Unul din visele mele de adolescenta era sa ajut copiii sa mearga la scoala. In naivitatea mea, credeam ca asta inseamna sa strang multe creioane colorate, caiete si eventual sa dau meditatii de engleza in vreun sat. Apoi am descoperit educatia timpurie care, odata cu nasterea Baietelului de Argint, a devenit o pasiune. Blogul acesta a inceput din dorinta de a inspira mamicile de toddleri, ca mine, sa inceapa educatia de acasa cu copiii lor mici. Este si acesta un mod de a „ajuta copii sa mearga la scoala”. Sunt convinsa ca pustii vostri, a celor ce cititi blogul si puneti in practica acasa mai mult decat pot scrie eu aici, se vor descurca de minune in clasa I-a si mai taziu.
Odata cu nasterea Ecaterinei, am deschis usa lumii copiilor cu nevoi speciale, si am inteles nevoia lor acuta de interventie timpurie in primii ani de viata si educatie de calitate ulterior. Ideal ar fi ca statul sa ofere toate conditiile necesare. Idealul nu salasluieste in tara noastra. Citind despre situatiile urate, chiar dramatice, prin care trec copii cu nevoi speciale si familiile lor in lupta lor pentru integrare in sistemul de invatamant de masa, incep sa cred din ce in ce mai mult ca legalizarea homeschoolingul ar fi o solutie in anumite circumstante.
Este greu sa incerci sa fixezi in timp inceputurile „educatiei de acasa”, ale homeschooling-ului cum este cunoscut azi.
Daca in vechime nu exista scoala publica si aproape toata educatia se facea acasa, cu guvernanta, preceptor sau tutore, iar restul scolilor erau private, din momentul in care invatamantul a devenit de stat si obligatoriu, ideea de „educatie acasa” a parut cumva stranie, ceva impotriva curentului. Totul a pornit de la ideea lui John Holt, pe la mijlocul anilor ’60, un absolvent al unei universitati americate foarte bune, din Ivy League, devenit apoi profesor. El era foarte nemultumit de sistemul public de invatamant, care, fiind imposibil de restrucurat, putea fi totusi inlocuit cu educatia de acasa. A scris mult pe tema aceasta, timp de 20 de ani.
Holt considera ca un copil are o curiozitate si o dorinta de invatare nativa si nestavilita, pe care sistemul de invatamant si programa structurata nu faceau altceva decat sa le inabuse. Copilul ar fi trebuit sa urmeze firul curiozitatii sale naturale pentru a invata, nefiind constrans de un sistem de invatare rigid structurat.
Al doilea avocat al homeschooling-ului a fost Raymond Moore, un crestin devotat, care vedea in sistemul public de educatie o propagare a filosofiilor care se impotriveau principiilor sale religioase. El incuraja parintii sa isi asume responsabilitatea pentru educatia copiilor lor, in special cea morala si spirituala, contracarand astfel violenta din scoli. Copiii ar fi devenit, astfel, adulti cu un sistem de valori puternic, care sa stea la baza vietii lor.
O a treia personalitate care a pledat pentru o educatie libera a fost scriitoarea Ayn Rand care, desi nu a publicat foarte mult despre acest subiect, a pledat pentru un sistem de educatie centrat pe copil ca individualitate si pe dezvoltarea creativitatii acestuia.
Trei voci diferite, din trei directii diferite, au luptat contra curentului iar din 1980 tot mai multe familii au imbratisat homeschooling-ul ca stil de educatie si viata.
Metodele folosite sunt variate- iata doar cateva dintre multele posibile: Educatie Clasica, Charlotte Mason, studii bazate pe metoda Montessori, Waldorf, Unit Studies (care permit scolirea simultana a mai multor copii de varste diferite, adaptand o anumita tematica la diverse categorii de varsta) si pana la Unschooling. Mai multe despre acestea puteti citi aici, aici sau aici.
In Romania, din cate stiu eu, educatia la domiciliu nu este inca legala, desi interesul pentru aceasta este din ca in ce mai mare. Irina (Dulce Casa) are cateva articole foarte interesante pe aceasta tema, Iulia (La pieptul mamei) a abordat aceasta tema si exista un blog- Homeschooling-un alt fel de educatie, centrat pe subiectul educatiei la domiciliu. Exista si o Asociatie Home Schooling Romania, care organizeaza conferinte pe aceasta tema, cu siguranta mi-ar placea sa particip.
Eu am aflat despre homeschooling prima oara in Statele Unite, cand am auzit intr-o doara despre o familie care isi educa copiii acasa- mi s-a parut interesant dar nu am aprofundat subiectul. Apoi am vazut diferite familii de misionari americani, mutati pentru o vreme in Romania, care practicau homeschooling-ul in familia lor. Am fost marora la cateva lectii foarte interesante, in masina sau alte locuri unde nu ai putea spune ca s-ar „face scoala”, am mostenit manualele lor pentru clasele I-III si abia astept sa le parcurg cu baietelul nostru.
De asemenea, pe cand era fiul meu inca mic, am descoperit ceea ce se numeste Tot School, educarea copiilor foarte mici, incepand cu 12-18 luni. Bloguri in aceasta nisa sunt nenumarate- iata un exemplu colectiv- Totally Tots. Cand am inceput cu S. „scoala de acasa”, acum doi ani si mai bine, erau bloguri care abordau si aceasta tematica, dar nu strict pe ea. Acum sunt fericita sa pot spune ca exista o intreaga comunitate de mame preocupate si pasionate de educatia timpurie si nu numai. Nu m-as mira deloc ca o parte din cele ce scriu sau citesc despre acest subiect sa continue cu homeschooling-ul si la varste scolare. Coca, Adina sau Camelia sunt doar 3 exemple de mame care au ales educatia la domiciliu in favoarea gradintiei si fac o treaba excelenta, din toate punctele de vedere. O simpla scanare a blogurilor lor va va convinge ca educatia data de ele acasa depaseste incomparabil ceea ce poate oferi cea mai pretentioasa gradinita, iar rezultatele sunt spectaculoase.
Alte mame, eu fiind in aceasta categorie, fac un soi de after school, sau mai bine zis, „dupa gradinita”, completand educatia pe care copilul o primeste in cele 4 sau 8 ore petrecute in sistemul de masa.
Mi-ar placea ca alternativa homeschooling-ului sa fie legala in Romania. Cunosc parinti dedicati care ar putea (si ar dori) sa ofere copiilor o educatie deosebita si mult mai eficienta acasa, in raport de unu la unu, decat ar putea-o primi copilul de la o invatatoare intr-o clasa cu peste 20 de copii. Nu este un secret ca sistemul romanesc de invatamant s-a deteriorat tot mai mult, ca presiunile sociale, bullying-ul si abuzul sunt la ordinea zilei in multe scoli, incepand cu clasa I-a, iar pentru unii copii cu nevoi speciale educatia la domiciliu, recunoscuta de stat, ar putea fi raspunsul la problemele intampinate in sistem.
Intentionez sa scriu o serie de articole pe tema aceasta, si ma intereseaza parerea voastra sincera asupra acestui subiect. Ati apela la homeschooling? Daca nu, de ce? Daca da, in ce circumstante?
Caiet pentru casa mea 
Raluca
/ 18 ianuarie 2013Reblogged this on Fara sa stie, ingeri….
Grădinița Fluturașilor Talentați
/ 18 ianuarie 2013Un articol tare interesant!Eu cred ca Romania nu va ajunge niciodata la nivelul altor tari, in ceea ce priveste educatia.Vor trece multi ani pana cand homeschooling-ul o sa fie legal in tara noastra,
Raluca
/ 19 ianuarie 2013Speranta moare ultima 🙂 EU sper ca vom avea aceasta alternativa, macar ca si posibilitate de accesat la nevoie.
Grădinița Fluturașilor Talentați
/ 19 ianuarie 2013Să sperăm!
Mihaela Pop
/ 18 ianuarie 2013Acest subiect mi se pare interesant, dar adevarul este ca nu as fi in stare sa ii tin pe copii acasa dupa ce mi s-ar termina concediul de maternitate din pricina banilor. Va trebui sa lucrez din toamna sau poate chiar din vara, cand va implini Mihaita 2 anisori. Si, chiar daca as avea aceasta posibilitate, nu stiu exact ce anume ma face sa cred ca ambilor mei copii le va fi mai bine la gradi si, apoi, la scoala. Poate e dorinta Alinutei de a merge la camin. De ceva vreme ma intreaba aproape zilnic cat mai este pana merge si ea la camin. Abia asteapta. Insa, in acelasi timp, ma gandesc si la faptul ca eu i-as invata mult mai multe lucruri si mai cu folos. Cred ca e un subiect care ar trebui dezbatut mai des, in primul rand pentru informare, iar mai apoi, de ce nu, pentru o eventuala legalizare – asta daca va fi vreodata posibil. Nu se stie niciodata.
Raluca
/ 19 ianuarie 2013Uite, tocmai pentru ca S. si-a dorit asa de mult sa mearga la gradi, eu nu am luat in socoteala varianta de a-l tine acasa. Insa tot citind despre grozaviile de la unele gradinite (nu toate, in nici un caz, dar nu toate gradinitele au educatoare atat de bune sau dedicate), sau luand in considerare particularitatile unor copii care sufera foarte tare cand merg la gradi, iar apoi scoala care uneori are devanataje mai mari decat avantaje, eu tot cred ca ar trebui sa avem POSIBILITATEA, OPTIUNEA sa alegem sa ne scolim noi copii daca vrem, si daca dovedim, prin teste obiective, ca putem face fata.
Mihaela Pop
/ 25 ianuarie 2013Da, ai o mare dreptate. Parintii si copiii trebuie sa aiba posibilitatea sa aleaga ce este mai bine pentru copiii lor.
andru
/ 18 ianuarie 2013Ideea ma pasioneaza, deci cu siguranta as urmari seria de articole pe care vrei s-o scrii.
Daca as opta pentru scoala acasa? In cea mai buna dintre lumile posibile, da. Daca as fi un om mai bun, mai generos, mai organizat, da. 🙂
Raluca
/ 19 ianuarie 2013Andru, toti cei care fac homeschooling sunt tot oameni. CEi ami organizati au rezultate spectaculoase:
Uite ce mi-a dat Andrea de citit-http://forum.brillkids.com/teaching-your-older-child/swann-family-10-children-with-ma-at-age-16!-book-review-and-discussion-thread/
Toti cei 10 copii ai familiei scoliti acasa, cu masterele terminate la 16 ani.
andru
/ 20 ianuarie 2013Sigur ca sunt oameni, le si citesc blogurile de ceva vreme, de cand era Una micuta si am iesit eu pentru prima oara din sistem. Si-am descoperit ca exista viata si in afara sistemului. :)) O sa razi, dar eram atat de lipsita de imaginatie inainte de asta incat nici prin cap nu-mi trecuse ca as putea sa ma lipsesc de scoala. :))
Dar cea mai buna dintre lumile mele posibile e aceea in care as putea ramane acasa, sa ma ocup cu adevarat de scoala copiilor. Altfel, ideea de homeschooling e exclusa, din punctual meu de vedere.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Da, in general mamele care fac HS stau acasa, si au mai multi copii. Eu nu spun acum HS este varianta MAI BUNA fata de ORICE scoala, eu insami nu practic HS ca la carte, si nu sunt foarte organizata. Dar spun ca se poate face, se poate face bine, pana acum ne-a lipsit pana si conceptul de HS. Cum spuneai tu, cui i-ar fi trecut prin minte, in societatea romaneasca, ca se poate face si asta? Asta imi doresc cu aceasta serie de articole- sa spun ca se poate face SI asta, daca intr-un anumit context asta ar fi varianta optima.
Cat despre tine, Andru, urmarindu-ti lectiile cu Una, sunt sigura ca esti perfect capabila sa o faci cu excelenta.
andru
/ 20 ianuarie 2013Raluca, eu cred ca suntem de accord ca in materie de educatie, MAI BINELE imbraca mai multe forme – poate fi mai bine pentru unii in gradinita/scoala, poate fi mai bine pentru altii facand HS structurat sau chiar unschooling.
Dar cred, ca si tine, ca oricare dintre aceste variante ar trebui sa fie posibilitati reale pentru parinti. Cred ca ar trebui legalizate si-ar trebui sa putem alege, in deplina siguranta, mai binele care ni se potriveste.
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Da, Andru, pentru un copil MAI bine ar putea insemna 4 ore la gradi, pentru altul 8 ore, pentru altul scoala de acasa, pentru altul scoala + activitati extracuriculare, deci totul tine de context si de individualitatea copilului.
Totusi nu poti sa ii bagi pe toti in aceeasi oala si sa spui…cel mai bine pentru copil e sa fie despartit de parinti 8 ore pe zi si dus la gradinita- pentru unii ar putea fi asa, pentru altii nu.
http://www.youtube.com/watch?v=zch1oYtKUnw Mi se pare foarte interesanta parerea lui Bob Doman cu privire la educatia copiilor mici, acesta e un video dintr-o serie exact pe aceasta tema- merita urmarite toate clipurile, mie mi se pare extraordinare.
Roxana
/ 18 ianuarie 2013Foarte interesant articolul si astept cu nerabdare continuarea! Consider ca e foarte greu sa faci scoala acasa. E nevoie de foarte multa organizare. Poate deveni coplesitor daca nu respecti un plan bine stabilit. E o responsabilitate imensa. Tocmai de aceea le apreciez enorm pe mamicile care au ales sa faca gradinita acasa.
Daca as avea ocazia, as face scoala acasa cu copiii mei insa, va trebui sa ma scolesc pe mine prima data 🙂 ma refer la organizarea eficienta a timpului si a resurselor, la acest capitol stau foarte prost si as esua din prima 🙂
Raluca
/ 19 ianuarie 2013Cam asa simt si eu, Roxana- o tona de admiratie pentru prietenele care fac gradi acasa, la cel mai inalt nivel cu putinta, iar in acelasi timp ma gandesc ca acasa si S. ar invata mai bine, daca si eu as fi mai organizata. In conditiile de acasa la mine, situatia cu 4 ore de gradi dimineata e ok- si incerc sa suplimentez dupa amiaza si in w/e.
REsurse in schimb…sunt o tona, la indemana tuturor, iar din punct de vedere academic, mamele cu ceva inclinatie spre pedagogie ar face fata cu brio materiei din clasele mici.
Cristina
/ 30 ianuarie 2013Nu este deloc greu sa faci scoala acasa. Noi avem impresia ca totul trebuie sa decurga ca in scolile de stat, fara sa intelegem ca parintii au libertatea ca sa isi faca propriul program.
Pedagogia este pacaleala celor care nu vor ca copiii sa fie educati acasa pentru pierd controlul copiilor respectivi.
Raluca
/ 31 ianuarie 2013Cristina, blogul tau este poate primul in limba romana care a abordat subiectul homeschooling-ului. Stiu ca tu faci de multa vreme HS in Statele Unite. Cum sunt fetele tale ca pregatide din punct de vedere academic? CE ambitii/ vise de viitor au?
Cristina
/ 31 ianuarie 2013Da, facem homeschool de 8 ani, fata cea mare este in primul an la facultate. Ea a spus ca mai greu a fost acasa decit este la facultate 🙂 La clasele de engleza foloseste eseurile scrise in liceu si primeste tot 100%. Pentru ca a fost invatata ca sa studieze singura, ea citeste lectia inainte de a merge la clasa si cunoaste cit de cit despre ce se vorbeste.
Ea vrea ca sa se faca inginera si pina acum nu vad ca sa aiba vreo problema. Nici academica, nici sociala.
Nico Rus
/ 18 ianuarie 2013Daca ai resurse de timp si financiare, daca esti foarte organizata si ai deprinderi pedagogice (care se pot dobandi fara scoala in domeniu) merita sa faci homeschooling, mai ales pentru perioada prescolara si scolara mica. Dar cred ca si varianta „after school”, cum face Raluca e foarte ok.
Un aspect care ma pune serios pe ganduri este cel legat de socializare, care e un obiectiv esential incepand de la varsta prescolara. Gradinitele, scolile ofera cadrul pentru a relationa. Unele lucruri nu se invata decat in comunitate, nu la nivel teoretic, ipotetic. Fetele mele sunt inscrise la o gradinita crestina, deocamdata le controlez anturajul.
Apoi e dovedit ca invatarea se realizeaza eficient si in grupurile de copii de aceeasi varsta. Ei pot invata foarte multe unii de la altii, se motiveaza unii pe altii, uneori competitia ii impinge de la spate. Bine, exista si reversul… sa fie influentati negativ.
Mai exista totusi si educatoare, invatatoare talentate, dedicate, care pot face multe cu ai nostri copii.
Oricum, ai o implinire interioara cand reusesti tu sa-l inveti ceva pe copilul tau!
Raluca
/ 19 ianuarie 2013Nico, pe mine tocmai faza cu socializarea ma face sa imbratisez tot mai mult ideea de HS. Uite, relatari ca acestea ma infioara, si nu in sens pozitiv- http://www.injoaca.ro/in-joaca/8-sau-cum-ne-otraveste-scoala/. De asemenea, „socializarea” a dus-o pe fetita aceea olimpica sa se arunce de la etaj. Serios? Cred ca parintii s-au ocupat de fetita aceea, era un copil asa de bun…cum de au avut copii la 13 ani acces la alcool? Cum de au fost nesupravegheati? De socializari de genul acesta imi e tare teama. Imi amintesc foarte bine cum se socializa la scoala mea in cl. 5-8 (una dintre cele mai bune din Bacau), cum copiii strigau „Handicapatule!” in fiecare pauza dupa un elev mai slabut la carte (suferise de hipoxie la nastere si avea usore repercursiuni) si ii zdrobeau spiritul in fiecare pauza, despre batjocurile indurate de multi dintre colegii mei, despre colegul de banca din liceu care pe la sfarsitul zilei era critza din cauza alcoolului baut tot in pauze (din nou, unul dintre cele mai bune licee din Bacau), ca sa nu mai vorbesc despre ispita drogurilor, care e un fapt in ziua de azi. Uite, mie imi este foarte frica tocmai de socializarea din scoala. Imi este foarte frica de ce i s-ar putea intampla lui S. socializand cu persoanele nepotrivite. Gradinita e un fleac…noi suntem binecuvantati cu una foarte faina. Dar mai departe? Posibilitatea noastra de a controla ce se intampla la scoala e si mai mica.
Din punct de vedere academic, cred ca S. va fi ok, fie ca sta acasa fie ca merge la scoala, pentru ca intentionez sa ma ocup si in continuare de educatia lui. Anturajul in schimb e mai greu de controlat. Acesta e unul dintre motivele pentru care noi am ales sa ne mutam (in curand) la tara…
Nico Rus
/ 20 ianuarie 2013Ai dreptate cu anturajul. Nu aveti alternativa scolilor crestine acolo? Noi avem la Cluj gradinite crestine, scoala primara cu gimnaziu si liceu crestin. Eu insami am terminat Liceul Crestin cu mult timp in urma.
Eu ma gandesc serios la educatia crestina institutionalizata, chiar mi-am facut lucrarea de licenta la pedagogie pe educatia crestina. Din clasa V ma gandesc sa le inscriu, mai ales ca nu e in sistem privat ca gradinita.
In ciclul primar caut invatatoare cu principii crestine care sa tina clasa sub control si sa fie si performanta.
Pentru copiii cu dizabilitati scolile de masa de la noi sunt un dezastru. H.S. sau scolile crestine sunt solutia. Acolo e o atmosfera de acceptare a celor diferiti, pornind de la etica crestina.
Si noi am stat la tara cativa ani, dar am revenit la oras. Ar fi multe de spus, dar mai revin…
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Nu avem, Nico. Zona Moldovei e mai saraca din acest punct de vedere decat Ardealul.
As trebui sa povestim mai multe…sunt asa d emulte de spus!
Cristina
/ 30 ianuarie 2013Nu este nevoie nici de deprinderi pedagogice si nici de o foarte mare ogranizare ca sa iti educi copilul acasa. Este ceva de speriat pentru ca la noi nu s-a facut asa ceva si tot ce e nou aduce putina ingrijorare.
Raluca
/ 31 ianuarie 2013Asa e, dar pe masura ce subiectul intra tot mai mult in atentia publica, lumea se va obisnui cu ideea si ii va da o sansa. Eu cred ca sunt deja pasi facuti in acest sens, mai ales in randul parintilor ce isi asuma ei responsabilitatea pentru educatia copiilor, in loc sa o paseze in intregime statului.
Cristina
/ 31 ianuarie 2013Sper ca sa se intimple acest lucru, cel mai frumos lucru este sa vezi copiii inflorind sub privirile parintilor. 🙂
Mihaela Dămăceanu
/ 18 ianuarie 2013Excelent articol, Raluca! Cunosc conceptul si ideea mi s-a părut interesanta, de cand am auzit de ea, dar nu am aprofundat foarte mult subiectul. Ca si Nico, primul meu gand a fost cum rezolvi aspectul socializarii copilului. Aşa puţin, cât am intrat eu în subiect se pare, ca nu ar fi o problema. Aşa cum reusesc sa ii invete carte, mai bine decat in scoala si intr-un timp mult mai scurt, acesti parinti au grija si de celelalte. Am inteles ca duc copiii la multe activitati, nelegate de scoala, care se desfasoara in colectivitate. Asta, daca am inteles bine. In ceea ce priveste optiunea mea personala, sincer iti spun ca nu as apela la aceasta optiune, acum. Imi place sa cred ca sunt un om cu o minte deschisa si nu resping deloc ideea, ca principiu. Ba chiar, ii vad si apreciez avantajele. Motivul pentru care acum, nu as urma aceasta cale, este ca pur si simplu nu sunt pregatita. Nici psihologic, nici logistic, sa spun asa. Imi trebuie mai multa informatie legata de subiect, de aceea aceste articole m-ar interesa si o perioada de studiu si de digerare a ideii. Cred ca ar fi foarte bine sa se ia in calcul, si in Romania aceasta modalitate de educatie. Insa, este nevoie de multa informare. Si eu cred ca responsabilitatea ta, ca parinte ce iei aceasta decizie, este foarte mare. Pentru copiii cu nevoi speciale, este clar una din solutii.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Mihaela, eu propun acum HS-ul in teorie. Sustin, de asemenea, ca se poate face cu brio si in Romania. Uite, nu cred ca e SINGURA solutie, si nici cea mai buna in multe cazuri. Dar poate deveni, in anumite circumstante, solutia cea mai buna pentru momentul acela din viata copilului. De ce sa nu avem si aceasta opriune, asadar? De ce sa nu fie legala? Asta e intrebarea mea. De asemenea, vreau sa stiu parerea voastra, ma intereseaza sincer. Adica…poate nu sunt singura care gandeste asa. Poate mai sunt si altii ca mine. Sau, poate, dimpotriva, ma insel si nu am dreptate, si atunci sunt deschisa argumentelor care ma vor convinge ca HS nu e o optiune buna pentru tara noastra…
Pupici lui Mihnea cel talentat- ma uimeste cu desenele lui!!
Andrea
/ 18 ianuarie 2013Partea de socializare se rezolva in doua moduri, simultan sau nu:
– fa-i un frate sau o sora hihi 😉
– du-ti copilul in vizita la rude sau prieteni cu copii, du-l in parc si in diverse alte locuri unde poate sa se implice in activitati cu copii e varsta sa
Am vazut la propriul copil beneficiile ambelor solutii 🙂 si rolul gradinitei – e buna gradinita pt anul asta, am verificat multe, am vazut progrese, sunt multumita per ansamblu. Dar vreau altceva… si gradinita nu ii poate oferi…
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Tu ce ai face, Andrea, intr-o situatie ideala?
Andrea
/ 20 ianuarie 2013Ce inseamna situatie ideala? :)) ca mai am cateva luni si chiar voi fi intr-un fel de situatie „ideala”. Voi face gradinita acasa, de placere si nevoie. Pe parcurs voi vedea daca o transform iar in after-preschool sau reusesc sa ma mentin pe „scoala acasa”.
Experimentez, e perioada in care imi pot permite sa experimentez, atat pe mine, sa vad ce si cat sunt in stare, cat si sa vad daca prinde la copii, daca chiar le este mai bine invatand acasa sau nu. Imi plac teoriile despre HS, dar cel mai bine imi place sa vad ca ele functioneaza si la noi in familie.
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Exact la ce te-ai gandit tu, m-am gandit si eu- sa se intoarca sotul tau si, avand mai mult timp la indemana, daca ai alege sa faci HS full time 🙂
Andrea
/ 22 ianuarie 2013as vrea eu ce ai zis tu… sa se intoarca…
Adriana
/ 19 ianuarie 2013Foarte interesant si util articolul! Astept cu nerabdare continuarea…
Sincer, nu stiu daca as putea practica „homeschooling-ul”, din urmatoarele motive:
– nu ma vad eu pregatita, ar trebui sa ma scolesc eu inainte 🙂
– nu vad cum as putea face acest lucru in ideea in care lucrez 8 ore/zi…ce ar face L. intre timp?
De aceea, imi surade mai mult ideea de „after school” – idee pe care ai adoptat-o si tu.
Dar, le apreciez tare mult pe mamicile care reusesc sa faca homeschooling cu copilasii lor!!!
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Adriana, noi, romanii, de abia auzim si incepem sa ne obisnuim cu ideea de HS. De fapt, cred cu tarie ca acest „after school” de acasa e primul pas in directia asta. Eu vreau sa fiu acea picatura care lucreaza chiar si un strop in vederea schimbarii mentalitatii in acest sens. Si eu le apreciez pe cele care fac asa o treaba minunata singure acasa!
andru
/ 19 ianuarie 2013Cred ca-i un mare mit acesta ca scoala e o resursa importanta pentru socializarea copilului. Sa fim seriosi, cand socializeaza? In timpul celor 10 minute de pauza? In timpul orelor, cand teoretic ar trebui sa fie atenti la lectii? Pana la urma, tot dupa scoala, in afara scolii se produce „grosul” socializarii, cred eu.
Raluca
/ 25 ianuarie 2013Punct ochit, punct lovit, Andru!
Enache
/ 19 ianuarie 2013Este foarte important ca un copil sa invete chestii impreuna cu alti copii, sa stea in colectiv, sa interactioneze cu ceilalti. Dezvolta mult mai bine abilitatea de a intelege si a raspunde, de a comunica cu cei de varsta lui.
andru
/ 20 ianuarie 2013Aveti mare dreptate! Dar tot asa de adevarat e ca scoala nu detine monopolul asupra muncii in echipa. Poti invata o multime alaturi de ceilalti si la locul de joaca, in timp ce construiesti cu alti copii castele de nisip. Acolo munca de colaborare! :)) Sau la orice cerc de pictura, astronomie, teatru etc. etc. etc. la care participi pentru ca te intereseaza in mod clar subiectul.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Eu socializarea asta de care vorbesti, in parc, in cluburi pentru copii, o gasesc ideala. Scoala nu imi inspira prea mare incredere la partea de socializare. De fapt, tocmai „socializarea” din scoala, cu spuneam intr0un comentariu, ma sperie cel mai mult din toata ideea asta de invatamant de masa…
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Este important, intr-adevar, sar nu e o chestie care se poate face exclusiv la scoala. De asemenea, comportamentele negative ce le-ar putea invata in colectivitate mi se par mai periculoase, atarnand mult mai greu in cumparana decat cele pozitive. De pilda, eu am facut scoala si printre adulti. Nu va puteti inchipui cu cata rautate se purtau femeile intre 20 si 50 de ani cu altele mai batute de soarta ca ele. Femeile alea sunt mame, iar copii lor le reproduc comportamentul in societatea numita scoala. Nu le cerea nimeni sa fie prietene la catarama cu persoana cu dizabilitate, dar puteau arata un minim de toleranta, acorda demnitate si putin respect. Asta as vrea sa invete copilul meu, si mi-e teama ca nu le va invata in scoala, sau cel putin in majoritatea scolilor din Romania. Ca sa nu mai vorbesc de lucruri mai grave, cum ar fi batausii care socializeaza in stilul lor (Camelia tocmai a povestit pe blog despre cum i-a schimbat viata pentru totdeauna genul acesta de socializare surorii sale mai mici, si nu in bine), drogurile, etc. Eu nu zic sa scoala este rea in totalitate, dar daca in zona nu am optiunea unei scoli bune, de ce nu as avea legal, posibilitatea de a face HS?
Cristina
/ 30 ianuarie 2013Educatia acasa nu inseamna ca un copil sta in casa toti cei 18 ani de scoala, legat cu lantul de masa din bucatarie. Educatia acasa inseamna ca parintii sint cei care controleaza ce invata copiii. Pentru socialiszare sau pentru ajutor academic se pot intilni parintii care fac HS. Pot exista grupuri si grupuri in care copiii pot socializa cu alti copiii care fac HS. In acest fel de grupuri sint parinti calificati la diferite materii si se pot face schiburi de „experienta”, ceva de felul, „tu-mi inveti copiii mei matematica, eu ti-i invat pe ai tai biologie”.
Raluca
/ 31 ianuarie 2013Tocmai povesteam cu o prietena despre o alta familie din Romania care s-a aventurat sa faca HS cu copiii mai mari. Cum au rezolvat problema socializarii? Merg des la bazinul de innot, merg la cursuri la Palatul Elevilor, isi invita des prietenii pe la ei, chiar si sa doarma peste noapte, si fac asta la randul lor acasa la prieteni. Mi se pare o socializare mai de calitate decat cele 5=6 ore tintuiti in banci.
violeta argatu
/ 19 ianuarie 2013Da,am apela cu mare drag!!! speram totusi ca nu peste f mult timp visul multor parinti din Ro sa devina realitate si sa se legalizeze. in ce circumstante…nush..nu m-am gandit…doar as aplica…nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca peste doi ani Ioan tre’ sa mearga la scoala 😀
Raluca
/ 25 ianuarie 2013Violeta, uite, tocmai am citit aici despre o persoana care chiar face HS in Romania- sper sa ia legatura cu noi sa ne dea mai multe amanunte- http://superblogulluimihnea.blogspot.ro/2013/01/avantajele-homeschoolingului.html#comment-form
Loredana
/ 19 ianuarie 2013Eu cred cu toata convinferea ca tu ca si parinte trebuie sa-ti educi copilul, iar nu scoala. Evident, rolul scolii e foarte important, dar nu e nici pe departe suficient. Daca astepti doar ca educatoarea sau invatattoarea sa faca totul in locul tau, chiar daca te-ai asigurat ca ai ales cei mai buni dascali, atunci ai incurcat-o.
Noi, deocamdata, lucram mult dupa ore.
Pentru un homescooling de calitate, in sensul exclusiv, fara alte interventii exterioare, chiar si in cazul fericit in care s-ar legaliza si la noi (desi nu cred sincer ca sunt sanse sa fie prea curand) cred ca mama ar trebui sa fie casnica sa se poata ocupa de copil, ceea ce ar fi problema pentru multe mamici.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Exact asta e parerea mea, Loredana- nu as putea adauga nimic mai mult deocamdata, la ea…
Loredana
/ 19 ianuarie 2013Adica daca prin metoda reducerii la absurd s-ar legaliza de maine, tot ar fi foarte frustrant pentru zeci de mame care chiar au sustinut lucrul asta. Te-ar lasa sistemul sa faci, dar nu poti tu, ca nu iti permiti sa renunti la lucru.
Raluca
/ 25 ianuarie 2013Macar cine poate si isi permite, eventual mamele care lucreaza de acasa, care sunt in CIC, sa poata face asta daca doresc…
violeta argatu
/ 19 ianuarie 2013DACA VREI,POTI SA SI RENUNTI :); ma dau ca exemplu -casnica de 4 ani-merg pe 5 :))- e drept ca-s multe chestii la mijoc,ca situatia financiara din Ro lasa de dorit,dar dupa mici calcule,e aproape garantat ca banii pe care i-as castiga acum,lucrand ca inginer in tara nu ar compensa prea mult.poate as plati facturile si cam atat.in rest…nu prea renteaza.prefer sa stau acasa si sa ma ocup de copii,de casa,gradina,suflet :P,decat sa merg la svc si sa ma-ntorc plina de nervi si obosita si mai stiu eu cum, nemaifiind in stare de nici unele;eu cred ca totul tine de mentalitate si ca daca te limitezi sa zicem nu la strictul necesar,ci la un pic mai mult decat strict necesar, capul familiei ar putea sa intretina o familie cu doi copii :D. sunt multe de discutat si pus in balanta,dar ideea ramane valabila: nici un educator/invatator din lume nu-ti poate educa/forma copilul mai bine decat tine. parerea mea 🙂
Flori Radu
/ 20 ianuarie 2013Legat de ultima parte a mesajului….nu cred ca se poate generaliza….ma refer la ambele parti implicate in educatia copilului.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Ai dreptate, aici, nu se poate generaliza. Exsita multi dascali excelenti, care se implica trup si suflet si exista, din pacate, multi parinti care nu se dezinteresati…
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Sunt total de acord cu tine, Violeta, in mare majoritate ca cazurilor unde sotul are cat de cat un salariu decent si nu exista rate- se poate trai cu mai putin, e drept, cu mai multe sacrificii. Insa e posibil, iar daca mama e pasionata de cresterea copiilor si educarea lor, va face fata cu brio homeschoolingului.
In cea de-a doua parte a mesajului nu cred ca ai vrut sa spui ca educatorii / invatatorii nu sunt buni ca dascali, ci ca relatia de unu la unu pe care o are mama cu copilul, faptul ca ea il cunoste cel mai bine si ii vrea cel mai mult binele pe lume aduc niste avantaje serioase pentru ideea de HS. Completarea asta am adaugat-o pentru educatorii/invatatorii care citesc articolul si pe care ii cunosc ca fiind dascali dedicati si pasionati de munca lor.
Eu am citit despre mame care fac HS chiar daca sunt mame singure si cu cariera. Exista desigur, si varianta ca mama sa lucreze de acasa, si, cu o buna organizare, se poate face si HS. Vorbim acum de parinti implicati care isi doresc HS pentru ca se sint in stare sa isi educe bine copiii, nu despre cei care al folosi portita asta legala pentru neglijare si abuz.
Lucia
/ 20 ianuarie 2013Foarte bun articolul, cred ca a sosit intr-un moment in care tot mai multe mamici isi doresc sa faca ceva acasa cu copiii lor. Da, in Romania este dificil sa-ti educi tu copilul acasa, nu ai nici un fel de facilitati, nici macar o carte indrumatoare, dar asta nu inseamna ca nu poti face cate ceva din ce iti doresti cu copilasul in scurtul timp liber. Eu si sotul meu lucram 8 ore, fetita noastra merge la o gradi de stat 4 ore, iar seara si in weekend ne jucam. E un efort foarte mare din punct de vedere al energiei de care dispunem, insa bucuria ei depaseste orice oboseala a noastra. Daca ar fi sa aleg sa stau acasa sa ma ocup de ea, nu ne-am descurca financiar, asa ca acesta a fost optiunea noastra in acest moment. Imi place mult partea de tots pe care ai abordat-o si recomandarile facute. Dupa parerea mea, acolo sunt lipsuri mari la noi. Eu fiind educator 0-3 ani, m-am izbit de niste preconceptii oribile, de un blocaj mental al parintilor incredibil fata de aceasta zona a educatiei timpurie. Asa ca, sper ca prin astfel de articole, parintii sa devina mai informati si sa apeleze cat mai mult la resursele disponibile. Multumim mult!
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Lucia, in Romania sunt cateva zeci, daca nu sute de familii care practica deja HS- eu nu vad de ca nu s-ar putea crea un sistem si pentru Romania, afiliat unor scoli private sau de ce nu, de stat. Cum e usor sa publici atatea manuale alternative, nu vad de de ce nu s-ar putea publica/traduce cateva modele care au functionat bine in strainatate.
In privinta a ceea ce spuneai tu, cu privire la partea de Tot School, lucrurile s-au schimbat foarte mult in ultimii 3 ani, sau cel putin asta e parerea mea. Nu ca ar fi blogosfera un esantion „tipic” al societatii, dar e de ajuns sa vezi cate bloguri sunt in nisa asta acum, fata de cate erau acum 3 ani sau chiar anul trecut, pentru a observa ca e o tot mai mare preocupare in acest sens. Ca si mine, probabil ca multe mamici tinere habar nu aveau ca se pot face atat de multe cu un copil de 0-3 ani.
Eu nu cred ca HS-ul e imposibil in Romania. Nu stiu insa eu insami daca as apela in totalitate la el, dar as vrea sa am SI optiunea asta, ca parinte.
Flori Radu
/ 20 ianuarie 2013Se pierde din vedere partea sociala prin homeschooling.
Raluca
/ 20 ianuarie 2013Flori, dar daca parintele face tot posibilul sa nu o piarda din vedere? Daca ii ofera copilului oportunitatea de a socializa, cu mai multe categorii de varsta decat doar rcopii de seama lui? Eu nu contest ca lui S. ii prinde bine gradinita. S-a intamplat sa fie una buna, sa fie copii foarte buni acolo, si in afara de o ocazionala imbranceala nu am auzit de nimic care sa ma faca sa imi pun semne de intrebari. Aici, fiin o gradi catolica, sunt si mai bine supravegheati pentru ca e mult personal. Insa inainte de asta am citit niste povesti reale grozave pe forumuri, intamplari legate chiar de viata de gradinita, unde copiii erau terorizati de colegi sau, si mai rau, de educator. Eu stiu cat de dedicata si de implicata esti tu in munca cu copiii, daca toti invatatorii si educatorii ar fi ca tine sincer, nici nu as mai pune problema HS-ului. Dar uite ca, din pacate, nu e asa… 😦
andru
/ 20 ianuarie 2013Eu cred ca e o idee preconceputa aceasta ca se pierde din vedere partea sociala prin homeschooling. Cumva, pentru ca vorbim despre scoala de acasa, lumea prefera sa creada ca „elevul” e inchis in casa, taiat de restul lumii si privat de orice bucurie pe care o poate oferi contactul cu alti copii.
Or, nimic nu e mai departe de adevar.
Daca faci scoala acasa, AI TIMP REAL sa socializezi si sa explorezi lumea – sa iesi in parc alaturi de alte grupuri de copii, sa vezi o piesa de teatru pe care sa o poti apoi discuta in tihna, pe care s-o reproduce apoi acasa, cu decoruri si personaje construite impreuna cu copilul, sa vizitezi in tihna un muzeu si sa revii acolo de cate ori e nevoie daca invatacelul e interesat etc.
Eu nu pot face lucrurile acestea cu Una pentru ca ea merge la gradinita si timpul nostrum liber e limitat, extreme de limitat. Si atunci limitez si eu „oferta educationala” pentru ca ea sa aiba timp si de joc liber… De aceea Una invata mai putin si socializeaza mai putin decat mi-as dori si decat ar putea ea s-o faca.
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Andru, ai explicat foarte bine aspectul asta- socializarea adevarata se face in contextul vietii reale, socializare de calitate inseamna relatii de calitate, profunde, si acestea se sudeaza mai degraba in afara scolii decat la scoala, chiar daca inceputurile lor s-ar putea gasi pe bancile unei scoli. In aceesi masura, copilul isi poate gasi prieteni la fel de buni in parc, in cluburile copiilor, in familia extinsa, samd.
violeta argatu
/ 20 ianuarie 2013Nu am vrut sa jignesc pe nimeni,Doamne fereste!Parerea mea este ca, mama ramane mama si este cel mai bun educator pt copilul sau-atat timp cat este o mama dedicata-indiferent dc adera sau nu la HS. Normal ca sunt f multi educatori/dascali care se dedica trup si suflet, si depun eforturi,dar cele 5-6 ore petrecute alaturi de dascali nus unt suficiente pt dezvoltarea si educatia copilului.ceea ce am vrut sa spun este ca mama detine rolul cel mai important in educatia copilului.scuze dc nu m-am exprimat corect sau am jignit pe cineva;nu asta a fost intentia mea. nu-s nici pe departe profesionist in ale educatiei-din contra,abia acum ma scolesc si eu… invat si cresc odata cu copiii mei.IMI CER IERTARE DACA AM JIGNIT PE CINEVA!
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Violeta, sunt absolut SIGURA ca nu ai avut intentia sa jugnesti pe mine, si, ca profesor si parinte, sunt absolut convinsa ca exista dascali dedicati, parinti dezinteresati, dar in principiu educatia copiilor apasa in primul rand pe umerii parintilor, iar profesorii ar trebui sa aiba un rol de comlpetare- asta este parerea mea si stiu ca si Flori, care este invatatoare, a fost si este la fel de implicata in educatia baietelului sau…deci cu siguranta a inteles exact ceea ce vroiai sa spui 🙂
Andrea
/ 20 ianuarie 2013Este o problema la noi in tara, pe care americanii au rezolvat-o, dar nu stiu cat de bine, si cat de mult. Problema controlului parintilor, sa zicem. Ca parintii pot zice, „da, vrem HS” si „da, facem”, dar nu fac nimic! Ii tin acasa si atat, nu sunt responsabili.
Pe de o parte, un numar de zeci sau sute de parinti/familii nu este convingator raportat la numarul total de familii din tara, pentru a schimba legislatia.
Pe de alta parte, conform Constitutiei, ar fi un drept pe care oricine in tara asta ar trebui sa il aiba legat de de a-si educa copiii.
Tot in alta ordine de idei, daca nu faci o lege buna, cu normele de aplicare puse la punct, in asa fel incat sa se stie cine si ce face in lantul asta copil-familie-comisie evaluare-emitent de manuale etc. ajunge sa fie un dezastru. Multa cheltuiala, rezultate pauza.
De aceea nu ma mira ca in Romania inca nu e o OPTIUNE. E pacat, si imi pare rau, ca ma afecteaza si pe mine. Dar asta nu inseamna ca ma va impedica sa fac scoala acasa cu copiii mei.
Raluca, ai pus punctul pe „i” – ANTURAJUL.
Ca parinti, putem controla anturajul pana la un punct, chiar daca nu il ducem la gradinita sau la scoala. Dar, vine un moment in viata, cand oricum el este pus in fata unui mediu.
Ar fi frumos sa poti „proteja” copilul pana este destul de educat/invatat, destul de matur in gandire sau cel putin pana ce isi formeaza si vezi ca are principii dupa care se ghideaza in viata si sa il lasi liber. Oricum va trebui sa faci asta la un moment dat, e in natura lucrurilor 🙂
Din punctul meu de vedere, din punctul de vedere al unui copil care a fost si lasat liber dar si controlat in alte situatii, care a primit o educatie si totusi mai-mai sa intre in bucluc sau sa se ia cu cine nu trebuie, cred ca trebuie sa alegem partea de mijloc.
– Sa-l inveti despre tot ce poti, tot ce crezi tu legat de viata, oameni, relatii intre oameni, alegeri etc.
– sa ii arati de cate ori ai ocazia, in functie de varsta, unde il pot duce niste alegeri,
– sa il ajuti sa-si formeze principii (nu sa i le impui sau sa ii arati ca doar principiile tale sau doar principiile bazate pe anumite lucruri crestine/biblice sunt valabile, caci in general multe lucruri sunt de bun simt si tin de respectul de sine si respectul fata de lumea inconjuratoare, fata de cel de langa tine)
– si, nu in ultimul rand, ci in primul rand, SA FII UN EXEMPLU.
Sunt vorbe, stiu, voi vedea eu cum e cand ma voi confrunta la ai mei cu situatii si situatii de viata 🙂 Totusi… stiu ca nu voi putea controla complet anturajul copilului si nici nu vreau asta.
Am niste exemple in familie – acelasi mediu, baieti diferiti, cai diferite de urmat in viata. De la ei am invatat ca nu tine de parinti, nu tine de ce invata sau nu acasa, ci tine de caracter si de mentalitatea omului.
In viata avem nevoie de discernamant. Ne putem ajuta copiii sa si-l formeze.
Avem nevoie de principii dupa care sa ne formam un discernamant. II putem ajuta sa si le creeze.
Mai intai vor vedea ce principii avem noi si cum le aplicam; la inceput ne vor imita, vor face ca noi. Daca i-am controlat prea mult, poate vor dori sa se razbune si sa aiba alte principii, total contrare, cine stie, sau poate le vor placea si le vor pastra. Fiecare copil va percepe situatia dupa cum ii este caracterul.
Voi ce ziceti? E un subiect mare. Dar ideea de HS implica foarte multe. Cum ziceati si voi, este o mare responsabilitate, este una in plus fata de cea normala pare care ti-o iei cand ii esti parinte, cand ii dai viata si spui ca ii vei purta de grija. Fiindca iti asumi si educatia scolara, „formala” / care ii influenteaza foarte mult viata, succesul ca adult.
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Andrea, incep de la sfarsit. Cred ca ai mare dreptate cand spui ca HS este o responsabilitate in plus pe care parintele si-o asuma, la modul cel mai serios cu putinta, si poate ca guvernantilor nici nu le-a trecut prin cap ca exista parinti care isi doresc o asemenea responsabilitate. Noi discutam acum pur teoretic, ideea principala este daca voi ati face HS (fie si numai intr-o situatie ideala) si daca vi se pare asta cel mai bine pentru copilul vostru. Ca au fost parinti care au abuzat de orice lege, asta asa e, si se poate abuza su de o eventuala lege care ar permite HS, iar este adevarat. Dar eu iau deocamdata in calcul doar parintii care si-ar dori cu seriozitate sa aleaga asta pentru copii si ar face-o cu toata responsabilitatea. Asa cum suntem multe dintre noi, cele ce discutam in momentul de fata.
Ce ai spus despre anturaj, discernamant, si exemplul parintilor este ceea ce sustin si eu. Dar prefer ca S. sa invete „socializarea” de la mine si tatal lui, mai mult decat de la grupul de copii ai caror parinti poate au un alt sistem de valori…
Cristina
/ 30 ianuarie 2013Cei care fac homeschool in America vad altfel problema cu HS. Parintele are autoritatea ca sa spuna ce invata copilul si ce nu, deci asta ar putea semana celor din scolile de stat ca „nu fac nimic”. Apoi, parintii americani nu sint de acord cu acest punct de vedere:
daca nu faci o lege buna, cu normele de aplicare puse la punct, in asa fel incat sa se stie cine si ce face in lantul asta copil-familie-comisie evaluare-emitent de manuale etc. ajunge sa fie un dezastru.
Daca este dreptul parintilor ca sa-si educe copiii inseamna ca parintele este cel care stabileste standardul in educatie. Astfel statul nu are ce cauta ca sa impuna norme de aplicare si nu are nici o autoritate ca sa stie ce ce se intimpla in familia cuiva.
Eu cred ca inainte de a face HS trebuie sa intelegem ca HS nu este numai educatia academica, ci mult mai mult.
Raluca
/ 31 ianuarie 2013asa e, Cristina, dar te trezesi ca la noi, sub aspectul HS, ar putea sa fie tinuti copiii acasa si trimsi cu oile pe camp sau mai rau, la cersit. Deci un control ceva, niste teste, ar trebui sa existe. De asemenea, daca un copil cu nevoi speciale vrea sa demonstreze ca poate, ca face fata, ar trebui sa aibe acces la niste teste standard, facute pentru toti copiii, pentru a putea demonstra ca HS functioneaza mai bine decat o scoala de masa in cazul lui.
Cristina
/ 31 ianuarie 2013Asta se intimpla si in America. Se poate intimpla peste tot. Nu asta este problema, insa. Daca recunoastem ca este dreptul parintelui ca sa ofere educatie, doar pentru ca nu o ofera conform cerintelor statului nu inseamna ca dreptul acestuia trebuie incalcat.
Daca parintele are autoritatea ca sa isi educe copilul inseamna ca are autoritatea ca sa isi faca si propriile standarde. Nu se poate supune un copil la standardele statului cind el este invatat in functie de alt standard.
Homeschooling-ul da libertatea parintilor ca sa ofere o educatie personalizata. Poate ca statul spune ca sa se invete tabla inmultirii in clasa a 2-a. Parintele invata copilul in clasa a 3-a. Oare testele standard arata astfel ca homeschoolingul funtioneaza prost?
Tot la fel se poate spune si de alte materii. Mai ales in cazul parintilor care predau copiilor o educatie crestina. Daca testele statului spun ca oamenii au evoluat timp de miliarde de ani, oare cum trebuie sa raspunda acel copil? Copilul cu nevoi speciale are propriul ritm de invatare, poate ca nu ar putea niciodata indeplini cerintele statului. Nu cred ca exista nici un motiv care sa aratae ca HS nu functioneaza.
Homeschooling-ul functioneaza bine pentru oricine pentru ca dreptul parintelui nu este incalcat. Bineinteles ca vorbesc despre acei parinti interesati si ocupati cu educatia copiilor lor.
violeta argatu
/ 20 ianuarie 2013Eu zic,ca si tu ai pus un mare punct pe „i” si ca ai ff mare dreptate.Copilul nu este „proprietate personala” a parintelui, nu poti sau nu trebuie sa faci din el ceea ce vrei tu sa faci, ci sa tii cont ca este autonom,ca are personalitatea lui.Tot ceea ce poti sa faci este sa-i dai cumva directie,sa-l modelezi,sa conlucrezi cu el,sa-l ajuti pe copil sa colaboreze cu tine ca si parinte.Ori,la scoala,in afara de „a invata ca la carte”,ca acum n ani sau un pic mai modern-in cele mai fericite cazuri-,copilul nu beneficiaza de altceva,nu castiga nimic altceva -poate un pic la partea legata de socializare (asta in cazul in care nu-l ia valul…). de aceea,din punctul meu de vedere,HS este o alternativa mult mai sanatoasa in zilele noastre.Acum multi ani,nu cred ca se putea pune problema HS-nici nu cred ca era nevoie-,dar anii aceia nu mai sunt,societatea este una de consum,parintii,copiii sunt altii…
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Violeta, exact! Tocmai lumea in care traim, care nu e atat de sigura ca lumea scolii in care am trait noi (desi si pe atunci circulau niste povesti horror, doar ca nu le stiu eu first hand), ma face sa ma gandesc la HS ca o opriune mai sigura pentru copiii nostri.
Adina
/ 20 ianuarie 2013Raluca, ai scris un articol excelent – si asta se vede si din multimea de reactii pe care le-a generat. Intr-adevar, e posibil sa nu se inteleaga bine conceptul de homeschooling. In primul rand, ceea ce facem noi – caci doar atat e legat deocamdata – se limiteaza la gradinita acasa.
Pentru mai multe detalii despre ceea ce inseamna homeschooling in SUA, va recomand acest articol recent, foarte bine documentat http://www.economist.com/news/united-states/21568763-home-schooling-growing-ever-faster-keep-it-family care explica motivele principale care stau la baza alegerii acestui tip de optiuni.
Vad ca s-a pus mai sus in mai multe randuri problema socializarii. Intrebarea mea este, ce intelegeti prin aceasta socializare? Sa stea copilul intre copii, la gradinita, sa comunice, sa se joace impreuna? Asta o face foarte bine acasa, cu fratii, in familia extinsa, cu verisorii, cu vecinii, duminica la biserica, cu copiii in parc. Se presupune ca un copil care invata acasa, nu e integrat in societate. Societate ce inseamna – o camera cu 20-30 de copii intre care trebuie sa stea in fiecare zi? Sau e lumea de afara, unde copilul merge cu parintii la activitati, parcuri, biblioteci, magazin, banca, biserica, unde vede exact ce face fiecare categorie de adulti?
Din experienta proprie, a unui copil trecut prin gradinita si acum in clasa a 4-a, si a celui de-al doilea copil care face gradinita acasa – va spun sincer ca, copilul cel mare e mai rupt de lumea reala decat cel mic. Deoarece de mic a trait intr-un cadrul artificial, doar intre copii (si 1-2 adulti) 8 ore pe zi. Problema violentei din scoli – de care vorbea Raluca – e foarte adevarata. Mi-e groaza sa vad pe cei mari, la aceeasi scoala unde e copilul meu (una din cele mai bune din oras), ce atitudini au, cum vorbesc si fumeaza cu nonsalanta, cu ce masini vin la scoala. Despre alcool si droguri, nu mai vorbesc. Dar… se socializeaza, nu-i asa? 🙂
Deci, mi-ar place sa fie varianta HS si in Romania.
Pentru ca da, eu lucrez de acasa, pentru ca am capacitatea si resursele sa-mi scolesc copilul acasa, barem pana la clasa 1, si apoi ar fi minunat sa fie posibil si mai incolo, macar ciclul primar. As vrea sa am si aceasta optiune. Cred ca tine de o libertate pe care noi nu o avem, inca.
Andrea
/ 20 ianuarie 2013Chestia cu „mai lupt de lumea reala” e un alt punct pe „i”.
HS asta vrea de fapt, sa fie o optiune prin care copiii sa fie mai pregatiti pt viata pt realitate. Si din cate exemple straine am citit pana acum si din cate vad si la voi, mamicile romance, copiii „scoliti” acasa TRAIESC viata sunt mai constienti de ei, de lumea lor interioara si de lumea exterioara. Asta vreau i pt ai mei – sa traiasca constient.
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Adina, tu esti cea mai in masura sa ne povestesti cum stau lucuruile de ambele parti ale baricadei 🙂 Cum iti mai spuneam eu, tu le stii cam pe toate, sunt foarte curioasa cum ai explica problema privind din toate aceste unghiuri in care tu deja te-ai aflat. TE provoc la un articol 🙂
Camelia
/ 21 ianuarie 2013Raluca, iti multumesc din suflet pentru acest articol, cuprinde tot ce putea cuprinde, iar cine are urechi, ar trebui sa auda – suntem voci care ne luptam sa ridicam nivelul educatiei din tara asta!
Nu se intreaba nimeni de ce ajungem sa ne zbatem cu un singur salariu, pentru ca mami a decis sa se dedice, fara niciun regret educatiei copilului ei?!
Se vorbea mai sus despre cat de dedicati sau nu sunt profesorii – ei bine, sunt unul dintre cei mai dedicati ex-profesori posibili (si nu spun asta cu niciun dram de emfaza), sunt un om care s-a dedicat abslut fiecarui student ce i-a trecut prin mana 100%, exact asa cum lucrez acum cu M.!
Si, credeti ca m-a intrebat cineva vreodata de sanatate?! Aveti impresia ca mai marii mei erau fericiti sau incantati de faptul ca toti sefii de catedra ma implorau sa le primesc studentii in grupele mele?
Dimpotriva, am fost urecheata, mi s-a spus le sleau ca timpul cu stundentii trebuie sa insemne pentru mine 20%, iar restul, cercetare!!!
Si daca le pot face pe amandoua, si daca eu refuz sa-mi bat joc de cei care asteapta, saracii, sa dea peste cineva care sa nu ii trimita acasa (pentru ca nu are chef de ore), care sa faca scoala adevarata cu ei?!
Despre asta vorbesc, foarte mare parte din sistem asa urat si defectuos arata!
Nu mi-as fi imaginat niciodata ca imi voi lasa serviciul, caci asta stiu cel mai bine sa fac- sa fiu dascal.
Si totusi, de ce am facut-o? Pentru ca, dupa ce am nascut, mi-am dat seama ca e randul copilului meu sa primeasca nu 20%, ci 100% din dedicatia mea! Pentru ca am un salariu pe care l-as da, in intregime, doar pe o gradinita mai rasarita si pe carti.
Practic, am renuntat la serviciu, dupa 8 ani de invatamant, am renuntat la cariera care incepea sa creasca, pentru ca nu ma mai regaseam deloc in acest sistem si pentru ca nu vreau ca singurul meu copil sa „beneficieze” de serviciile lui. Am nascut tarziu (32 ani) tocmai pentru ca imi doream o baza serioasa, un serviciu decent, ce sa imi asigure educatie normala copilului pe care il visam cu ochii deschisi.
Imaginati-va ca, in primul an de predat (amandoi suntem cadre didactice), nu aveam bani de autobuz – urcam fara bilet si ne rugam sa nu fim prinsi, promitandu-i lui Dumnezeu ca asa ceva nu vom mai face niciodata!
Sunt constienta ca va veni si vremea sa o duc la scoala si stiu ca pana atunci vom sta si mai prost la capitolul de cadre didactice de calitate (nimeni nu poate nega acest lucru). Singurul meu plan, in acest moment, este acela de a-i forma o baza, ce sa-i faca primii ani de scoala mai suportabili si sa putem merge mai departe cu un soi de after-schooling.
Ce cred eu ca ofera HS-ul unui copil? INCREDERE, FORTA, UNICITATE, PERSONALITATE, INDEPENDENTA, TIMP DE JOACA!!!
Eu eram intr-un moment disperat cand am intalnit-o pe Raluca, eram derutata, tematoare („Cum sa nu imi dau copilul la gradinita!??!?!Daca dau gres si o nenorocesc tinand-o acasa?!?!?”) – ea mi-a dat curaj sa incerc, ei trebuie sa-i multumesc pentru faptul ca azi, am un copil care evolueaza si e fericit.
Iertare celor pe care poate i-am jignit! Sunt gandurile unei mame „rupta” in doua jumatati, ce par a nu dori sa se impace una cu alta – imi doresc un copil educat, dar si fericit! E atat de mult? Dupa cum arata sistemul nostru, ambele mele dorinte sunt utopii…
Andrea
/ 22 ianuarie 2013Nu jignesti pe nimeni.
Si te ocupi de cea mai importanta parte a vietii copiilor nostri.
De ce le mai spune CEI SAPTE ANI DE ACASA daca ii fac in institutii? 🙂
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Camelia, cei ce te cunosc fie si numai rasfoindu-ti blogul, isi dau seama de pasiunea si perfectionismul cu care faci toate lucrurile, cu atat mai mult partea de predare, care ti se potriveste ca o manusa. Eu ma bucur ca faci HS cu M. dintr-un motiv absolut egoist- beneficiez atat de mult de pe urma articolelor, lectiilor si tutorialelor tale.
Nu cred ca ai jignit pe nimeni povestind despre dilema ta, despre sacrificiul pe care a trebuit sa il faci (pana la urma, ai renuntat deocamdata la o cariera universitara) si la ce implica aceasta renuntare- e o alegere dificila, unde marele beneficiar e M.
De altfel, cred ca e foarte binevenita completarea ta-mpentru ca ea evidentiaza si celelate aspecte ale HS, pe langa pro-urile sau contr-ele legate de copil, educatie, socializare- e vorba de persectiva parintelui direct implicat asupra acestui aspect.
Multumesc mult pentru interventia ta, Camelia!
Camelia
/ 22 ianuarie 2013Eu iti multumesc din suflet, Raluca!
Uite ce coincidenta frumoasa – exact acum un an ma determinai sa incep HS cu M., iar pe 1 februarie „porneam” blogul.
Intentionat am vorbit doar despre un singur aspect – restul au fost atat de bine evidentiate, nici nu as mai avea ce adauga…poate un singur lucru, totusi.
Acum, prin citirea articolului tau am putut face un fel de bilant, am putut sa despic firul in patru si sa „imi motivez”, mie insami, alegerea. Motivele pe care pe punctez ar fi:
1. Sansa de a avea un sot ce nu se da in laturi de la 2 job-uri permanente, plus orice alte proiecte se ivesc. Sansa ca unul dintre aceste locuri de munca sa fie mai bine platite decat majotitatea, dar groaza ca acesta poate, la orice ora, sa se anuleze ne macina zi de zi, noapte de noapte.
2. Dezgustul meu pentru ceea ce se intampla in societatea noastra, implicit in sistemul de educatie si dorinta ca puiul meu sa primeasca mai mult de 20% din atentia unui cadru didactic.
3. In privinta socializarii de care se teme Raluca, eu pot spune ca am traume…concrete:
– povestea surorii mele, copilul ca painea lui Dumnezeu, copil cu sufletul si sanatatea mutilate pe viata, copil pe care si-a gasit o bruta sa o bata…nu am detaliat pe blog, pentru ca a citit si ea si oricum am tulburat-o ingrozitor de mult, dar imi permit sa detaliez aici, ca sa aduc realitatea asta inspre cei care considera ca scoala este mediul ideal de socializare: baiatul asta era batut de catre tatal sau cu lantul de la cal. Ei, imaginati-va ca la scoala, imita ceea ce facea tatal lui, dar si ameninta copiii (ma tem sa intreb cu ce) ca sa se asigure ca acestia nu vor spune nimanui, nimic din ceea ce s-a intamplat! Am aflat ulterior, ca pe sora mea a tarat-o prin toata clasa, de par, dupa cine stie cate si ce batai!!!!!!!!! Sa va mai spun ca ai mei au descoperit motivul pentru care ea nu mai dorea sa mearga la scoala abia in acea zi, cand efectiv nu mai putea scrie cu mana dreapta, deoarece era vanata de sus, pana jos si tumefiata?!? EU MA INTREB: UNDE ERAU CADRELE ALEA DIDACTICE?!?!?!?? CUM NU AU PUTUT AUZI URLETELE?!?!??
Stiti ca numarul copiilor bonavi de diabet a crescut infiorator doar in ultimul an? Pe langa alimentatia defectuoasa, extrem, extrem de multi sunt bolnavi in urma socurilor psihice!
– si acum, povestea mea personala: am fost un copil batut toata copilaria mea! Stiti de ce? Am fost la cresa de la 1 an, la nici 3 ani eram la camin (ma duceau acasa la 17-18). Suntem patru frati, tot timpul lumea a roit in jurul meu – credeti ca asta ma face mai sociabila?! Nicidecum, ba as spune dimpotriva – acceptati, odata pentru totdeauna, faptul ca oamenii sunt diferiti, ca exista oameni timizi pe lumea asta, care sunt retrasi, carora nu le place tambalaul, nu pentru ca nu sunt sociabili, ci pentru ca asa sunt ei!
Eu am aterizat la un camin cu vorbire in limba 100% straina pentru mine, pentru ca eram singurii romani de pe strada mea si ai mei au considerat ca trebuie sa stiu limba aceea.
Da, a fost bine, eram bilingva la nici 3 ani, dar pentru ca eram „diferita”, zilnic eram batuta de cate cineva – genunchii mei au apucat sa aiba culoarea lor naturala abia cand am ajuns la scoala. Credeti ca pentru un copil atat de mic „socializarea” asta i-a facut bine?!
4. M. este un copil extrem de sensibil, emotiv, exact ca sora mea. Pot, oare, sa plec de la usa aia si sa nu imi imaginez, macar si pentru o fractiune de secunda, ca ar putea pati ceva similar?!
Raluca, acum, cand vad cele 4 motive ale mele, cred ca nu mai e nevoie sa-mi justific alegerea. Te imbratisez cu mult drag si recunostinta!
Andrea
/ 22 ianuarie 2013Astea da motive, Camelia!
Subscriu la motivele 1,2 si 4! La 3 nu am cum… ca bataile, alaturi de sicane gen legat de copac eu le primeam in jurul blocului, de la copiii vecinilor… nimeni nu m-a invatat sa ma apar… si cand m-am aparat, in sfarsit, tot eu eram vinovata, ca i-am invinetit baiatului degetul cu muscatura mea… Ani de zile am trait cu frica de batausii astia mici, chiar mai mici de varsta ca mine. Si uite ca acum, dupa 20 de ani… ne salutam voios… Ce mi s-a intamplat mie e o lectie pentru ce ar trebui sa-mi mai invat copilul, mai ales intr-o lume atat de dura, in care anturajul si presiunea sociala pot fi foarte mari.
Raluca
/ 25 ianuarie 2013Camelia, ce ne-ai povestit aici sunt adevarate drame, si sunt absolut sigura ca nu ai exagerat cu nimic, dimpotriva! Numai cand ma gandesc ca asa cevai i se poate intampla lui S., mi se strange inima. M. e atat de sensibila si sunt convinsa ca ai ales perfect pentru ea.
ursuletinazdravani
/ 22 ianuarie 2013Raluca, imi place atat de mult cand scrii astfel de articole….il citisem de mult timp, dar nu am reusit sa scriu un comentariu….astept si eu cu nerabdare celelalte articole. Multumim pentru ca ai scris si despre noi…ce sa zic….mi se pare ca fac atat de putin…si stiu ce zic…mai ales de cand am inceput serviciul….dar, D. al meu este atat de fericit ca poate sta acasa langa mine si tanjeste dupa activitatile ce le facem…mai ales daca avem vreo pauza.
Am citit in urma cu multe luni un alt articol despre homeschooling …am pus linkul aici: http://tzukutzaworld.wordpress.com/educatia-acasa/
Iti spun sincer: tu esti cea care m-a influentat cel mai mult, m-ai inspirat si m-ai luminat: pot sa-i aduc pe nazdravanii mei acasa…am citit articolele tale, am intrat in blogroll-ul tau…si am dat de alti parinti minunati ce isi educau copii acasa si mi-am spus ca sigur pot face si eu asta. MUltumesc, Raluca….cu siguranta ti s-a mai spus asta: tu esti cu adevarat un model de urmat….
Andrea
/ 22 ianuarie 2013FOARTE BUN ARTICOLUL trimis de tine! Da-l mai departe pe unde poti, e grozav! E prima oara cand vad o romanca ce scrie despre HS din experienta ei de 15 ani de educatie acasa!
Raluca
/ 22 ianuarie 2013Coca, excelent articolul recomandat de tine- foarte complex! daca faci cu ursuletii DOAR ceea ce pui pe blog (si sunt convinsa ca faci mult mai mult), atunci ceea ce faci e o educatie de nota 10+! Eu sunt cea care gasesc inspiratie la tine (si celelalte prietene bloggerite), deci multumescul ar trebui sa fie, cu toata sinceritatea si din suflet, de partea mea!
lorelei
/ 22 ianuarie 2013Ai scris un articol foarte bun ai scris, Raluca si imi permit sa-l repostez. Cat despre comentarii, sunt total de acord cu tine, Adina, Camelia… Eu am avut, in urma cu cateva luni, o experienta extrem de nefericita cu mezina mea, Caludia pe care am dat-o la scoala, in clasa I, la varsta de 6 ani si 2 saptamani. O scaola cu pretentii, din centrul capitalei, la o clasa cu predare in limba germana materna. Fac o paranteza si spun ca urmase si 1 an si jumatate de gradinita germana si facea si acasa cu mama mea limba germana (inca de la varsta de 2 ani). A avut parte si de un cadru didactic fara prea mare experienta si interesat mai mult de o pepiniera de copii pentru propriu-i after-school, dar, cel mai trist, de colegi extrem de violenti (da, in calsa I, desi pare greu de crezut). Fetita mea plangea noapte de noapte, cu exceptia weekend-ului, se zbatea in somn si lovea cu pumnii si picioarele. De ce? Pentru ca aceasta patea ea la scoala si la after-school-ul invatatoarei ei era batuta de alti copii cu pumnii si picioarele. La sfarsitul lunii octombrie, dupa 5 saptamani de scoala, am inteles, in, sfarsit, ce se intampla cu ea, punand cap la cap, toate informatiile ca niste piese de puzzle (pentru ca era atat de speriata, cred, incat nu-mi spunea nimic). Normal ca, in toata aceasta perioada, am vorbit de nenumarate ori cu invatatoarea, m-am dus in vizite inopinate la scoala, am intrebat in stanga si in drepata, pe alti parinti (contextul facea ca 3 sferturi dintre copii se cunosteau – facusera gradinita impreuna si o avusesera educatoare pe invatatoarea de acum – care, intre timp, statuse si 1 an acasa, cu copilul cel mic). Am transferat-o intr-o singura zi pe fetita mea, la o alta scoala, la clasa pregatitoare. Sa va mai spun ca avea pulpele si spatele pline de vanatai, iar cand o intrebam ce a patit imi raspundea invariabil „nu stiu, nu-mi mai amintesc!” In ziua cand i-am luat transferul, directoarea scolii spunea ca stie de grupul de baieti violenti din acea clasa – li s-a dus vestea, intrucat, din cauza lor, chiar profesorii de engleza, religie si sport nu mai voiau sa intre la ore la acea clasa. Si totul se petrecea sub obladuirea d-nei invatatoare, care-i avea pe copii la after-school (unul foarte scump) si nu se putea „pune rau” cu parintii. Copii de bani gata, scapati, de mici, „din mana: de parinti (apropo de cei 7 ani de acasa). Dna. invatatoare, in loc sa ia masuri in legatura cu violentele dintre copii, ma trimitea cu fetita mea la psiholog („este ea mai sensibila”), dandu-se pe ea ca exemplu, care avuese nevoie de psiholog pentru fetita ei de 5 ani (din cauza ca ea si cu sotul ei nu stiau sa se poarte cu copilul si-i cereau prea multe la o varsta atat de frageda). Dupa 1 saptamana la noua scoala, cu multa rabdare si mult tact, in timp ce ne jucam, am reusit sa aflu de la fetita mea, o parte din tot ceea ce indurase la acea scoala si la after-school-ul cu pretentii al dnei invatatoare (afterschool unde a fost batuta de o fetita si un baietel cu pumnii si picioarele, in BAIE, afterschool unde, nefiind supravegheati, a fost impinsa pe scari si a cazut – de avea numai vanatai pe spate – niste scari extrem de inguste de meatal)… V-am povestit toate acestea, apropo de „socializarea” de care s-a tot vorbit pe aici…
Andrea
/ 25 ianuarie 2013Lorelei, m-ai lasat fara cuvinte… Chiar si in vremea mea, acum mai bine de 20 de ani, la clasa I erau sicane, dar in niciun caz astfel de violenta. Si ma ingrozesc si mai tare din cele spuse de tine… Sper ca fetita ta sa isi revina dupa traumele suferite si fizic sa nu aiba urmari.
Raluca
/ 25 ianuarie 2013Lorelei, si pe mine m-ai lasat muta- imi inchipui cat a rabdat mititica, si nu cred ca se va sterge repede din suflet si din minte. Ii doresc si va doresc putere multa sa poata ierta si sa treaca cu totul peste intamplarea asta oribila. Te intreb si stiu ca ai sa-mi raspunzi cu toata sinceritatea- TU ai face HS daca ai putea?
lorelei
/ 25 ianuarie 2013Iti multumesc mult, Raluca, da as face, din toata inima homeschooling! De fapt, eu si cu mama mea, cam facem HS – pentru ca fetita mea, la 6 ani si 5 luni, stie foarte bine limba germana (de la mama), stie sa citeasca si sa scrie si in romana si in germana (acum ea este la clasa pregatitoare, in limba romana, dar invatatoarea ii pune mai mult sa deseneze, iar de scris, o fac foarte rar si cu litere mari de tipar). Iar, cu mine, seara – printre picaturi si in weekend, face engleza, matematica si mergem, din cand in cand, la diverse ateliere… Problema mea cea mare este lipsa de timp din cauza serviciului (la care nu pot sa renunt ca mama, singura…)
lorelei
/ 25 ianuarie 2013Iti multumesc din suflet, Andreea. Sincer, daca mi-ar fi povestit cineva ceea ce am trait eu cu fetita mea, cu siguranta ca nu as fi crezut. Dar, din nefericire, intamplarea este cat se poate de reala, fara niciun fel de exagerari, ba dimpotriva (nu am dat multe detalii). Ce este mai trist, ca fetita mea – desi, cu multa dragoste din partea noastra, si-a revenit destul de mult, tot mai are, din cand in cand nopti cu cosmaruri si plans in somn (desigur, nu se intampla ca in urma cu 3 luni cand plangea noapte de noapte se zbatea si lovea, apoi incepea sa vomite si abia asa reusea sa se trezeasca din cosmar)! Nu reusesc, insa, de atunci, desi am tot intrebat in stanga si in dreapta, sa gasesc un psiholog bun, cu experienta cu copiii. Am incercat si la psihologul scolii, dar ca un facut, desi ma programez, ba se imbolnaveste, ba lipseste neanuntat si aceatsa lipsa de seriozitate, m-a facut a renunt la a mai insista la acea persoana. In perioada cand mergea la acea scoala (pana sa-mi dau seama ce patise, cu adevarat), am fost cu fetita mea la un neuropsihiatru pediatru, prof. dr. din Bucuresti (renumita dr. Sanda Magureanu), dar am plecat extrem de dezamagita pentru ca mi-a dat o reteta cu Nitrazepam – iar eu nu sunt de acord sa-i administrez sedative. Recunosc, insa, faptul ca a urmat un tratament homeopat care a ajutat-o mult sa-si revina. Si, desi nu am vrut sa fac nciun fel de reclamatie – nici invatatoarei, nici parintilor copiilor violenti si nici scolii – avand in vedere vanataile de pe corpul fetitei mele, as fi putut cu usurinta sa-i scot un certificat medical (ghidandu-ma dupa principiul ca daca faci bine, ti se intoarce), voi scrie, totusi, aici numele scolii si al invatatoarei – poate mai citesc si altii: Scoala Elena Vacarescu din Bucuresti, sector 1, invatatoare Ana Maria Calciu.
DulceaMeaCasa
/ 30 ianuarie 2013Lorelei imi pare rau pentru clipele prin care ati trecut. Imi permit sa-ti recomand un centru de consiliere la care am fost si eu cu Thea mea si de care am fost multumita http://ceecc.ro/centrul-de_educatie_emotionala-si_comportamentala-pentru_copii. Este in Bucuresti si trebuie o programare. Sper din tot sufletul sa va ajute sa vindecati si sufletul ranit nu doar trupul. Iar cu permisiunea ta o sa ne rugam impreuna pentru puiul tau drag sa treaca cu bine peste toate astea. Te imbratisez cu drag. Oana
lorelei
/ 22 ianuarie 2013Reblogged this on Tzukutza`s World.
ursuletinazdravani
/ 25 ianuarie 2013Lorelei, am plans cand am auzit ce a patit fetita ta…..daca mie mi se sfasie sufletul, nu-mi pot inchipui ce a fost in sufletul tau. M-a durut sufletul cand am citit ce a patit surioara Cameliei….
Si unul dintre nepoteii mei a patit acelasi lucru in baia scolii: o bataie crunta cu picioarele in burta, trantit pe jos…de catre unul mai mare . El nu a reusit sa vada cine a fost si celorlalti copii le-a fost teama sa spuna cine a fost faptasul
….am plans zile la rand cand am aflat, desi nu este propriul meu copil …Nu stiu ce as face sa se intample asa ceva copiilor mei. Stii ca ii cresti cu atata dragoste, ti se rupe ceva din tine doar cand ii doare cate ceva….si sa auzi despre astfel de drame urate ….mi se pare strigator la cer….
Dar….cati parinti se mai ocupa cu adevarat de copiii lor? a inceput sa ii creasca aceasta societate, ale carei valori morale sunt sub un maaare semn al intrebarii….Multi parinti isi vad copiii doar seara, cand sunt mult prea obositi ca sa mai vorbeasca cu ei. Nu condamn pe nimeni, spun doar o realitate….
Eu nu imi doresc socializarea din scoli/gradinite….nici D. nu tanjeste dupa ea….desi este un copilas normal si f sociabil.
Daca as sti ca s-ar putea face in mod legal HS si acasa (ma refer la varste mai mari)…as face tot ce imi sta in putinta sa imi pot invata eu copiii ….dar cred ca este un drum tare lung si anevoios ca sa se aprobe HS si la noi in Romania.
A.T.
/ 26 ianuarie 2013Buna! nu am citit toate comentariile de aici, ca sunt pution in criza de timp astazi, dar promit sa revin, imi place blogul tau. I homeschool both my kids ( bine, baiatul meu abia are 15 luni, ideea e ca va fi homeschooled) . NU sunt in RO, sunt in State,deci pentru mine e legal sa fac asta, vreau s-o fac pina in clasa a 12-a.
Unde iti pot da un mesaj privat?
Raluca
/ 26 ianuarie 2013Ma intereseaza foarte mult abordarea ta- am o adresa de e-mail caietpentrucasamea@yahoo.com
Camelia
/ 27 ianuarie 2013Dragii mei, ieri seara am dat peste un articol deosebit de interesant, ce pe mine m-a luminat in multe privinte si mi-a incalzit sufletul.
Multe, foarte multe din perceptiile ce se desprind din comentariile muuulte la articolul Ralucai, devin realitate!
Cititi povestea unei familii cu 3 copii ce nu au fost niciodata la scoala de stat, copii foarte realizati si fericiti!
Cel mai interesant este faptul ca depasim stadiul de „experiment”, de „poate ca” si „oare cum ar fi?, ” de „parerea mea este ca…”, atunci cand citim despre 3 cazuri concrete!
Felicit din tot sufletul mamica aceasta de la care aud pentru prima oara de meseria de „home instructor”.
Va doresc lectura frumoasa!
http://incomemagazine.ro/articole/locuiesc-in-romania-dar-studiez-la-harvard
Camelia
/ 27 ianuarie 2013Lorelei, draga mea, nici nu stiu cum sa incep…
Dupa cum s-a vazut, comentariu la articoul Ralucai nu am putut sa las decat la cateva zile de la postare.
Evident, il citisem atunci, cald, cand a aparut. Dar…ceva din mine se rupe, ceva din mine ma blocheaza cand trebuie sa verbalizez pe tema aceasta.
Exact la fel am patit si atunci cand am citit despre drama fetitei tale, a familiei tale intregi, de fapt…Imi tremura si acum mainile, iar lacrimile imi curg involuntar, desi au trecut zile de cand am citit ce ai scris.
Iertati-ma, Raluca, Lorelei…nu sunt pasiva, dimpotriva…mi-e frica intotdeauna de reactia pe care mi-o provoaca subiectul acesta, caci niciodata nu voi putea sa il getionez cu luciditate si obiectivitate.
Lorelei, de fiecare data cand aud povestea unui copilas batut, se mai rupe o bucata din sufletul meu, povestea micutei tale seamana atat de mult cu a surorii mele, incat urla totul in mine a indignare si imi sfasie sufletul de durere.
Sunt convinsa ca o inconjurati cu multa, multa iubire – este cel mai bun antidot.
Va imbratisez cu mult, mult drag!!!
Camelia
/ 27 ianuarie 2013P.S. Sa stii ca si parintii mei regreta acum faptul ca nu au denuntat scoala cu pricina! Mama mea ajunsese sa faca, zilnic, „naveta” intre scoala si Politie, in speranta ca, cel putin, il vor exmatricula pe nenorocitul care a nenorocit mintile colegilor sai. Ce crezi ca s-a intamplat?! A fost mutat in alta clasa!
Acum regreta faptul ca nu au facut plangere si la Inspectoratul Judetean, poate ca niste sanctiuni ar fi mobilizat cadrele didactice, poate copilul acela ar fi fost trimis la o Scoala de corectie.
Ii inteleg si pe ai mei…sora mea ajunsese la 20 kg (la varsta de 9 ani), corpul ei ceda cu fiecare secunda ce trecea, iar socul pe care il traiesti ca si parinte este urias. Te sperii ingrozitor de tare si, uite, unii oameni, doar dupa ani de zile reusesc sa isi adune gandurile…
Eu sunt prima care militez pentru tragerea la raspundere – este una dintre modalitatile prin care putem spera ca se vor diminua cazurile de abuz.
A.T.
/ 27 ianuarie 2013„Cititi povestea unei familii cu 3 copii ce nu au fost niciodata la scoala de stat, copii foarte realizati si fericiti!” – Camelia, fata mea n-a mers niciodata la scoala de stat (si nici n-o sa mearga) si e mult mai sociabila si stie mult mai multe decit copiii dusi la scoala.
E asa o perceptie universala cum ca (virgula) copiii trebuie dusi la scoala pt ca asa se face. Asa se face de ce? pt ca asa face toata lumea,ca oile in turma? Acuma , bineinteles ca nu oricine poate sa homeschool, depinde mult de partea materiala din pacate…de radarea si dedicatia mamei, etc etc. E time consuming si sunt zile si zile, dar eu n-as face deloc altfel,daca ar fi sa repet.
sa va povestesc o faza ,ce mi s-a intimplat mie: ne ducem la story time la biblioteca in fiecare saptamina. asta vara bibliotecara care tinea story time s-a pensionat si pt ca era ultima ei zi, a facut un program special – au adus o fairy ( zina) si au avut un program interactiv. Nu vreau sa para ca ma dau mare sau ca nu sunt constienta ca fiecare cioara isi vede puiul cel mai cel. Nu e asta deloc, din contra, cei care ma stiu bine ar spune ca cer prea mult de la fata mea si sunt prea dura cu ea. Nimic mai departe de adevar decit treaba asta. NU cer mai multe de la ea decit stiu ca poate ea sa dea.
Unde vreau sa ajung cu asta? Vreau sa ajung la o chestie legata de homeschool, cu un exemplu concret de la programul cu zina.
Toti copiii care erau acolo merg la scoala ( grupa pregatitoare ,inainte de cls intii) Fata mea e singura homeschooled de acolo. Ei bine, dintre toti copiii ea a fost singura care a raspuns corect la intrebari, singura care a urmat 100% instructiunile date si singura care a stat in fund, linistita, pe cind ceilalti copii dadeau buzna peste Zina, sa o sufoce nu alta si a trebuit sa le repete de o mie de ori pe parcursul programului sa stea jos in fund si sa nu se mai arunce peste ea si sa faca liniste si sa nu atinga nimica.
La final, a laudat-o pe fata mea de fata cu toti, ca a fost cea mai cuminte si a raspuns corect si frumos la tot ce a intrebat.Acuma ma intreb eu….copiii aia care merg la scoala si sunt , chipurile, socializati si obisnuiti sa asculte ce le zice invatatoarea, n-ar fi trebuit sa faca la fel ca a mea? De ce ea a fost singura care s-a comportat cum a trebuit? Pentru ca (virgula) copiii scoliti acasa sunt nesocializati si habar n-au de nimica sau pt ca este tocmai invers?
Multa lume ridica din sprincene cind aude ca am ales scoala la domiciliu ( ca aia inseamna homeschool) si prima intrebare care o primesc este ” dar cu socializarea cum ramine? ” Ei bine, tin sa anunt lumea ca (virgula) copiii scoliti acasa sunt mult mai sociabili fata de cei care merg la scoala, pentru ca au acces la socializarea cu toate virstele, nu doar cu cei de virsta lor si atit
A mea fata poate sa se joace cu un copil de 2-3 ani, exact la fel cum se poate juca cu unul de 10.
Am ales sa fac scoala acasa pentru ca vreau ceva mai bun pentru copiii mei,decit le poate oferi scoala publica. In afara de asta, fiecare copil are un stil aparte de a invata, daca ea ar fi la scoala publica s-ar plictisi enorm si si-ar da cu capul de pereti, pt ca e un copil foarte independent ,care invata prin multa practica, prin experimente, prin tot ce este ”hands on”.
Scoala acasa iti permite sa ai a costumized teaching style in functie de copil. Daca nu intelege ceva,ne oprim asupra subiectului respectiv si i se explica pina intelege; intr-o clasa de 25-30 de elevi se poate face asta? ma indoiesc.IN afara de asta vreau ca (virgula) copiii mei sa invete pentru ca sa stie, nu pentru ca le da test la scoala si trebe sa invete de sila.
Intrebarea urmatoare care mi se pune este : ” cum poti preda tu toate materiile? ce pregatire ai? „. Pregatirea necesara pe care trebuie s-o aiba un parinte este in primul rind sa stie sa citeasca. Parintele are manualul profesorului si preda lectia copilului. Daca sint materii care ii depasesc pe acel parinte, el poate cere ajutor de la alti parinti care au o anumita specialitate sau poate plati tutor. Plus ca exista internet, biblioteci, unde poti cauta sa te documentezi pe o anumita tema. In America exista peste 2.5 milioane de copiii scoliti acasa si se intilnesc des,in functie de zonele unde locuiesc. ( homeschooling groups)
In fine, m-am lungit cu vorba…Ideea postului acesta vroia sa fie ca nu toate sunt asa cum cred unii…..
Raluca
/ 27 ianuarie 2013Multumesc din inima pentru input! Foarte adevarat tot ce spui tu, si raspunde la multe dintre intrebarile despre HS- pe care le putem pune char si in contextul romanesc.
Adina
/ 27 ianuarie 2013La noi frustrarea cea mare este ca accesul la homeschool se poate doar prin inscriere la scoli din US/Canada etc, si pe riscul tau (asa mi se pare mie) daca ii vor fi echivalate studiile, si in ce conditii, in contextul romanesc actual (cand haosul – in educatie si nu numai – e mai mare ca oricand). Noi facem homeschool la nivel de gradinita – dar nu am ‘manualul profesorului/parintelui’ – desi imi doresc si caut asa ceva – manuale ale profesorului in engleza – pentru ca facem scoala acasa in engleza – pentru science, zoology, botanica etc.
Bineinteles ca si la noi e asa mare dilema cu socializarea … multi au facut ochii mari, cum, ca va fi copila salbatica, daca nu o duc la gradi. Ei, uite ca nu e, dimpotriva. Asa cum ai spus si tu, stie sa se joaca si cu un copil mai mic, dar si cu fratele ei de 10 ani, si alti copii mari. Dar stiu multi copii salbatici, care merg la gradinita.
Problema e ca putem vorbi teoretic multe….bine ar fi sa ne urnim cumva, sa facem ceva, sa devina o optiune legala si la noi! (nu numai prin scoli din strainatate….).
E vreo cale? Aveti idei? 🙂
Camelia
/ 27 ianuarie 2013Adina, ai pus punctul pe i.
Sunt 100% de aceeasi parere…ai spus tot, eu doar sustin punctul tau de vedere.
A.T.
/ 27 ianuarie 2013io sunt plecata de ceva vreme ( 11+ ani) si nu stiu care-s legile din RO si nici nu mai stiu care e mai e treaba cu invatamintul la ora actuala. ( am auzit in trecere ca ar fi fost dezastru la BAC…dar nu stiu in rest mai nimic) . NU stiu exact ce s-ar putea face sau ce nu in RO. Eventual trebuie schimbata legea invatamintului? nu stiu…zic si eu…
Pina si aici in US depinde de la stat la stat ,cum anume faci homeschool – in unele state nu te intreaba nimeni nimica si in unele state trebuie sa te inregistrezi la inspectorat cum ca faci HS.
In legatura cu manualele profesorului/parintelui…aici cind cumperi un curriculum ( o programa scolara sau cum o numiti voi) iti vine cu manualul elevului ( ala care l-ar avea daca ar merge la scoala) si un manual al prof cu explicatii si idei /sugestii /tips cum sa predai lectia respectiva. Deci aici il primesti automat, cind cumperi materia. Si ai de ales, ca sunt asa multe curriculums, de te doare mintea…fiecare cu alte metode, depinzind de stilul copilului tau. Inclusiv poti face matematica de la unul, literatura de la altul ,biologia de la altul si etc. NU te intreaba nimeni ce fel de curiculum faci, e treaba ta si a copilului tau.
In legatura cu socializarea…I am sooo over it. Deja dau ochii peste cap cind aud stupida intrebare. Sa stiti ca desi in US homeschoolingul s-a practicat din totdeauna si mereu a fost legal, sunt oameni care se comporta ca si cind n-ar fi auzit in viata lor de asa ceva si se gindesc ca tii copilul in lanturi ,inchis in casa…
DulceaMeaCasa
/ 28 ianuarie 2013Fetelor sunteti minunate! Ma alatur si eu discutiei cu cateva intrebari :
1. De ce se pune inca problema „cantitatii cunostintelor”? De ce nu intreaba nimeni la sfarsitul unui an scolar „care este si nivelul emotional al copilului care il va ajuta sa rezolve anumite situatii de viata?” Pentru ca inca ii invatam pe copiii romani sa fie „enciclopedii ambulante”, sa stie de toate ( si nimic) inca din clasa 1, cand li se dau 3 culegeri de mate si 2 de romana.
Apoi 2: De ce socializarea ( termen strain de altfel) si nu imprietenirea cu ceilalti de varste apropiate sau mai mari sau cu adulti este vazuta ca obiectiv primordial? Eu nu ma puteam imprieteni cu oricine, inca de cand eram mica. Nu a fost rasfat, am fost la gradi de la 3 ani, citeam de la 5 ani, dar…vorbeam si ma imprieteneam cu anumiti copii. A fost oare de vina faptul ca am fost la gradi de mica? 😛
In plus, cele mai multe violente au loc in aceste „locuri de socializare”.
De fapt invatarea/educarea/ homeschooling-ul incepe in imediata apropiere a copilului: familia, vecinii de la bloc, parcul, gradina, teatrul de papusi….Eu cred ca homeschooling-ul se potriveste cel mai bine cu specificul nostru roman. Nu e codrul frate cu romanul? Nu „tot ce misca-n tara asta, raul, ramul mi-e prieten numai mie”?
Si ca veni vorba: e o metoda excelenta pentru copiii nostri sa se imprieteneasca chiar daca sunt departe. Va invit la mine intr-un week-end, la primavara. Sau pot veni eu la voi :D.
3. Daria, fetita mea cea mica, cu care fac homeschool ( Raluca stie 😀 ) invata din mers. Si asa sunt foarte multi copii. Nu au nevoie sa le „despici” lectia in bucatele, sa-i repeti….. Thea, fetita cea mare (care tocmai a implinit 14 ani) are nevoie sa i se explice aproape tot, sa i se deseneze, sa l se arate „asa sau altfel”….Deci, nu tine neaparat de cunostintele mamei/educatorului, ci mai mult de a descoperi „geniul” copilului.
4. Cu toate ca exista o programa unica pentru fiecare nivel ( de la gradinita pana la scoala) si care poate fi descarcata de pe site-ul ministerului educatiei, fiecare o aplica dupa cum considera sau, ca sa fiu un pic rautacioasa ( pentru ca am trecut prin asta) dupa nevoile financiare ale celui care preda. La fel sunt si testele de evaluare.
5. De ce nu facem noi o petitie on line, prin care sa ne cerem dreptul de parinte inapoi? Pentru ca avem obligatii destule si ni le onoram.
6. Referitor la studiile recunoscute. Cate dintre noi stim oameni cu 2 facultati recunoscute si care nu au un loc de munca? De fapt, educarea copilului nu presupune doar sa stie o multime de lucruri ( esecul de la bac/ din viata/ din societate… de aici pleaca…multe lucruri inutile care rapesc timpul). Un copil ar trebui sa stie si ce sa faca cu toate cunostintele acumulate: cum sa se intretina, cum sa ajute, cum sa progreseze, cum sa conduca ( propria viata/ familie/ afacere etc.). Stiti cumva vreun copil/adolescent care stie toate astea? ( In afara celor care sunt dotati de la mama natura). Da, asa era „pe vremea noastra”. Trebuia sa ai scoala ca sa poti fi angajat. Dar de ce sa fii angajat? Poti fii freelancer: fotograf, jurnalist, frizer, bucatar, scriitor ….tot ce faci cu pasiune iti poate asigura venitul de care ai nevoie. Traim intr-o alta era. Sunt multe de spus aici. Poate revin.
Si sa inchei: Cred ca asa cum ne sustinem si aplicam idei, asa cum avem timp pentru un articol interesant pe blog sau un comentariu, asa vom face fata la „meseria de mama acasa” sau „mama care lucreaza de acasa ” sau „meseria de parinte”.
Iar pentru cei carora le merge bine sau exceleaza la scoala: „Continuati! Fiti cei mai buni care puteti fi!”
Va imbratisez cu mult drag. Oana
Adina
/ 28 ianuarie 2013Oana, mi-a placut ideea cu petitia online. Let’s do it!
Raluca
/ 31 ianuarie 2013Oana, Iti intorc invitatia! asa, sa ma „socializam si noi un pic”- deci, daca treci cumva prin orasul nostru…don’t be a stranger! Ai dreptate in ceea ce zici, cu petitia nu stiu exact ce sa spun, eu care sunt indragostita de ideea de HS nu sunt inca convinsa ca nu-l voi da pe S. la scoala la 6 ani, asa ca…hmmm. Dar despre ce este acum legal si posibil va voi povesti foarte curand. Ai dreptate, socializarea fortata conteaza mult mai putin decat imprietenirea, iar noi trebuie sa urmarim relatiile de calitate.
Angy
/ 29 ianuarie 2013Subscriu si eu la cele spuse de Oana.
Deci si eu cred ca singurul „bagaj” care conteaza in viata unui copil, viitor adult, este cel emotinal. Iar petitia, sigur este o idee buna.
Ma bucur ca v-am gasit. De multa vreme cautam discutii mai aprinse pe aceasta tema.
Raluca
/ 31 ianuarie 2013Angy, cu privire la petitie, se fac demersuri pentru legalizarea HS, din pacate fara rezultate pozitive deocamdata, dar voi scrie pe blog ce am aflat pana acum. Nu stiu daca o petitie nu ar atrage atentia asupra subiectului si in mod negativ, periclitand pozitia celor ce au ales deja calea homeschoolingului. Ei pastreaza deocamdata discretia. Oricum, despre ce s-a facut pentru legalizare va povestesc in curand 🙂
Augustin
/ 2 februarie 2013Istoricul ăsta e într-adevăr oleac’ cam mic, în sensul că se referă doar la partea modernă (ultimii 50 de ani?) a școlitului acasă, și prea puțin la restul de până atunci. Mai păcătuiește și cu faptul că nu face nici o mențiune referitoare la școlile democratice (Summer Hill, Sudbury Valley) care, cred eu, merită pomenite într-o astfel de retrospectivă.
Educatul acasă nu a fost niciodată interzis total în țări precum USA sau Anglia (și multe altele), ca atare au existat întotdeauna familii care au apelat la această formă de educație. John Holt nu a inventat (reintrodus) ideea de homeschooling; este însă creditat cu introducerea termenului „unschooling” (acea formă de homeschooling care nu se ghidează după nici un fel de programă, ci lasă toate deciziile referitoare la ce, când, cât și cum se studiază la latitudinea studentului).
Apropo de John Holt, era nemulțumit de marea majoritate a sistemelor de educație instituționale, nu neapărat doar de cel public (din USA). El însăși a fost profesor vreo 10-15 ani într-o școală privată, nu publică. (Pe cea publică o cunoștea din propriile-i experiențe din copilărie și nu numai.) În schimb a fost mereu un fervent susținător al unei școli precum Summer Hill și a altor câteva de prin Danemarca/Suedia care erau cam în aceeași idee.
Un alt lucru care-l caracterizează pe Holt este că a fost un fervent apărător al drepturilor copilului (a ajuns să susțină și prin instanțe drepturile acestora). Mă tem că din acest punct de vedere nu te situezi în aceeași barcă cu el, dacă e să judec după intervențiile pe care le ai pe cel’lalt blog (http://olandezulzburator.wordpress.com/2013/01/29/sedinta-cu-parintii-din-ce-tabara-faci-parte/) pe care ne-am întâlnit.
Da’ una peste alta cred că-i îmbucurător că apar genul acesta de postări, cum este cea originală la care comentez, în blogosfera de limbă română. 🙂 La mai multe!
ps/ Există și un grup pe Facebook unde se mai discută, în limba română, pe astfel de subiecte. Andru (ante-comentator pe aici) sau Andreea (de la http://homeschooling.urbankid.ro/) ar putea face introducerea celor interesați.
Raluca
/ 2 februarie 2013Multumim pentru completari. Nu am vrut sa fac un articol exhaustiv despre HS. Doar o mica introducere. Pentru cei interesati sa aprofundeze subiectul, internetul are informatii fara limita.
Judecand dupa comentariile mele la cealalta postare, oricum ai lua-o, nu poti sa afirmi ca sugerez nerespectarea drepturilor copilului. Am pledat pentru respect si bun simt de ambele parti, unde vezi tu ca am scris macar o data ca trebuie copilul umilit, abuzat, injurat, etc. Nici copilul, nici profesorul. Sau aplicam doar drepturile copilului, nu si drepturile omului?
anna
/ 19 ianuarie 2014as vrea sa fac o sugestie:cred ca se putea gasi pentru fiecare expresie in engleza varianta in limba romana.Nu cred ca este o limba intr-atat de saraca incat sa trebuiasca sa se apeleze la o alta limba.De exemplu,pe mine ma intereseaza acest subiect,dar este obositor sa tot vezi cuvinte straine,nu cred ca trebuie sa facem cursuri de engleza ca sa ne intelegem in Romania.Cred ca este un soi de descriminare acest limbaj: esti cu noi doar daca stii engleza,sau doar cei care inteleg engleza sunt de nivelul dorit.:(((
Raluca
/ 19 ianuarie 2014Anna, articolul este in romaneste. M-am uitat pe el, de fiecare data când folosesc un cuvant in engleza il pun cu italics. Singurele cuvinte sunt homeschooling- traduse prin „scoala de acasa” pe parcursul articolului, nu trebuie sa stii o tona de engleza ca sa iti dai seama la ce se refera. Tot school, care este explicat- educatia oferita copiilor mici, si after school, care e un bine impamantenit cuvant in limba romana, si pe care l-am si tradus, prin scoala dupa gradinita in acest context. Si mai este Bully- pe care recunosc ca nu l-am tradus pentru ca nu mi-a venit nici un cuvant in minte care sa exprime exact ceea ce reprezinta, dar daca tu imi dai o sugestie iti promit ca il adaug in articol. Nu cred ca sunt expresii care fac articolul imposibil de inteles pentru nevorbitorii de engleza. Sincer. Cine va cauta informatii despre educatia la domiciliu, chiar si in romana, le va afla cautand dupa Homeschooling. S-a impamantenit, ca si after school. Nu cred ca trebuie sa faci cursuri de engleza ca intelegi cele trei-patru cuvinte in engleza, care sunt explicate si in context.