Handwriting without tears (HWT 1)

In luna mai, cat vom fi pe acasa, as vrea sa trecem prin literele alfabetului mai sistematic, dupa o metoda descoperita intr-o carte din biblioteca mea. Am redescoperit cartea si m-am entuziasmat de metoda.

Cartea se numeste Handwriting without tears si, pe langa sfaturi practice si trucuri care sa ajute copilul sa invete sa recunoasca si chiar sa scrie literele, are 4 forme geometrice- linie lunga, linie scurta, curba mare, curba mica. Initial aceste forme cred ca au fost facute din lemn, eu le am dintr-un carton laminat (mi-au fost date odata cu cartea de la Sue, prietena mea americana care facea homeschooling).

Eu sunt foarte incantata de carte si, pe masura ce vom face exercitiile din carte le voi impartasi si cu voi. Chiar daca va fi o serie lunga, insa cu sfaturi mici in postari scurte, sper sa va fie de folos si sa va dea idei daca doriti sa ii invatati pe copii literele. Eu urmaresc mai mult recunoasterea literelor decat scrierea lor in acest moment, pentru ca S. nu da semne ca e un copil care prinde din zbor aceste notiuni. De altfel, toate lucururile pe care le-am invatat impreuna (culori, forme, etc.) au necesitat multa repetitie, asa ca…vom repeta, ne vom juca, vom persevera.

Toate activitatile noastre cu litere sunt foarte scurte (5-10 minute), si a durat mai mult timp pana cand S. a inceput sa recunoasca cifre si litere. Dar perseveram, si imi doresc ca, pe masura ce S. va fi expus la litere si cifre, sa le invete prin joaca, fara bataie de cap, in speranta ca la scoala ii va veni mai usor daca le stie dinainte.

Exista si un site dedicat acestei metode- cred ca veti putea citi mai multe amanunte acolo.

Astazi primavara radea in hohote…

Astazi am fost la tara si am vazut primavara. Nu am nici o poza, dar arata cam asa:

My Lady Spring is dressed in green,

She wears a primrose crown,

And little baby buds and twigs

Are clinging to her gown;

The sun shines if she laughs at all,

But if she weeps the raindrops fall.

(Christina Rossetti)

Ursuletul are nevoie de nume

Alegeti un nume pentru un ursulet povestitor, simpatic si prietenos

  • Martinica
  • Martin
  • Martinel
  • Gummy
  • Sunny
  • Martinel
  • Bubu
  • Teddy
  • Mormaila
  • Misha
  • Toby

Acepolls

More polls: online surveys Phonera Free online polls

Va amintiti de ursuletul povestitor pentru care am votat povestile pe care trebuie sa le contina? Ei bine, ursuletul are nevoie de un nume…si va invit sa luati parte la acest sondaj sau sa propuneti si voi varianta care v-ar placea mai mult. Abia astept sa citesc parerile voastre. Mie imi place Misha.
Puteti vota dand click pe titlul rosu
Multumesc!

Fiecare copil conteaza

Arunc privirea in urma ca pe o undita, sperand sa prin cele mai mari si mai spectaculoase amintiri. Dar amintirile mele circula in bancuri de miscatoare fasii argintii, mici fiecare, dar multe, intocmai ca lucrurile marunte, simple care alcatuiesc pana la urma viata si ne-o fac mai frumoasa.

Prima copilarie mi-o amintesc cu bunicii, cu gustul prafului din piata satului dambovitean unde am crescut pana pe la doi ani jumatate, cu mamaia care recita pret de ore-n sir versuri de Cosbuc, Eminescu, rugaciuni si fapte istorice. Imi culca capul pe bratul ei, parca o aud si acum cu „In vaduri ape repezi curg si vuiet dau in cale…”  Mamaia, care avea doar sapte clase si o inima buna buna, m-a imprietenit cu limba si cu cuvintele si cu dragostea. In fiecare vacanta cand ma reintorceam la ea, ma intampina cu cate o poezie si un pisic, iar lumea se-nvartea bine pentru ca ea era acolo. Copilaria din sudul tarii era calda, prafoasa si mirosea a carti vechi. Mai erau acolo verisorii mei muzicali. Florin isi lua vioara, se urca pe scara sprijinita de casa, iar Sorina batea ritmul. Se auzea pana pe strada Paganini si fierbea porumbul dulce in tuci, parca se facusera strugurii- incepea toamna, mai era putin din vacanta dar amintirea aceea e bucurie pura. Acum Florin canta in Japonia, Sorina are doua fetite Quebecoase si ne vedem rar, dar suntem ca fratii…

Mai era si cealalata copilarie, cu vacantele in Bucovina. Pe bunici ii chema Mama de la Straja si Tata de la Straja, erau mai racorosi, demni si drepti, respectati.  La Straja erau dealurile pline de copii, dusul la cules de  „poame”, de hribi sau de alune prin padure. Cararea padurii – moale de cetina, aerul ocrotit de brazii inalti, apa o beam de la un izvor si ne udam incheieturile mainilor ca sa nu ne mai fie sete. Imi amintesc capitele de fan si portul popular, copiii, multi, majoritatea verisori sau neamuri de vreun fel, si iarna. Iarna aceea adevarata cand ma imbraca Mama in suman, imi punea un tulpan gros pe cap si ma trimetea la urat cu talanga in mana, iar oamenii pe la usile carora bateam ne intrebau „Tu a cui esti?” si aveam acel mandru- minunat sentiment de apartenenta ca eram a cuiva de acolo- a lu’ Gica a lu’ Vasilea-a lu’ Tapu. La Straja erau dormitul pe cuptiorul tare si aspru si fierbinte, gustul pampustilor tavalite in zahar pudra si multe carpe de facut rochite la papusi.

Iar acasa? Am prins cu undita o amintire cu mama mea si mi se zbate-n mana- pentru ca mama mea e o personalitate de tip A, mereu in miscare, mereu agitata si facand ceva, mereu cu o treaba sau alta prin casa, cu cate o placinta in cuptor, crocanta prajitura cu foi Lica sau cu cate o delicioasa-dar-delicioasa-cum-nu-ati-mancat-niciodata-pana-acum-ciocolata-de-casa pe care ea o ascundea pentru ca, daca o gaseam, disparea prea repede iar noi, invariabil, o gaseam. Ma piteam cu o bucata in mana si cate o carte si citeam, iar copilaria mea acasa are peretii tapetati de carti si mortaruiti cu ciocolata. Cand venea mama acasa, se auzeau tocurile ei repede repede pe pavimentul scarii blocului, cheia intoarsa brusc  in broasca si gata cu linistea- mama umplea fiecare camera in acelasi timp.

Tatal meu, imi amintesc ca ne lua in diminetile de sambata si duminica in patul lui mare din dormitor si ne invata italiana. Ne-a dat la fiecare un carnetel si acolo, inca din clasa a doua, scriam conjugarile verbelor si cuvinte multe si imi amintesc si acum ca Il pulcino e gialo si uite ca asta e una dintre cele mai dragi aminitiri ale mele cu tatal meu…

Despre nazdravanii nu am sa va povestesc, pentru ca la asta era mai bun frate-meu.

Am in poala o gramada de amintiri rasturnate ca pestii din sacul vulpii ce-a pacalit ursul, si rascolesc gramada asta cu mainile le ating si imi amintesc mirosurile, gustul lor, pigmentul care imi colora zilele pe vremuri- si toate astea pentru ca Laura a pomenit de provocarea campaniei Fiecare copil conteaza, initiata de Biochefarm International si Blogalinitiative. Aruncati o privire si poate ca veti fi si voi provocati la nostalgii…

Biochefarm International a inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul Salvati Copiii si doneaza un procent din contravaloarea suzetelor vandute organizatiei. Toti cei care vor cumpara suzete NUK inscriptionate vor contribui la reducerea mortalitatii infantile.

Constructie din tuburi de carton

Cand am vazut la Valentina aceasta sculptura din tuburi de la rolele de hartie de bucatarie si igienica, m-am pus serios pe colectat tuburile respective care ne ramaneau noua pe-acasa. Ieri, tot cautand activitati interesante pentru S., si care sa nu necesite multa pregatire, am dat peste acest articol, care m-a inspirat sa scot la lumina impresionanta 🙂 noastra colectie, impreuna cu o banda scotch colorata:

La inceput, S. si-a facut singur un binoclu (el a alaturat doua tuburi lungi si tot el le-a decretat binoclu, ba chiar vroia sa ii faca capace din tuburile mai mici). Apoi am coborat si eu pe podea cu el si am construit impreuna un tunel pentru masinute:

A fost o distractie de cel putin jumatate de ora (si ar fi durat si mai mult daca nu as fi vrut eu sa facem si experimentul cu mirodeniile, sau daca ne-am fi apucat sa pictam tunelul, asa cum a facut Elena). De costat, a costat exact atat cat banda scotch. Avand in vedere ca un copil se joaca cam tot atat cu majoritatea jucariilor cumparate pe bani grei, merita sa exploatam cat mai des aceste variante de reciclare.

Multumim!

Ieri m-am simtit coplesita! Cati a primit urari de „La multi ani!” de la peste (fara sa exagerez) 100 de persoane. Pe cei mai multi i-am intalnit doar virtual, si asta face lucrurile si mai speciale.

Cati a avut o zi superba! A iesit din casa imbracata in rochita, pentru prima oara in viata ei,  a avut bunicii sa-i cante de „La multi ani!”, a primit o sumedenie de pupici, reali si virtuali, si spre noi s-au indreptat valuri si valuri de ganduri bune si urari de bine. Vreau sa va multumesc tuturor, si un multumesc special Liei si Ecaterinei, care au dorit sa ii ureze la multi ani pe blogul lor. Un multumesc la fel de special si o imbratisare calda pentru Ana Micu, care s-a gandit sa-i faca Catiushei un tare frumos cadou de suflet- o poezie numai pentru ea 🙂

Va multumesc pentru toate cadourile superbe, alese cu grija si cu drag- ne-am simtit tare iubiti si va imbratisam pe toti!

Cati a avut un tort in forma de capsuna- e cel mai frumos tort pe care l-am vazut eu vreodata:

…a avut rochita cu capsunele:

…si a avut cele mai frumoase poze aniversare, pentru ca prietena noastra Camelia ne-a imprumutat doua spectaculoase rochite, pe care le-ati putut admira in pozele de ieri.

Ne-ati facut sa zambim, sa ne simtim iubiti si ne-ati adus lacrimi de bucurie in ochi- va multumim o tona tuturor!

Sweet first birthday, Cati!

Cati implineste azi un an. Are 9,200 kilograme, doi dintisori si zulufi la spate. A inceput sa faca primele miscari de tarare pe plan inclinat si apuca obiectele cu mai multa putere. Se joaca constient cu jucariile, observa cauza si efectul- incearca ea sa apese pe butoane pentru a produce sunete. Sunt progrese mici, dar semnificative.

Iar cel mai important dintre ele este acesta- implineste un an!!!

O data la 10.000 de bebelusi, se naste un copil cu T13. Trebuie sa treaca ceva vreme ca, pe tot globul pamantesc, sa se adune 100 de copii cu T13. Dintre acestia, doar 5 sau 10 vor apuca prima aniversare. Cati face parte din acesti 5-10%. Pentru noi este un miracol. Iar dintre acesti 5-10 copii, si mai putini au sansa unei vieti linistite si lipsite de prea multe probleme medicale care sa le stirbeasca din confort si bucurie. Ecaterina, in schimb, a fost pana acum o fetita destul de sanatoasa, ne-a uimit de fiecare data perin testele si analizele care au iesit mereu mai bine decat ne asteptam, prin recuperarile rapide dupa cele doua episoade de infectie urinara sau pneumonia din ultima luna. Acesta este al doilea miracol.

Un an cu Cati ne-a schimbat in bine. E lunga lista lucrurilor bune pe care le-a adus ea venind pe lume.

Ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Am realizat ca nu putem controla nimic, si e cu mult mai bine sa traim cu increderea ca El nu face greseli, si in orice lucru, chiar si intr-un cromozom in plus, El urmareste un plan bun.

Ne dam seama ca viata e o sarbatoare. Adevarata viata va incepe abia dincolo, fara lacrimi si suferinta, dar si aceasta de aici, care este doar „arvuna”, doar umbra vietii viitoare, si aceasta este tot o sarbatoare.

Am invatat sa traim pas cu pas, zi cu zi. Fiecare zi cu Cati e o noua zi in care nu ne este dor de ea.

De cand s-a nascut Cati, eu am devenit mult mai pozitiva. Da, poate ca sunt mai obosita si ma enervez repede, dar ca si atitudine generala in fata vietii sunt ceva mai relaxata si am invatat sa ma intreb, vis-a-vis de lucrurile negative, „Oare in ce fel este si acesta o binecuvantare?”

Apreciez mai mult micile bucurii ale vietii, pupicii si vorbele de duh ale lui S., surasul Catiushei, stalpul care este sotul meu in familie. Familia, in general, mi-am dar seama inca o data cat de mult conteaza. S. a invatat sa fie fratiorul ideal- spune ca el si Cati sunt prieteni, si isi mai doreste multi copii acasa la el. Taticul lui Cati este cel mai grozav tatic din lume- cred ca oricine il cunoaste poate confirma cat e de implicat, de iubitor, de sensibil si bun. Cand m-am casatorit cu el, cred ca am tras lozul cel mare 🙂 – e o persoana pe care, cu cat o cunosti mai mult, cu atat o apreciezi mai mult, din pricina calitatii caracterului sau.

Prietenii. Dumnezeu a adus in viata noastra atat de multi oameni minunati in ultimul an!!! Daca i-as insira doar pe cei cunoscuti virtual, prin povestea Catiushei spusa pe acest blog, si tot s-ar face un val mare de prieteni care ne-au  inconjurat cu dragoste si multe rugaciuni si ganduri bune. Suntem foarte recunoscatori atat pentru prietenii care ne-au sprijinit de aproape, cat si pentru cei ce ne-au sustinut fara ca macar sa ne fi vazut vreodata. Un mare multumesc!

Medicii care au vazut-o pe Cati m-au facut sa imi schimb parerea despre medici. Am cunoscut latura lor umana, sensibila, optimista si dezinteresata- ceva in care nu prea mai credeam.

Cred ca as putea sta toata ziua la socotit binecuvantari…

Ii multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fetita de nota…13!

La multi ani, Cati!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Activitate cu cifre si mirodenii

Am vazut pe un blog, intr-un linky party, un titlu de activitate Painting with spices. Nu am intrat sa vad despre ce era vorba, pentru ca imediat mi-a venit in minte o idee de activitate cu mirodenii, usor de pus laolalta si in practica cu copilul.

Am luat 5 tavite transparente -foarte bune pentru tot felul de experimente (multumim, Coca!) si am pus 5 tipuri de mirodenii in ele: oregano, tarhon, rozmarin macinat, boia dulce si seminte de chimen. Am lasat si pungutele din care veneau ele pe tava, pentru a face un mic exercitiu de potrivire dupa miros.

S. a fost incantat de tava- i se citea bucuria pe fata cand i-am adus-o. Apoi a explorat fiecare textura, a mirosit mirodeniile, mi-a spus din ce punga vine fiecare, a mai turnat putin in tavite, a gustat.

 Dupa aceea mi-am urmarit si scopul meu educativ 🙂 si am luat o foaie mare de carton si un stick de lipici solid (pe care le aveam pregatite alaturi) si am trasat cu lipiciul cate o cifra. Pe fiecare cifra, pe rand, am presarat unul dintre condimente (la asta m-a ajutat si S.) si apoi am scuturat cartonul. Cifrele din mirodenii au ramas foarte frumos imprimate pe carton, si iata cum am avut noi atat o experienta senzoriala, cat si o lectie de matematica.

Partea cea mai buna esta ca S. a inceput sa recunoasca mult mai bine cifrele pana la 5 si chiar si alte numere mai mari- am observat asta aseara, citind o carte de numarat. Deci, eforturile noastre chiar nu sunt in zadar.

Activitatea aceasta se poate face in cadrul studiului literelor, formelor, sau chiar a dezvoltarii creativitatii prin desene inedite.

Carti gratis pe Amazon

In ultima luna ne-am bucurat, eu si S., de carti noi si gratuite pe care le putem citi direct de pe laptop. Amazon ofera carti gratis  in fiecare zi, carti in varianta electronica pentru Kindle- si daca nu aveti tableta Kindle va ajuta sa descarcati gratis varianta pentru PC. Adina este cea care ne-a dat acest super-pont- si puteti citi mai multe informatii pe blogul ei. Multumim inca o data, Adina!

Eu sunt foarte incantata de aceasta aplicatie, cu ajutorul laptopului am reusit sa recapitulam cu S. culorile, sa trecem de mai multe ori pe saptamana prin alfabet (ca si cum am folosi flashcards), si sa ii citesc mai mult decat pana acum in engleza.

Exista si o pagina de FB care va anunta cand apar noi carti gratis pentru copii- http://www.facebook.com/#!/KotCKids

Eu stau mult la computer, pentru ca mesele Catiushei dureaza mult, insa S. nu sta decat la 2-3 carti, sa nu va inchipuiti ca e calare pe calculator 🙂

Sper sa va fie de ajutor aceasta informatie.

 

Eu am

Ciocanim litere si cifre

Ideea a venit de la Roxana, al carei baietel, pasionat de „ciocaneala”, a inspirat-o sa mestereasca un joc de ciocanit oua.

Materialele necesare:

  • o cutie de carton
  • recipiente de la ouale Kinder (gratie Luminitei, ni s-a marit colectia- multumim!)
  • foarfeca ascutita sau cutter
  • un ciocan de jucarie
  • abtibilduri cu litere si cifre

Imediat mi-am spus ca si lui S. ii va placea un astfel de joc, insa cum noi suntem la etapa in care invatam literele si cifrele, am vrut sa incorporez si latura asta educativa in joc.

Asadar, la un capat al oului de plastic am lipit litere…

…iar la celalat capat cifrele de la 1 la 9:

Jocul planuiesc sa-l jucam asa: eu strig o litera/cifra, iar S. o recunoaste si o ciocaneste pana oul va cadea un cutie. In cateva oua voi pune si dulci surprize 🙂

Spor la joaca si voua!