ani.
    Are un suflet argintiu si delicat, sensibil si profund, gandeste, e vesel, e perfect.
    Isi doreste sa fie, in ordinea aceasta, doctor, cavaler si constructor de case.
    Nu stie inca sa citeasca (nu cunoaste nici toate literele macar), numara doar pana la 10 (in romana si engleza), insa are mintea deschisa, e inventiv, cauta solutii si cred ca are o buna cultura generala.
    E atent cu ceilalti, dar se si gandeste sa nu-i lipseasca tocmai lui ceva :), este un pic introvertit, insa cand e sigur pe mediul lui, se dezlantuie.

Se intampla ca baietelul nostru sa imparta ziua de nastere cu o prietena atat de iubita, asa ca nu ratam ocazia sa ii spunem din tot sufletul La Multi Ani!

cardcameliaDespre petreceri si decoratiuni, promit sa va povestesc in curand- mai sunt in lucru cateva dintre ele!

 

%d blogeri au apreciat asta: