Izaura

Mi-o prezentase o prietena, in drum spre biserica. Altfel, probabil, nu as fi bagat-o de seama. In haina ei barbateasca, cenusie, prea mare, cu broboada cenusie pe ochi, lipita de gardul cenusiu, nu atragea prea mult atentia.

Dar prietena mea s-a aplecat langa ea, a luat-o de manuta si a intrebat-o:

-Ce mai faci tu, Izaura?

Si a intrebat-o daca ii e frig, ce mai fac surioarele, cum merge treaba.

-Auzi, dar tu mergi la scoala?

Avea vreo 9 ani, dar parea  mai firava. S-a uitat in asfalt.

Cum sa mearga, daca trebuia sa cerseasca?

De vreme ce faceam de cateva ori pe saptamana drumul spre biserica, am inceput sa ne cunoastem. La inceput era suspicioasa. Apoi, cand ma opream in fata ei si vedea ca peste ea a poposit umbra mea, ridica ochii cu cel mai frumos zambet de Esmeralda. Se lumina. Era foarte frumoasa si blanda Izaura, cu o făţucă foarte serioasa pentru varsta ei, ca si cum ar fi trebuit sa poarte de prea devreme grija fratilor mai mici.

Vara deja ne imprietenisem bine, iar eu aveam acadele in geanta. Ma zarea de departe, de la coltul ei de strada, se ridica si tasnea spre mine. O vedeam cum fuge repede repede cu bratele deschise. Se aruncă intr-o imbratisare, strange tare. Urmeaza doi pupici uzi si zgomotosi pe fiecare obraz. Se uita la mine si povestim, si ma imbratiseaza pana ajungem din nou la coltul de cersit.

Devenise un ritual.  In curand, un ritual pentru toti copiii saraci de pe strada. Si Gina. Si Elvis. Si Iulia. Si altii ale caror nume nu mi le mai amintesc.

Apoi am plecat la facultate si surioara ei, care-i luase locul la cersit, mi-a spus ca Izaura s-a maritat. Bine sigur n-a dus-o. Era foarte mica sa se marite, si la scoala cu siguranta n-a mai ajuns.

Nu m-am gandit de mult la Izaura. Probabil mai am si acum poza ei prin vreo cutie cu amitiri din liceu.

Privind in urma, imi dau seama ce privilegiata am fost, fara sa-mi dau seama. Zi de zi, pe drumul spre biserica, luam parte la o minune. Imi doresc asta pentru toti copiii:

Sa-si ridice ochii din ghemuirea coltului unde au fost siliti sa ramana. Sa li se lumineze privirea. Sa se ridice si sa fuga avantat, cu bratele deschise, liberi, fericiti, copii!! Sa plonjeze in bratele unui VIS mare!

Mi-am amintit de Izaura pentru ca Salvati Copii ne-au provocat la o campanie de renuntare la etichete. Fiecare copil este pretios pentru ca este. Pentru ca tu, ca adult, ai puterea sa faci un copil sa se ridice si sa zboare.

Mai aruncau trecatorii priviri ciudate cand treceau pe langa imbratisarile noastre zgomotoase. Uneori erau cate 3-4 copii pe strada, mai ales vara. Imi amintesc de un „domn” care m-a oprit si m-a intrebat de ce ma incurc cu „puii aia de tigan”. Pui de tigan? Erau copii! Erau prieteni!

Desertati-va, domnilor,  tolba de etichete la gunoi, pentru ca asta sunt, gunoaie. Faceti un copil sa se ridice si sa-si ia avant!

COPIII FĂRĂ ETICHETE

Etichetele construite din imagini eronate asupra copiilor – stereotipuri educaționale, etnice sau de percepție – influențează negativ modul în care aceștia sunt tratați, crescuți și educați și, implicit, șansele lor la dezvoltare.

Campania ”Copiii fără etichetă” urmărește să conștientizeze și să genereze o schimbare de atitudine față de modul de educare și de percepere a copilului, punând în lumină ceea ce este dincolo de etichete și stigmă: copilul, cu nevoile lui și cu potențialul său enorm, care poate fi modelat armonios prin educație pozitivă.

 

 

Articolul următor
Lasă un comentariu

12 comentarii

  1. Raluca, te felicit din tot sufletul pentru acest articol!
    M-a emotionat foarte tare, mi-a amintit de experienta mea proprie, din primul meu an de predat la o scoala unde majoritatea o formau copii de la Casa Copilului. Si eu am avut o „Izaura”, care imi spunea ca numai prin mine respira – si noi eram privite cu multa prejudecata si sprancene ridicate si asta ma durea foarte tare…suntem un popor plin de etichete, suntem vai de noi cu totii (ma refer la civilizatie, nivel de trai) si parca asta ne face sa fim si mai rai si mai indarjiti in a-i umili pe cei mai napastuiti decat noi.
    E mare, mare pacat si una dintre poverile care nu ne lasa sa mergem firesc in fata, drept, asa cum ar fi normal.
    Va imbratisez cu mult drag…sunt foarte, foarte rascolita…

    Răspunde
    • Multumesc ca ne-ai impartasit povestea ta, Camelia, sunt unele dintre amintirile cele mai tandre, dar si dintre cele mai triste uneori…

      Răspunde
  2. Copiii fără etichete reprezintă deocamdată un vis peste tot, nu doar în România. Făceam practică acum ceva ani la Ruhama în Oradea și unul din proiectele la care lucrau era construirea unui centru de zi pentru activități cu copiii rromi! Mi se părea minunat! Ei mergeau pe ideea schimbării copiilor, pentru că părinții deja erau înrădăcinați în tradiții și obiceiuri specifice etniei😦

    Răspunde
  3. Alexa

     /  24 Martie 2013

    O campanie minunata, in special in tara noastra! Felicitari pentru articol!

    Răspunde
  4. Extrem de sensibil şi de frumos, dragă Ralu!. Şi pe mine m-a emoţionat mult şi m-a dus cu gândul la un copil dulce, ce alerga spre mine, în primul meu an de profesorat. Era la şcoală totuşi, dar ce mă izbise atunci(şi acum la fel) era faptul că era de la casa de copii, deşi avea părinţi. Părinţi care nu puteau creşte toţi copiii pe care îi aveau, aşa că, pe el şi pe încă unul îi duseseră la casa de copii. Eu aşa ceva nu mai auzisem şi multă vreme am încercat să înţeleg cum vine asta.

    Răspunde
  5. Frumos ai scris, Raluca!

    Răspunde
  6. atat de sensibil…de minunat ai scris , Raluca, asa cum numai tu sti sa o faci….ai trezit in mine asa un dooor de copiii „mei”…copiii strazii dintr-un oras din Romania, alaturi de care am stat luni intregi….Doamne, cat de mult ma atasasem de ei si cata dragoste am primit si eu, la randul meu din partea lor..am inteles ce inseamna sa fii flamand…atat de flamand incat sa furi pentru ca foamea te duce la disperare , sa nu ai unde dormi…oamenii le spuneau delicventi si drogati …dar de ce ajunsesera asa? a cui era vina???
    .si nimic nu e la voia intamplarii…Dumnezeu ne daruieste astfel de momente in viata ca sa ne cizeleze, sa ne infrumuseteze sufletul…
    acum lucrez tot printre astfel de copilasi si sunt legata de ei…unii ii privesc urat si riposteaza: „de ce-si cheltuie statul banii cu ei? nu produc nimic, nu pot face nimic? nu o sa devina niciodata oameni ( copiii de aici au dizablitati severe). Dar, e vina lor?
    Cand e vorba sa promovam valorile morale, ne cam codim…”lasa-l sa-si traiasca viata cum vrea- doar e tanar” si cand apar copii nedoriti, aruncati prin spitale, orfelinate, tot copiii sunt de vina..
    ,…trist, ff trist…e adevarat, atat de usor punem o „eticheta ” unei persoane, unui copilas in cazul de aici…si cum copiii cred orice li se spune…daca toata viata i s-a spus ca el nu e bun de nimic, va sfarsi prin a nu face nimic toata viata…
    ff frumoasa acesta campanie, te rog sa imi permiti sa ii dau reblog pe blogul nostru.

    Răspunde
    • Coca, ai asa de mare dreptate! Si nu sunt de acord deloc ca acesti copii care, pe langa dizabilitate au mai fist si abandonati, nu produc nimic. Produc. Produc un val de dragoste in lume, echilibreaza un pic rautatea asta dintre noi, si ar fi produs si mai mult daca mamele lor i-ar fi ales si i-ar fi iubit. Vina nu e nici pe de parte a lor, ci a celor care abandoneaza, resping, ucid…

      Răspunde
  7. Felicitări pentru articol și pentru implicarea în campanie! Salvați copiii au campanii frumoase, îndrăznețe chiar!
    Mentalitatea se poate schimba prin astfel de gesturi, ca ale voastre, prin gesturi mărunte, dar care la Dumnezeu cântăresc mult!

    Răspunde
    • Poate cu o floare nu se face primavara, Alina, insa un pic azi si un pic maine, eu cred ca se va schimba ceva, macar pentru copiii nostri si copiii lor. Sper. Si Dumnezeu le vede si le da putere, asa cum zici si tu!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: