Improvizatii

Va povestesc acum despre jocurile noastre improvizate de saptamanile trecute, cand vrand-nevrand am petrecut mai mult timp in casa. Sunt o umplutura fericita de timp, si costa foarte putin in materie de bani si efort- doar ca trebuie sa aveti multe materiale de reciclat.

Inspirata de pe pagina Bufnitei Intelepte am mesterit un traseu de bile- din tuburi de carton, scotch colorat si bile de sticla:

traseuInspirata de Coca si de Lucia, am refacut un joc Montessori senzorial-auditiv (aveti nevoie de materiale de diverse texturi- faina, zahar, orez, bilute, etc si recipiente de la oua Kinder)- iar S. s-a implicat total- partea cu facutul perechilor de oua placandu-i mai mult decat cea cu potrivirea. Apoi a avut voie sa manace bilutele de cacao, asa ca a fost foarte fericit de joc 🙂

jocauzIntr-o seara S. a avut chef de joaca cu aluat, asa ca am scos faina, sarea, glicerina si un pic de lamaie si apa- folosind o reteta testata aici– si forme noi de la Ikea, si ne-am pus pe framantat. Se pare ca am turnat prea multa glicerina, aluatul a iesit cam elastic si a trebuit multa faina in plus, insa efortul s-a meritat, lasandu-se cu cel putin o ora de joaca. Si in urmatoarea seara S. a cerut sa se joace cu aluat, asa ca e o activitate cu…bataie lunga.

aluatChef de joaca sa aveti!

Happy Valentine’s Day- III

valentine

Interviu cu Gabriel Curcubet- fondatorul Asociatiei Homeschooling Romania

Interviul de fata face parte din seria de articole despre homeschooling pe care doresc sa le prezint pe blog. M-a bucurat amploarea discutiilor pe care primul articol le-a starnit, iar multi dintre voi s-au aratat interesati de aspectele practice ale modului in care se poate face educatie la domiciliu in Romania. Nimeni nu ne poate da mai multe detalii in aceasta privinta, decat fondatorul Asociatiei Homeschooling Romania, Gabriel Curcubet care, pe langa cei doisprezece ani de experienta directa in homeschooling, face eforturi si pentru legalizarea ei in tara noastra.

Mi-am promis si am promis cititorilor mei o serie de articole despre homeschooling, si mi-am dat seama ca dumneavoastra sunteti cei care cunoasteti cel mai bine situatia din Romania. Aveti bunavointa sa imi raspundeti la cateva intrebari?

1. Cum ati hotarat sa va scoliti copii acasa? Ati inceput in 2001, unde se situeaza copiii dvs. acum din punct de vedere academic?

Am optat pentru educatia la domiciliu pentru ca mi-am dat seama ca scoala nu poate da unui copil ce poate da un parinte- atat ca educatie, etica dar si in ceea ce priveste partea academica. Profesorii, chiar si cei mai bine pregatiti, nu pot adapta stilul de predare individualitatii fiecarui elev. Noi credem intr-o educatie personalizata, de aceea am preferat varianta scolii de acasa.

Facem homeschooling din 2001 si pana acum. Copiii in clasele primare si generale sunt inscrisi la scoli imbrela din Statele Unite ale Americii, care ofera curriculum, o diploma acreditata ce se poate echivala in Romania, iar de la ei putem achizitiona manuale si caiete de lucru. Voi aminti cateva scoli de acest fel- West River Academy, A Beka Academy, Alpha Omega Academy, Christian Liberty Academy. Din punct de vedere academic, copiii nostri sunt cel putin, daca nu mai bine pregatiti decat elevii unei scoli de masa, participa la concursuri internationale de unde se intorc cu premii si invata cu placere.

Fiul nostru cel mare, fiind bilingv, a avut posibilitatea de a-si continua studiile liceale tot la distanta. Este inscris la un liceu din Ungaria, cursurile le face pe Skype cu profesori maghiari, iar bacalaureatul il va putea da acolo. Diploma se va putea echivala in tara noastra.

Parintii carora educatia la domiciliu li se pare o optiune buna pentru copiii lor, trebuie sa stie ca exista si varianta bacalaureatului international, recunoscut si in Romania. Acest bacalaureat se da in limba engleza, vizeaza cunostinte generale si poate fi dat in mai multe centre din Europa, cel mai apropiat de noi fiind in Ungaria.

2. Cate familii sunt interesate de educatia la domiciliu in Romania? Care ar fi „profilul” acestei familii?

In prezent exista cel putin 100 de familii in Romania care au optat pentru acest mod de a-si educa copiii. In general, sunt familii de intelectuali cu venit mediu, unde parintii se simt foarte responsabili de educarea copiilor lor, vor sa fie direct implicati, considerand ca familia este mai importanta decat statul. Unele sunt motivate de credinta, altele o fac pentru ca doresc o educatie personalizata, care sa respecte individualitatea si particularitatile fiecarui copil.  Un elev scolit acasa beneficiaza de mai multa flexibilitate, poate aprofunda interesele si pasiunile sale mai bine decat daca ar trebui sa isi imparta timpul intre toate cerintele programei (incarcate, stim bine) unei scoli de masa, poate zabovi mai mult acolo unde materia ii este greu de inteles, sau, dimpotriva, accelera ritmul daca i se pare mai usoara. Daca parintele nu face fata predarii unei materii, are optiunea de a apela la un meditator profesor- sa nu uitam ca multi elevi ai scolilor publice fac meditatii dupa ore, ceea ce poate fi numit tot un fel de homeschooling.

3. Stiu ca ati militat pentru legalizarea educatiei la domiciliu, si asteptati ca legea sa fie votata in 2007. Suntem in 2013 si inca nu am auzit ca homeschoolingul sa fie legalizat- imi puteti da mai multe amanunte despre cum stau lucuruile in acest moment?

In 2010 a fost votata legea de catre comisia de invatamant din Camera Deputatilor. Initial proiectul de lege a fost votat in unanimitate, apoi a fost revotat, iar rezultatul a fost 10 voturi pentru, 14 impotriva. La vremea respectiva, am scris mai multe detalii pe care le puteti citi aici. Ne-am dori implementarea modelului finlandez de educatie la domiciliu in  invatamantul romanesc.

4. Incepand cu anul 2002 ati organizat o serie de conferinte  despre educatia la domiciliu. Cand si unde va avea loc urmatoarea?

Intentionam sa organizam o conferinta in limba romana in Bucuresti in luna mai- cei interesati pe pot cere detalii la adresele de e-mail sau telefonul afisate pe pagina despre conferinte a Asociatiei Homeschooling Romania.

Multumesc frumos pentru toate aceste informatii- cei interesati de educatia la domiciliu cu siguranta le vor gasi foarte utile!

Leganati bebelusul!

Unele dintre cele mai proaste sfaturi pe care le puteti primi ca mamici „nou-nascute” sunt cele de tipul „Nu-l lua in brate cand plange, ca se invata un rasfatat”, „Lasa-l sa planga pana adoarme”, „Nu-l legana, ca se invata asa”.
De fapt, bine faceau strabunicii nostri ca-si puneau pruncul in copaie sau in leganut- miscarile ritmice de leganare nu numai calmeaza bebelusul, ci sunt importante pentru dezvoltarea sistemului vestibular.

Sistemul vestibular este localizat in urechea interna. El raspunde fata de miscare si gravitatie si este asadar responsabil de simtul nostru de echilibru, coordonare si miscari ale ochilor. Terapia poate include atarnarea cu capul in jos, balansoare, leagane, invartiri, rostogoliri, tumbe, roata, dansul. Toate aceste activitati implica miscarea capului in diferite moduri care stimuleaza sistemul vestibular. Terapeutul  va observa copilul cu atentie, asigurandu-se ca miscarea nu il suprastimuleaza. (sursa- Wikipedia).

In cadrul programului de terapie al Ecaterinei, ea a avut de la inceput un exercitiu de leganare in patura (cate 2 minute de 2 ori pe zi, cu miscari lente, nu bruste sau foarte rapide)- exercitiu recomandat si in cartea Start Inteligent (multe dintre exercitiile recomandate acolo le-am regasit deseori in programul nostru NACD, asa ca daca aveti acasa bebelusi sau copii mici, cartea este o foarte buna investitie). Ce alte exercitii mai puteti face cu o patura am enumerat aici.

Acum Cati a „avansat” de la leganatul in patura la invartit (2 minute de 3 ori pe zi, dupa formula- trei rotiri la dreapta-stop-trei rotiri la stanga-stop- e ct.), si pentru ca ea nu isi tine bine echilibrul in fundulet folosim scaunul rotativ de la Ikea. Pentru un copil stabil in pozitia de sezut este potrivit orice fel de scaun rotativ, sau puteti folosi un hamac suspendat.

fotoliu

Cati are, pe de alta parte, un exercitiu de urmarire cu privirea. Ajunsese sa faca acest exercitiu foarte bine, urmarind obiectul frumos timp de doua minute. Cand ne-au schimbat programul ultima oara, au introdus exercitiul de invartire inaintea celui de urmarire cu privirea, iar Cati nu a mai reusit sa urmareasca bine obiectul (pentru mine exercitiul de urmarire cu privirea devenise foarte frustrant). L-am intrebat pe Bob Doman despre aceasta, iar el mi-a raspuns ca asta dovedeste cat de imatur este inca sistemul vestibular (implicat in miscarile ochilor) al Ecaterinei. Deci, mai trebuie sa ne invartim!!!

S. trece printr-o perioada in care se invarte foarte mult (se roteste in picioare, sau foloseste fotoliul lui Cati)- si il las, pentru ca stiu cat de importante sunt aceste miscari pentru dezvoltarea lui.

Asadar, leganati bebelusii, invartiti copiii, dansati cu ei, miscati-va impreuna cu ei!

Bagheta magnetica

In categoria „Jocuri cu litere” trecem pe lista si unul senzorial si de coordonare, inspirat intr-un joc I spy  de aici, pe care insa eu si S. nu am apucat sa il exploatam inca (sta bine pregatit si ne asteapta).

Am avut nevoie de:

  • o spatula de lemn
  • un magnet puternic
  • litere magnetice colorate
  • material pentru sensory bin (eu am folosit orez colorat, dar il puteti inlocui cu orice altceva)
  • o cutie/un castron

baghetamagnetica

Am lipit magnetul de spatula, iar tot ceea ce trebuie sa faca S. este sa descopere literele ascunse in orez (ideal ar fi ca orezul sa le acopere cu totul).

Dupa ce pescuieste si identifica litera, trebuie sa o scrie pe tablita lui LeapFrog.

bagheta

In loc de bagheta magnetica, s-ar putea folosi la fel de bine o undita magnetica si se transforma intr-un joc de pescuit.

Happy learning!

Inventar la jucarii

Nu se poate sa nu fi observat bannerul rosu de pe bara laterala, care anunta lichidari de stoc la magazinul ToysCom. Noi despre jucariile de la ToysCom stim de multa vreme, inca dinainte de a se naste Baietelul de argint, pentru ca „parintii” jucariilor sunt prietenii nostri dragi. Am putut vedea „pe viu” multe dintre jucariile si papusile ornamentale de pe site, iar unele dintre ele au poposit la noi acasa pentru totdeauna :).

Despre ce am testat noi, va povestim acum si voua.

Atelierul de sudura– este o jucarie fantastica pentru un baietel pasionat de machete, meticulos si priceput- iar mie mi se pare un proiect ideal tata-fiu. La noi in familie asa a fost, tati a pus lalolata, secondat de S., prima macheta din cele 4 seturi. Despre Atelierul de sudura v-am povestit aici, iar de aici o puteti cumpara, resigilata, la un pret excelent  pentru o jucarie atat de complexa.

aparatuldesudura

Paianjenul artist- Boogi– a fost destul de exploatat la noi acasa intr-o vreme, iar pentru o perioada l-am ascuns pentru ca S. sa il primeasca „proaspat si nou”, dupa ce va fi uitat de el. Va povesteam despre el candva– iar acum am vazut pe „raftul” jucariilor resigilate Buburuza Daisy-profesoara de desen, care banuiesc ca functioneaza pe acelasi principiu.

Am testat si pasta modelatoare din aluat– sau mai bine spus, am pus-o la pastrare, mi se pare excelenta pentru un proiect de geografie a Romaniei, unde vreau sa facem macheta formelor de relief- cu siguranta va voi povesti despre ea atunci. Culorile sunt foarte vii, pe prospectul lor scrie ca se curata usor, si le consider ideale pentru macheta pe care o am in plan, fiindca se intaresc bine, pastrandu-si forma, fara sa crape dupa uscare.

Despre papusile de portelan…visul copilariei mele si implinirea lui la maturitate, v-am povestit intr-o zi– ei bine, cred ca sunt cele mai calitative papusi de portelan de pe piata romaneasca la ora aceasta- detaliile sunt superbe- eu obisnuiesc sa le fac cadou cate o astfel de papusa fetitelor dragi mie si pana acum nu cred sa fi dat gres.

papusi

Ce am pus in wishlist? Cunoscandu-l pe S., cred ca i-ar placea tare mult sa se fâţâie prin casa cu Whirlee! Dupa ce am citit aceasta recenzie, m-am convins, iar rotile de cauciuc spre sa faca mai putin zgomot decat trotineta pe care, din lipsa de alt mijloc de locomotie, o mai foloseste prin casa (avem vecini extraordinari, chiar daca noi probabil suntem cei mai galagiosi de pe scara, si as vrea sa ii protejam un pic).

Preturile care „au intrat la apa” ma fac sa va recomand din tot sufletul sa vizitati magazinul- jucariile sunt deosebit de frumoase, iar acum mi se par foarte accesibile.

 

 

Interviu cu cititorii: Mihaela, Alinuta si Mihai

Pe Mihaela am cunoscut-o acum cateva luni aici, pe blog, si m-am indragostit de pustii ei- Alinuta si Mihaita. Sunt doi copii adorabili, mai mici decat Baietelul de argint, si m-am gandit ca ar fi un exemplu frumos de joaca pentru cititoarele blogului care au copii de la 3 ani in jos. Astazi este insa o ocazie speciala- Alinuta implineste 3 ani: LA MULTI ANI fericiti si frumosi, fetita cu zambet de poveste!

am2

Bună! Eu sunt Alinuţa. Astăzi este ziua mea: împlinesc trei anişori. Pe frăţiorul meu îl cheamă Mihăiţă şi are 1 an şi 7 luni. De când am venit noi pe lume activitatea principala din casa noastră a fost JOCUL. Dimineaţa, la amiază şi seara. Uneori chiar şi noaptea, când nu ne arde de somn.

Odată cu primele zile de zăpadă am ieşit la săniuş foarte des. E grozav! Fericirea noastră e că locuim la ţară şi în jurul nostru sunt multe dealuri. Cu toate acestea, fiind atât de frig, cea mai mare parte a timpului o petrecem în casă.

amsanie

Dintre toate activităţile, cel mai mult ne place sa pictăm cu tempera. Vă puteţi imagina ce rămâne în urma noastră! Dar “murdarirea” este bună uneori, nu-i aşa?

De asemenea, noi iubim tare mult cărţile. Sunt atât de frumoase! O rog pe mami să ne citească în fiecare zi. Frăţiorului meu îi plac foarte mult cele cu sunete şi cu animăluţe, iar mie îmi plac cele cu poveşti şi enciclopediile. Avem destul de multe: mami a câştigat o parte din ele la concursuri, dar a şi cumpărat.

Noi ne jucăm toată ziua şi, fără să ne dăm seama, învăţăm multe. Un exemplu bun ar fi cel al culorilor. Ştiţi cum am reuşit să le reţin foarte uşor? Vă spun eu chiar acum – m-am tot jucat cu bombonele colorate. Cine ar fi crezut că după o zi, două, am să le recunosc pe toate? Eu le-am sortat, Mihăiţă le-a mâncat şi tot aşa. Am învăţat chiar şi să număr cu ajutorul lor. Astfel, mami şi tati nu trebuie să mai cheltuie o mulţime de bani pe tot felul de jocuri costisitoare pentru ca eu şi frăţiorul meu să învăţăm culorile şi numerele. Bineînţeles că noi ne bucurăm de toate jucăriile şi jocurile cumpărate, dar ideea e că nu sunt absolute necesare pentru realizarea unei activităţi: putem să învăţăm nenumărate lucruri  cu ajutorul obiectelor din jur.

am1

Îmi plac mult şi desenele animate: Clubul lui Mickey Mouse, pe care îl urmăresc atât în română, cât şi în engleză, Doctoriţa Pluşica, Peppa Pig, Dora the Explorer. De la Dora am învăţat primele cuvinte în limba engleză – datorită unui tricouş drăguţ. Un singur tricou m-a ajutat să învăţ 6 cuvinte: monkey, orange, apple, lemon, girl, fruit.  Iata încă o data cât de uşor e de realizat o activitate de învăţare. Nu e nevoie de multe materiale scumpe. E nevoie doar ca adulţii să deschidă puţin ochii şi să vadă în fiecare obiect un posibil joc, o posibilă viitoare activitate. Se pare insa ca există şi o problemă în ceea ce priveşte desenele, deoarece … nu am voie atât de mult pe cât aş dori eu. De obicei negociez cu mami orele la care am voie. Mami şi tati ştiu cum să mă păcălească şi îmi atrag atenţia cu alte jocuri şi activităţi. De exemplu, pentru că îmi place atât de mult de Mickey, mami mi-a scos la imprimantă nişte fişe. Le fac cu mare placere! Tot in genul acesta mai am fişe cu prinţese şi cu litere, iar acum le aştept cu nerăbdare pe cele cu Doctoriţa Pluşica.

afise

Şi limba engleză mă atrage. Prima oară m-am jucat cu mami când frăţiorul meu era în burtică la ea şi eu aveam cam 1 anişor. La început am învăţat animalele şi alfabetul. Sunt numeroase cântecele pe youtube, dar mami a şi compus câteva cu ajutorul cuvintelor pe care eu le ştiam şi a celor pe care credea ea că ar fi mai uşurele.  Şi mai e şi Nody, îl cunoaşteţi? Eu îl urmăresc la TV  şi am personajul acasă: el este cel care vorbeşte cu noi în engleză. Cel de jucarie nu cunoaşte nici un cuvinţel în română, aşa că şi eu vorbesc cu el în engleză, atât cât ştiu. Dar mi-a promis că mă va ajuta să învăţ mult mai mult. Acum îl învăţ şi pe frăţiorul meu, ba chiar şi pe tati. J  Vreti sa mai ştiţi ceva? Eu am fost cea care le-a făcut cunoştinţă celorlalţi cu el. Nici măcar mami nu îl ştia!

Seara ador momentele când avem teatru de păpuşi si joc imaginativ. Noi avem un stetoscop ca cel al doctoriţei Pluşica şi toate jucăriile prind viaţă pe scenă. Când Moş Ene vine pe la gene, eu mă aşez în stânga mamei, Mihăiţă în dreapta ei, şi citim câteva poveşti. Preferata mea e “Nu ţi-e somn ursuleţule?|”. Alteori ne citeşte şi Nody în engleză.

Sunt atât de fericită că am un frăţior! Ce aş face eu toata ziua fără el? Împreună ne putem juca mult mai drăguţ: de-a grădiniţa, de-a magazinul, de-a doctoriţa etc. El învaţă cuvinte noi de la mine, cântecele, cum să se îmbrace, cum să mănânce corect etc. Din această cauză poate că nu mă prea joc eu cu păpuşile. El e o păpuşică vie pentru mine. Eu şi mami facem totul împreună, aşa că nu m-am simţit dată la o parte de când a venit pe lume. Iar el mă iubeşte, la rândul lui, foarte mult. Daca cumva plec undeva fără el mă strigă: “Aiiii, Aiiii!”.  Printre primele 5 cuvinte a fost şi Ai (Ali, dar încă nu îl poate spune pe L).

Acestea sunt câteva dintre jocurile şi activităţile noastre. Mami ne respectă tare mult dorinţele în privinţa jocurilor. Profităm acum de faptul că mami mai are câteva luni de concediu în care se va juca cu noi zilnic, de dimineaţa şi până seara. Pentru noi, copiii, jocul e extrem de important deoarece prin acesta socializăm, ne consumam energia, ne formăm, ne informăm, ne definim şi, cel mai important, ne găsim locul în lume.

Joc pentru coordonare si opozitie corticala

Se intampla sa citesc acum doua carti extraordinare- How smart is your Baby si What to do about your brain injured child , scrise de GlennDoman, iar respectul meu (deja mare) a crescut considerabil. Multumesc, Andrea, pentru oportunitatea aceasta!

Iata ce spune la un moment dat G. Doman- dupa ani de cercetare intr-un domeniu despre care se stiau incredibil de putine lucruri pe la mijlocul anilor ’50- dezvoltarea normala a copilului mic.

Am descoperit ca exista sase abilitati care caracterizeaza fiintele umane, diferentiindu-le de celelalte creaturi. Aceste sase functii sunt specifice doar fiintelor umane si toate sunt functii ale cortexului nostru cerebral unic.  Trei dintre aceste functii sunt de natura motorie, si sunt in intregime dependente de celalalte trei, care sunt de natura senzoriala.

Cele trei functii unice ale oamenilor sunt:

1. A merge si a fugi in pozitie verticala in cross pattern – cu membrele opuse miscandu-se impreuna- mana drapta/piciorul stang; mana stanga/piciorul drept)

2. A vorbi intr-o limba complexa, vocala, simbolica, inventata si mentinuta prin comun acord si conventie- precum engleza, chineza, spaniola, japoneza, etc.

3. A scrie acea limba inventata, simbolica, prin opozitia degetului mare cu aratatorul.

Aceste trei functii motorii sunt absolut unice oamenilor si fiecare este o functie a cortexului uman unic in natura sa. Aceste trei functii motorii se bazeaza pe trei abilitati senzoriale:

1. A vedea in asa fel incat sa poti citi limbajul simbolic, inventat.

2. A auzi in asa fel incat sa poti intelege limbajul simbolic, inventat.

3. A simti in asa fel incat sa poti identifica un obiect exclusiv prin atingere, si fara a-ti confirma ce este prin vaz, auz, miros sau gust.

Acestea sunt cele sase domenii a caror dezvoltare o vizeaza programul NACD al Ecaterinei- avem exercitii specifice pentru fiecare, mai putin auz, pentru ca acolo sta bine. Unul dintre ele stimuleaza  opozitia corticala si prinderea cu mana in opozitie, iar dupa ce facem acest exercitiu ne jucam diverse jocuri pentru a intari ceea ce am stimulat prin exercitiu.

Iata unul dintre ele, homemade, la indemana tuturor. Aveti nevoie de:

  • o cutie de aluminiu de lapte praf;
  • bilute din acelea de cauciuc saltarete, mai mari sau mai mici, pompoane, bile diferit texturate;
  • o hartie groasa sau o carpa.

jucariecatiEste o varianta a acestui joc pentru toddleri, dar pentru bebelusi mai mici, de 7-8 luni. Cati, care la inceput doar mangaia obiectele (si a fost in etapa aceasta mai bine de 10 luni), apoi le apuca „grebland”, apoi a invatat sa le prinda cu toata palma dar si sa le dea drumul la comanda sau voluntar, ei bine, in mai putin de doua luni, cu acest exercitiu, a invatat prinderea in opozitie (degetul mare versus restul degetelor) si este la un pas de a prinde in pensa.

Copilul trebuie sa ia mingile si sa le introduca in gaura. Dupe cum vedeti, gaura este destul de mare, iar carpa/hartia groasa este acolo pentru a atenua sunetele puternice (prima oara cand i-am prezentat exercitiul lui Cati s-a speriat atat de tare de zgomotul pe care il facuse bila cazand, incat multa vreme a refuzat efectiv sa ia bila in mana). Dupa ce invata jocul cu bilutele rotunde, puteti introduce si bile diferit texturate.

Este, bineinteles, si un bun prilej pentru a dezvolta vocabularul receptiv, facand copilul sa inteleaga comenzi, sa invete culorile, cuvinte opuse de genul aspru/fin, moale/tare.

Spor la joaca!

 

Tutu magia

De Craciun mi-am dat seama ce mult inseamna un tutu pentru o fetita, cand unul din daruri si-a atins pe deplin tinta de a bucura o mica prietena de-a Baietelului de argint.  Asadar, cand a trebuit sa ma gandesc pentru un cadou pentru niste fetite dragi, mi-a venit in minte fustita vaporoasa. Vazusem mai multe tutoriale pe blogurile pe care le urmaresc, si stiam ca nu sunt greu de facut. Eu am ales acest tutorial, am cumparat tulle (intr-un tutu asa cum l-am facut eu au intrat 3-4 metri) si m-a jucat cu combinatiile: roz-mov, bleu-mov, grena cu panglici roz, ba chiar, dintr-un rest de tulle verde i-am facut lui Cati o fustita.

tutuEu sunt multumita de cum au iesit si cred ca  merita sa ii faceti fetitei dvs. o surpriza vaporoasa Dureaza cam o ora, doua sa faci un tutu,  eu am ales varianta fara coasere, direct pe panglica, pentru ca e usor de ajustat (nu stiam talia copiilor) si usor de dat jos cand copilul doreste o pauza sau vrea sa mearga la toaleta.

Fustita verde a lui Cati a fost un „accident”, mi-am dat seama ca fasiile taiate erau mult prea scurte pentru a le combina cu celelate, asa ca am incropit repede un tutu de bebelusi, care a servit drept „frunze” intr-un outfit ad hoc de Capsunica :). Cred ca orice fotograf de copii ar trebui sa aiba in recuzita cateva fustite din acestea.

fustitaSi pentru ca ultimul tutu facut de mine e pe cale sa isi intalneasca stapana, adaug poza lui (spre amintire), poate va inspira la fairy play prin parcuri sau gradini:

tutu

Daca insa vreti un tutu profesionist sau doriti sa il faca altcineva in locul vostru, prietena noastra Ana de la  Style Handmade face cele mai pline tutu-uri  pe care le-am vazut eu.

Spor la joaca si la…dans!

Jocuri cu litere

Cum S. e fortat sa stea in casa saptamanile acestea, trebuie sa nascocesc mereu jocuri noi (sau sa le reluam pe cele vechi), dar imi doresc sa si fructificam timpul invatand ceva.

Asadar, atacam din nou literele, de data asta in perechi: eu stiu ca S. este un copil cu stilul de invatare auditiv-secvential, insa poate din cauza ca eu insami oscilez intre stiluri, simt nevoia sa ii arat si imaginea globala inainte. De aceea, am dat jos literele de pe perete si le-am laminat, transformandu-le in flashcards– S. este obisnuit cu metoda de la Cati si i se pare grozav ca trece de cateva ori pe zi (in zilele in care imi amintesc) pe scaunelul ei pentru a aborda alfabetul prin metoda Doman.

Intr-una din zile am desfacut setul de litere magnetice Melissa and Doug, care asteapta cumintel in dulap de mai bine de un an, si am facut perechi de litere, ghidandu-ne dupa cardurile mai sus pomenite. Dupa vreo doua zile, am observat ca S. sortase perechile pe culori, din proprie initiativa.

literemdAcum suntem in proces de strangere…dar nu oricum. S. trebuie sa identifice o pereche de litere pe tabla, si apoi pe o bucata de polistiren. Bate un cui de plastic pe perechea scrisa pe polistiren, iar apoi aseaza literele in cutia lor, cele mici la cele mici, cele mari la cele mari. Pentru acest joc ne-am inspirat de aici– si fiindca S. nu le poate face chiar pe toate deodata, revenim periodic si mai punem cateva perechi de litere in cutie.

literecuiHappy learning!

%d blogeri au apreciat: