Ziua in care mi-am scos cerceii

Astazi, pe 18 mai, se sarbatoreste ziua internationala a copiilor in siguranta (Safe Kids Day). Astazi  imi propun sa invat si sa ii invat pe copiii mei mai multe despre siguranta personala.

Aveam 4 ani cand mi-au pus cercei. Imi amintesc bine ca mi-a facut gaurile o doamna doctor stomatolog, si pentru o zi sau doua am purtat, in loc de cercei, bilute de ceara atarnate cu ata. Apoi au venit doua stelute de aur, cumparate din Rusia de ai mei, un model unic pe vremea cand majoritatea fetitelor aveau cercei in forma de bilute.

Aveam 10 ani cand mi-au scos cerceii. I-au scos pentru ca invatam dupa amiaza, iar seara cand ne intorceam acasa (eu si o colega care locuia aproape) era intuneric. Intr-o seara, ne-a acostat un barbat cu niste cuvinte si intentii pe care, in naivitatea mea de atunci, nici nu le intelegeam. Era intuneric. Strada era destul de pustie. Nu aveam cum sa cerem ajutor. Am fugit. Ne-am ascuns intr-o scara de bloc. A venit dupa noi. Imi era foarte frica. Colega mea mi-a pus mana la gura ca sa nu mi se auda respiratia. In cele din urma nu ne-a gasit si a plecat.

Dar daca ne gasea? Nici inainte, nici dupa acest incident parintii mei nu mi-au explicat ce ar fi fost bine sa fac in aceasta situatie. Poate ca nici ei nu stiau cum sa explice aceste lucruri, insa noi putem sa ne inspiram de aici, sa ne educam intai pe noi, apoi pe copii nostri.

Cand am ajuns acasa si am povestit, s-au intamplat doua lucruri: primul, mama mi-a scos cerceii, sa nu tenteze pe nimeni (era imediat dupa Revolutie si se auzeau povesti de groaza cu copile mutilate pentru ca le-au fost smulsi cerceii din urechi). Apoi, fratele meu m-a luat o perioada de la scoala.

NU CRED ca lumea e mai buna sau mai sigura decat atunci. Marea mea ingrijorare de parinte se indreapta cel mai adesea spre lucrurile pe care alti oameni rai le-ar putea face copiilor mei. De aceea, consider ca este foarte important sa ii protejam si sa ii pregatim. Am salutat initiativa Olgutei Iordache de cand am aflat prima oara despre Atelierul de siguranta personala pentru copii si parintii lor. Daca as locui in Bucuresti, cu siguranta Baietelul de argint ar participa pa unul dintre acestea. Pentru ca nu avem acces direct la acest eveniment, voi studia cu atentie informatia de pe site-ul Olgutei- Coltul Copiilor– si prin joc imaginativ, carti, sfaturi si explicatii voi incerca sa il invat pe S. cum sa recunoasca o urgenta, cum sa procedeze in caz de cutremur, incendiu sau cand il abordeaza un  strain cu intentii rele. Planul meu este sa il inscriu, in viitorul apropiat, si la un curs de aikido sau alt fel de sport de autoaparare.

Eu am fost (si sunt inca) destul de nepregatita cand vine vorba de siguranta personala, si imi doresc sa invat impreuna cu copiii mei.

Pentru aceasta, am pregatit pentru S. un studiu despre siguranta in general-  rutiera, pe strada, in caz de cutremur, de incendiu,  politisti, rolul lor in comunitate. Despre acesta va voi povesti pe larg in curand, iata un mic preview:

policeunitE foarte important sa stie copilul ce trebuie sa faca in situatii dificile, iar Atelierele de siguranta ale Olgutei mi se par o initiativa excelenta. De aceea, pentru parintii si copii care locuiesc in Bucuresti sau care pot veni in Bucuresti pentru acest Atelier, Olguta ofera doua invitatii gratuite la cel mai apropiat Atelier de siguranta pentru copii intre 5-8 ani , 8-12 ani si parintii lor. Puteti participa la giveaway, specificand daca copilul dvs. este baietel sau fetita si cati ani are, intr-un comentariu la acest articol.

Pe data de 25 mai voi trage la sorti castigatorii.

Mult succes!

Articolul precedent
Lasă un comentariu

24 comentarii

  1. ohoho,de cata vreme imi doresc sa imi fac timp sa ii duc pe cei mici la un atelier organizat de ea!
    ne inscriem cu drag!
    ii inscriu pe amandoi : daca avem noroc si castigam, voi achita cursul pentru celalalt copil- Daria (6 ani), Andrei (4 ani)
    Referitor la siguranta personala sa stii ca si mie imi e teama mai ales ca zilele trecute chiar tatal meu a avut surpriza sa fie acostat de un om beat care s-a repezit la el cu un cutit asa ca noi (copiii si cu mine) ce sa mai zicem?!? obisnuiam sa mergem la magazinul unde s-a intamplat acest lucru,dar acum sigur nu mai trec pe acolo
    as prefera sa merg la un curs de taekwondo pentru adulti (de aceea o inscrisesem pe Daria cand era mai mica) pentru a invata sa ma apar

    Răspunde
  2. e o temă foarte importantă, felicitări că ai scris despre ea! eu nu prea știu cum să procedez cu copiii, ai mei reacționează cînd aud de lucruri negative și nu vor să discute despre ce ar face ei în caz de… o să încerc să caut cărți unde e tratat subiectul ăsta. oricum, e un subiect ce merită abordat din cît mai multe unghiuri..

    Răspunde
  3. Pe mine mă bate gândul de mult timp să îmi cumpăr un electroșoc! Nu aș avea milă să-l folosesc în caz de e nevoie! Oricum astfel de informații sunt utile, și când vine vremea să înțeleagă mai multe lucruri, cu siguranță că lecția despre auto-apărare se va număra printre ele!

    Răspunde
    • Da, Nico, e nevoie si de asta, din pacate😦

      Răspunde
      • 😦 Da, din păcate! Dar știi, cu toată mila, dacă nu mă apăr, agresorul nu are milă de mine! Electroșocul nu îi face nimic rău, doar îl blochează pentru un timp…să am timp să fug😀 Am intrat cu frate-meu pe kaki.ro și acolo au tot felul de unelte de auto-apărare. Deși mi-ar plăcea să știu și ceva bătaie…așacând sunt prinsă cu mâinile goale! Dacă aș avea oportunitatea, aș lua lecții de autoapărare!

        Răspunde
        • Nico,stii ce mi-a spus antrenorul Dariei?
          daca nu ai instinct de „ucigas” (gen infractor/politist), vei ezita o secunda inainte sa il lovesti si va profita atacatorul
          eu incerc sa imi depasesc acest impediment natural si sa ma gandesc (a se intelege sa ma automotivez) ca ,daca va apare o astfel de situatie, sa nu ma blochez si sa dau cat pot de tare
          si eu ma gandesc la un spray

          Răspunde
          • Of…e bine că nu am instict de ucigaș sau bătăuș :))) parcă n-as vrea să fiu rea! Dar să știi că și eu mă concentrez să fiu pe fază…știi, să nu mă blochez!

            Răspunde
        • Nu mi-e frica cu tine, Nico🙂

          Răspunde
  4. Postarea ta a avut asupra-mi un efect de…..piele de gaina.
    Nu vreau sa ma gandesc la nimic rau.E atat de multa rautate si rele intentii incat e alarmant
    Insa ma gandesc la tine si inca o data vreau sa spun:RESPECT!

    Răspunde
    • 🙂 Multumim mult, Ioana, trebuie sa punem si raul inainte cateodata. Acum S. traieste intr-o lume foarte protejata, dar e bien sa stie sa se fereasca. Nu se stie niciodata😦

      Răspunde
  5. Niciodata nu suntem pregatiti pentru situatiile de criza. Copiii nici atat.Sunt bine venite aceste ateliere.Nici noi nu suntem in Bucuresti. Si uneori ne pare rau.

    Răspunde
    • Imi pare rau, ar fi fost tare fain sa puteti participa la atelier,. cred ca i-ar fi placut Ghindutei🙂

      Răspunde
  6. eu am fost obsedată de siguranța copilului, cu atât mai mult cu cât suntem într-un cartier plin cu pericole. adică… suntem în centrul capitalei, dar tocmai acolo sunt… mulți care au invadat casele vechi, părăsite! înțelegi tu!
    obsedată cum am fost, copilul meu nu a mers singur la școală până în clasa a 7-a! poate unii râd de mine. dar mi se pare normal să ai grijă de copilul tău.
    cu atât mai mult cu cât tu nu ai fost protejat când ai fost mic.
    merci pentru linkuri, le voi studia pe îndelete.

    Răspunde
    • Te inteleg perfect, si noi il protejam mult pe S. Copiii mei nu au ramas niciodata singuri in casa, nici cand dormeau. Nu m-as simti linistita sa stiu ca nu sunt cu cineva, in siguranta. Noi am trait alte vremuri…

      Răspunde
    • nu e nimic de ras
      ai mei nu au stat dupa mine, mergeam singura la scoala si,cand aveam cursuri seara, imi era frica de muream sa parasesc strada principala si sa emrg doua stradute pana la blocul unde era apartamentul (desi este tot in centru, e plin de „….”)
      chiar constatam zilele trecute ca rar mai vezi copii singuri pe strada, mereu sunt insotiti de adulti
      pe vremea mea,rar vedeai adulti alaturi de copii
      probabil ca erau alte vremuri sau ignoranta adultilor era ridicata

      Răspunde
  7. AncaT

     /  20 Mai 2013

    ah, buna idee mi-ai dat pentru o lectie🙂
    Sunt complet deacord cu tine, copiii trebuie invatati de mici despre asemenea pericole.

    Răspunde
  8. Mihaela Savin

     /  20 Mai 2013

    Draga Raluca,

    O sa propun la scoala o astfel de tema, care sa fie facuta impreuna cu parintii.Am mai propus o activitate comuna si le-a placut mult tuturor.Daca ai un material scris / video mi-ar fi de folos.

    Va pup!

    Răspunde
    • Mihaela, pe site-ul Olgutei, Coltul Copiilor (ai link in articol) sunt multe articole care trateaza siguranta copiilor sub diferite aspecte (eu m-am inspirat in lectiile cu S.), iar site-ul ei conduce spre KidsPower (sper ca nu gresesc(, unde sunt si filmulete demonstrative, dar in engleza. De asemenea, sunt sigura ca Olguta este deschisa la dialog, deci daca o vei contacta cu siguranta iti va da sugestii mai multe si mai bune! Super ideea ta! Felicitari, sa imi spui cand o pui in practica si cum a decurs cu copiii!

      Răspunde
  1. Coltul Copiilor – sa invatam impreuna sa gasim puterea interioara! | pitici dar voinici
  2. Atelier de siguranta personala pentru copii si parintii lor | Pitici, dar Voinici
  3. Intalnirile mamicilor active- Siguranta copiilor nostri | Caiet pentru casa mea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: