Luna Betiluna si Dora Minodora in tara Baietelului de Argint

Saptamana trecuta au poposit la noi acasa doua papusi albastre, din cuvinte si culoare, pe care eu le cunosteam doar din povestirile altor pasionati de carte pentru copii.  Tocmai povestile lor m-au facut sa imi doresc in biblioteca noastra aceste carti „clasice” din literatura romaneasca pentru cei mici, si cred ca Baietelul de argint a fost bucuros sa le primeasca in tara lui.

Luna Betiluna si Dora Minodora sunt personajele autoarei Anamaria Smighelschi, care a faurit atat textul, cat si ilustratiile  mini-trilogiei aparute la editura Paralela 45. Prima carte  urmareste intamplarile cu cele doua papusi in gradina, a doua printre pasari si gaze, iar a treia este o aventura subacvatica. Cartile au textul putin, rimat-cantat, cu nume amuzante pentru personaje (Guţă- Crap, cei doi broscoi Caraoac si Carachioi, racul Danila), totul se petrece destul de repede si nu lasa copilul sa se plictiseasca. Cum S. nu e un adorator al cuvintelor (sau cel putin pana acum nu a dat semne sa fie), ma temeam ca nu va gusta umorul numelor si rimele fine, insa m-am inselat! Le-a indragit pe cele doua fetite de celuloid si le-a urmarit cu interes peripetiile, a cerut si a doua carte dupa ce prima s-a terminat si inca doreste sa le reciteasca.

Astazi ne-am oprit asupra cartii care se potriveste studiului tematic abordat de noi in perioada aceasta (apele si formele lor): Luna Betiluna si Dora Minodora in tara lui Peste-Mamaliga-Prapadeste.

cartelbdm

Joaca a devenit si mai interesanta cand i-am arata lui S. papusi minuscule (surprize de la pufuleti), pe care le-am transformat, cu ajutorul colorantului alimentar si a albastrului de metil, in Luna Betiluna si in Dora Minodora. Makeover-ul avea si aerul unui experiment, si al unei picturi, si asta l-a incantat pe S. Apoi le-am facut rochite de voal, cum scrie in carte, si le-am trimis in expeditie dupa brosa in forma de semiluna. Papusile au urmarit brosa din peste in peste, au daruit-o in cele din urma regelui pestilor, cel care sta si prapadeste o movila imensa de mamailga adunata de prin unditele din toata lumea, si s-au intors acasa „de-a calare pe-un delfin”.

lbdmPentru ca povestea sa prinda viata, am alcatuit pentru  S. un sensory bin in care putem urmari traseul celor doua aventuriere. Acum putem pune in scena, reconsitui traseul, reface dialogurile, intr-o varianta 3D. Pentru sensory bin am folosit plastilina moon dough si moon sand, bilute hidrofile, pietricele decorative, scoici, pesti de plastic si cam tot ce se potrivea cu povestea:

sensorylbdm

Pe coperta din spatele cartii sunt ilustrate si etichetate toate vietatile acvatice care apar in poveste, si trebuie sa va marturisesc ca lectura aceasta a fost o experienta educativa si pentru mine. Nu obisnuiau ai mei sa mearga la pescuit, asadar prea multe detalii despre pesti nu stiam. Daca planuiti o lectie despre lumea subacvatica, va recomand din toata inima sa includeti si cartea aceasta in studiul vostru, are foarte multe facts incluse in sirul povestii- pe langa 17 soiuri de pesti si alte creaturi marine, am putut sa ii explic lui S. cum un rau se varsa in Dunare, aceasta formeaza Delta, varsandu-se la randul sau in Marea Neagra, ba am facut chiar si o operatie de adunare (trei scrumbii cu trei scrumbii cu o scrumbie).

Lui S. ii place sa ii citesc si sa ma joc cu el, mie imi place sa ii strecor si un pic de „invatatura” in joaca asta, asadar cartea ni se potriveste amandurora.

Lectura placuta va dorim si voua!

Spitalul de papusi

Sa nu credeti ca la noi acasa sunt numai lectii, carti si fise!

Apuc sa va povestesc mai multe despre ele, insa la noi 95% din timp e joaca, si poate doar 5% e studiu. Dar joaca tot o forma de invatare e…

Cand s-a intors de la bunici duminica, micul doctor a gasit un spital pentru papusi pregatit pe podea (trusa de veterinar lipsea, nu am gasit-o in momentul acela, insa daca da din intamplare peste ea, imediat incepe joaca, si nu puteam sa o omitem din expunerea recuzitei noastre) :

spitaluldepapusi

Bineinteles, papusile au si fise de pacienti de completat, insa acestea au ramas pe locul doi. Printasem fise cu Doctorita Plusica (revin cu link-ul, in momentul acesta mi se blocheaza pagina blogului respectiv), pe care S. le-a mai facut de cateva ori pana acum, insa niciodata pe toate si nu sistematic.  Pacientii au fost cei mai importanti, au primit injectii, „pesuzii” (perfuzii) , iar unul dintre bebelusi avea o grava problema de auz. Domnul doctor si-a intrat imediat in rol, cu ajutorul unui cadou foarte drag, primit de la bunica paterna de ziua lui:

dr Pe mine ma surprinde cum retine, de la stiri, de la televizor, unele diagnostice (desi rareori ne uitam la stiri, daca reusim sa aprindem televizorul imediat vrea desene animate, si atunci renuntam noi sa mai incercam). Este foarte atent, si ne suprinde  adesea cu detalii retinute cum mult timp. De pilda, pe un bebelus il cheama  Stefan cel mic, as opposed to Stefan cel Mare, despre care a auzit cu ocazia vizitei la Cetatea Neamtului, vara trecuta. Cand l-am intrebat cine este Stefan cel Mare, mi-a spus ca este cel care mergea la razboi si apoi construia biserici de lemn…si asta a prins doar din discutiile noastre cu Saeko. Ne uimeste in fiecare zi, si e evindent ca trebuie sa fim foarte atenti cu ce discutam cand este el prin preajma 🙂 .

dr2Spor la joaca!

Tutu magia

De Craciun mi-am dat seama ce mult inseamna un tutu pentru o fetita, cand unul din daruri si-a atins pe deplin tinta de a bucura o mica prietena de-a Baietelului de argint.  Asadar, cand a trebuit sa ma gandesc pentru un cadou pentru niste fetite dragi, mi-a venit in minte fustita vaporoasa. Vazusem mai multe tutoriale pe blogurile pe care le urmaresc, si stiam ca nu sunt greu de facut. Eu am ales acest tutorial, am cumparat tulle (intr-un tutu asa cum l-am facut eu au intrat 3-4 metri) si m-a jucat cu combinatiile: roz-mov, bleu-mov, grena cu panglici roz, ba chiar, dintr-un rest de tulle verde i-am facut lui Cati o fustita.

tutuEu sunt multumita de cum au iesit si cred ca  merita sa ii faceti fetitei dvs. o surpriza vaporoasa Dureaza cam o ora, doua sa faci un tutu,  eu am ales varianta fara coasere, direct pe panglica, pentru ca e usor de ajustat (nu stiam talia copiilor) si usor de dat jos cand copilul doreste o pauza sau vrea sa mearga la toaleta.

Fustita verde a lui Cati a fost un „accident”, mi-am dat seama ca fasiile taiate erau mult prea scurte pentru a le combina cu celelate, asa ca am incropit repede un tutu de bebelusi, care a servit drept „frunze” intr-un outfit ad hoc de Capsunica :). Cred ca orice fotograf de copii ar trebui sa aiba in recuzita cateva fustite din acestea.

fustitaSi pentru ca ultimul tutu facut de mine e pe cale sa isi intalneasca stapana, adaug poza lui (spre amintire), poate va inspira la fairy play prin parcuri sau gradini:

tutu

Daca insa vreti un tutu profesionist sau doriti sa il faca altcineva in locul vostru, prietena noastra Ana de la  Style Handmade face cele mai pline tutu-uri  pe care le-am vazut eu.

Spor la joaca si la…dans!

Posta literelor

S. era la bunici, iar acestia imi povesteau ca (re)descoperise jocul de-a postatsul- va amintiti, ne mai jucasem noi asa candva- deci m-am pus pe treaba si i-am confectionat un joc pe care il aveam de mult in plan.

Cu cateva luni in urma am „salvat” niste vechi dischete colorate, ce urmau sa fie aruncate. Mi-am spus ca pot face ceva educativ cu ele, asa ca le-am pus bine in dulapul meu cu lucruri de reciclat. Ieri am luat 3 cutii, le-am invelit in hartie alba (a ajutat si bunicul matern la treaba asta), si le-am taiat cate o fanta, ca la cutiile postale.

postaliterelorApoi am scris literele alfabetului pe ele, iar pe etichetele dischetelor aceleasi litere mari (cand le vom stapani bine pe acestea, literele de pe dischete le voi inlocui cu cele mici de tipar, pentru un alt joc de potrivire).  Ceva asemanator, la fel de bine primit, facusem candva cu cifre aici.

Domnul postas, care se intorsese de la bunici cu o geanta adecvata :), a livrat dischetele in cutiile potrivite, si la fiecare litera pusa in cutie se oprea sa o scrie pe tableta noastra Leaptfrog.

postasE un joc pe care sper sa il exploatam mult zilele urmatoare, pentru ca imi doresc sa ne reapucam serios de alfabet, si este si un bun exercitiu pentru motricitatea fina.

Spor si voua!

 

 

Teatru biblic de Craciun

S. nu este strain de ideea de a dramatiza o poveste, mai ales povestea de Craciun- va povesteam despre asta si anul trecut.

Anul acesta am vrut sa pregatesc ceva diferit, si am cautat mult pana am gasit figurinele potrivite. Le-am gasit aici, le-am printat, le-am decupat si le-am lipit pe spatule de lemn:

nativityFigurinele sunt foarte dragute, trebuie sa intrati pe blogul care le ofera sa le vedeti.

Am preluat ideea Oanei si am facut un teatru dintr-un scaun- nu arata el grozav, si S. inca nu a apucat sa vada dramatizarea istorisirii biblice (este inca plecat de acasa), dar sper sa ii placa teatrul nostru si sa inteleaga si mai bine ideea Craciunului:

teatruDupa dramatizare vom citi povestirea dintr-una din cartile noastre din biblioteca de duminica.

Cu aceasta scena a nativitatii ne inscriem la concursul Ursuletilor nazdravani– si va invit si pe voi sa o faceti- premiile sunt jucarii frumoase de la Bebelogic!

Oras de iarna

Marti am vaut sedinta cu parintii si doamna educatoare ne-a dat teme: sa aducem decoratiuni cat mai interesante pentru a impodobi si insufleti lectiile despre iarna.

Am scotocit dupa idei pe Internet, si tot imi venea in minte oraselul pe care planuiam sa il fac pentru S. Cu Google search am vazut mai multe variante de orase/sate de iarna, si mi-am spus ca merita sa incerc. Daca nu aveam sa reusesc, ma orientam spre ceva mai simplu.

Am impachetat, modificat si stricat de atatea ori, incat nu am facut poze fiecarei etape in parte, insa voi incerca sa explic elementele pe rand, si sper sa fiu clara.

Am folosit:

  • o bucata inalta de polistiren de la un aparat electrocasnic, pe care am acoperit-o cu o coala mare, alba; la marginea de jos am lipit de jur imprejur panglica ornamentala aurie (de la Lidl)- asta a fost treaba taticului lui S.
  • cutii cat mai mici de medicamente, cartonate; una de la un tub de unguent pentru turnul bisericii;
  • hartie glasata, carton colorat, autocolant de diferite culori;
  • pistol de lipit, lipici, scotch, lipici solid pentru hartie, glitter glue auriu, foarfeca simpla si zimtata;
  • mohair alb, pipecleaners negru si portocaliu, ochisori mobili pentru omul de zapada;
  • doua figurine de fetite;
  • scobitori, bete de frigaruie;
  • bulgarasi albi de vata.

etapeoras

Va arat rezultatul final, iar apoi le voi lua pe rand la explicat:

oras1Baza, din polistiren, invelita in coala alba mare (cat 2 foi A4- cam asta e dimensiunea oraselului, poate un pic mai mica); la baza panglica aurie- nu e totul perfect, si cutia avea spatii goale, dupa cum puteti observa.

Casutele– am invelit cutiutele in hartie glasata rosie sau maro- le impachetati ca pe cadouri, cu mentiunea ca sus trebuie sa lasati colturile triunghiulare deschise, altfel nu aveti cum sa atasati acoperisul; eu mi-am dat seama de asta dupa 3 incercari :). Acoperisul este carton tare maro, taiat pe margini cu foarfeca cu model. Usile si ferestrele sunt din autocolant.

Biserica– am folosit o cutie dreptunghiulara de Augumentin suspensie (mica) si o cutie de Rubifen. Le-am invelit in coala alba de doua ori, ca sa nu se vada scrisul prin ele. Le-am lipit una peste alta cu pistolul de lipit, am atasat acoperisul si am desenat ceasul, iar crucea si decoratiunile (acestea din urma ideea buna a lui S.), le-am lipit cu lipici.

Bradul– Am printat un template de brad 3D de pe net (era prea mare asa ca am taiat baza), tatal lui S. l-a lipit (putea sa iasa mai bine dar am taiat eu aiurea), i-am pus cu pistolul de lipit o stea aurie din plastic (de pe la vreo decoratiune dezmembrata), si jos o bucata de bat de frigaruie care sa il tina infipt in polistiren. L-am decorat cu globuri de glitter glue auriu (initial doream paiete colorate, dar nu se lipeau bine).

Omul de zapada– ideea a fost a Roxanei, multumesc! Am facut doua gheme mici de mohair alb (unul ceva mai mare decat celalat). Pe cel mai mic am lipit ochisori mobili, am infipt o bucata de pipecleaner portocaliu pentru nas, iar palaria a fost tot un pipecleaner, negru, rasucit in forma de spirala descrescatoare (palaria a fost o provocare pana mi-a venit ideea 🙂 ). Tot o bucata de pipecleaner negru a fost si crenguta.

Copiii– pe acestia ii aveam, unul a fost un martisor, cealalta fetita era intr-un set gasit ca surpriza la pufuleti, si pastrata pentru ocazii speciale. Le-am lipit o jumatate de scobitoare si i-am infipt in polistiren.

detaliuoras

Ingerasul– este cel dantelat si margelat pe care il facusem deja, si pe care l-am suspendat pe un bat de frigaruie ca sa dea vestea buna si in oraselul nostru.

Am lipit cativa bulgarasi de vata pentru troienele de zapada, nu prea multi- se presupune ca e un orasel civilizat si strazile au fost dezapezite.

birdsviewDoamna educatoare ne-a spus ca merita un premiu.

Voua va place?

 

Un cadou handmade pentru fetite

In lista mea de anul trecut cu cadouri handmade pentru copii, va povesteam ca obisnuiam sa le impletesc fetitelor haine si paturele pentru papusi.

Anul acesta m-am hotarat sa daruiesc asa ceva unei fetite dragi, pe care o admir foarte mult.

Pernuta am cusut-o in tehnica cross-stitch, cu dantela pe margine, iar Baby este numele papusii ei. Paturica am impletit-o, iar pe margine am cusut dantela lata. Nici una nu e perfecta, puteau fi mult mai frumoase, dar sper totusi sa insufleteasca joaca fetitei.

Imi amintesc cat de incantata eram, mica fiind,  cand cineva isi lua timp sa imi inzestreze papusile. Sper sa fie un cadou care prinde. Voi ce ziceti?

Saptamana cavalerilor (1)

Daiana m-a inspirat sa pregatesc pentru S. o tema a cavalerilor, si de cateva saptamani o planuiesc cu grija. Nu ma asteptam sa iasa chiar atat de frumos- si asta gratie unor materiale superbe la care am avut acces.

Am inceput cu putin pretend play cu ajutorul unor cavaleri imprumutati (multumim, Adina!), un muschetar si altele asemenea. Apoi am studiat indeaproape armura unui cavaler care de 3 ani sta pe biblioteca noastra, cumparat de sotul meu de la Viena (i-a placut atat de mult, era ca un copil de bucuros cand l-am convins sa si-l ia, cadou de ziua lui)- se vede ca in fiecare barbat traieste un baietel, iar in fiecare baietel inmugureste cate un cavaler :).

Am avut cateva fise printate de aici, laminate, pe care S. le-a facut imediat, cu placere. Printre ele si un joc de numarat pe care, gratie unui pretend play improvizat, l-a jucat de 10 ori (a avut rabdare sa repetam jocul pana cand am ajuns sa numaram 10 cavaleri care indrazneau sa atace castelul, pazit de motanul spadasin si prietenul lui calaret).

Apoi am facut un joc cu litere, handmade– ideea am vazut-o aici, insa nu m-am indurat sa printez, cand puteam sa desenez eu insami. M-am gandit sa folosesc dopurile de sticle de mult stranse pentru o astfel de activitate. Am desenat alaturi de S., asa ca a parut un lucru facut impreuna, si el si-a ales singur culorile castelului:

Literele de pe castel alcatuiesc numele lui, si planuiesc sa le folosesc si mai tarziu, alaturi de puzzle-ul nostru personalizat.

Aceasta a fost prima zi, insa urmeaza si altele, asa ca…stay close!

Animalele pe continente (2)

Asa cum bine stiti, am inceput primele lectii de geografie, studiind potrivit varstei de 3 ani si jumatate, continentele si animalele de pe ele. Inainte de a le lua pe fiecare pe rand, am mai facut cateva jocuri pe tema asta. Cum insa nu putem sa ne oprim doar la nume si locatie, am ales sa introducem si un pic de matematica si logica- prin jocurile noastre sau cele imprumutate (multumim, Roxana!).

Am facut impreuna cu S. jocuri de numarare, de potrivire a imaginii cu umbra ei- S. s-a descurcat binisor la primul si excelent la al doilea. Pe masura ce ajungeam la cate un animal, spuneam si pe ce continent se gaseste.

Am facut pretend play cu multe finger-puppets, si pentru ca nu ne jucam asa foarte des (nu mai am eu energia sa dramatizez cate o poveste), lui S. i-a placut foarte mult; la fel, in dialogurile noastre mentionam continentul fiecarui animal.

Am facut impreuna si un puzzle simplu cu animale- il avem de multa vreme dar lui S. nu prea i-a starnit interesul. A avut nevoie de un pic de ajutor sa il duca pana la capat, fiindca nu avea chef de el:

De acum urmeaza sa luam fiecare continent in parte, studiind animalele de pe el, si nu numai.

Spor la joaca si voua!

Animalele pe continente

Pentru un copil de trei ani si jumatate, lectiile de orice fel trebuie predate in joaca. Daca incepem sa introducem notiuni de geografie, muzica, religie, matematica – lucruri ce ar putea parea complicate la varsta asta- toate sa fie facute in asa fel incat copilul sa simta ca se joaca, nu ca invata.

Asa incerc sa procedez cu S. cand e vorba de geografie. Ieri ne-am jucat cu animalele de pe diferite continente- si am rasfoit tot atlasul nostru, incercand sa obtinem o privire de ansamblu. In viitor planuiesc sa studiem fiecare continent in parte, insa acum era si el curios sa mai vada o data ce e si pe pagina urmatoare. Ne-am jucat mai ales cu animalele africane (din acestea avem mai multe figurine de plastic- si daca stiti voi o sursa rezonabila ca pret unde pot gasi si animale de pe alte continente, va rog sa imi dati de stire!):

Apoi ne-am jucat cu un joc Ravensburger foarte frumos, imprumutat de la Roxana (multumim inca o data!), unde am putut vedea animale de pe toate continentele- pe acesta il vom relua negresit!

Vazand ce frumos se leaga lectiile de geografie cu cele biblice, am decis sa repetam experienta de data trecuta, asa ca am recitit si dramatizat Arca lui Noe– despre cartea folosita am povestit mai multe aici.

Pe Jim Jam exista niste filmulete- Familia mea de animale– unde sunt prezentate pe rand familii de animale africane, din perspectiva puiului. Mie mi se par educative, si am auzit in gura lui S. cuvinte ca „savana africana” si altele de genul acesta, iar eu sper ca intelege ceva.

Happy learning!

%d blogeri au apreciat asta: