Doua jocuri simple cu litere

S. are 3 ani si 8 luni. De cand avea doi ani si jumatate, am pornit pe un drum lung si intortocheat, cel al invatarii literelor. Poate ca pentru altii e simplu si invata din mers. La noi a fost mai greu, cu multe pauze si multe repetitii. Am inceput cu literele mari de tipar pentru ca asa am socotit ca e mai bine in acel moment, fiindca sunt ceva mai simplu de trasat. Am facut primele litere ale alfabetului mai sistematic (A-G), apoi le-am luat si pe sarite, le-am studiat prin metoda Handwriting without tears (la care planuiesc sa ma intorc pentru restul alfabetului), le-am incorporat in diverse jocuri si proiecte de arts&crats, le-am vanat pe numerele de la masini (unul dintre cele mai eficiente jocuri), le-am inclus in activitati senzoriale. Cand s-a plictisit de litere, le-am lasat, uneori si pe perioade mai lungi, de cateva luni.

Acum, dupa mai bine de un an si jumatate de cand am inceput, pot spune ca S. cunoaste/recunoaste cam jumatate din alfabet- A,B,C,D,E, G, M, O, P, R, S, T, X, Y, Z. vreau sa le recapitulez pe acestea, si sa incep sa le fac si pe celelate mai organizat. Nu stiu exact daca S. invata dupa stilul de invatare auditiv-secvential sau vizual-spatial (inclin totusi spre AS), dar le abordam in ambele variante: mai intai vom face jocuri care sa inglobeze toate literele, apoi le vom lua le rand, cate una, ca sa porneasca si de la global la detaliu, si invers.

Saptamana aceasta are pregatite cateva jocuri: cel cu clesti de rufe, printat de la Camelia, despre care v-am povestit aici, si alte doua jocuri de recunoastere si de potrivire:

Primul este un joc homemade: pe cartoane reciclate am lipit cuvinte din pliante publicitare, care sa inceapa sau sa  contina o anume litera; el trebuie sa identifice toate literele respective si sa lipeasca pe ele buline. A,B,si C au fost facute cu mai mult timp in urma, ieri l-am facut pe D si s-a descurcat excelent. Abtibildurile de lipit (multumim inca o data pentru ele, Valentina!) sunt un bun exercitiu de motricitate fina, deci impuscam doi iepuri dintr-o data.

Pentru al doilea exercitiu, cel de potrivire, ne folosim de un puzzle de spuma si de un set de flashcards cu alfabetul, imprumutat de la Adina (multumim!). Planuiesc sa ii arat cardurile rapid, iar apoi sa le potriveasca cu literele din puzzle. S. nu e baietelul care sa faca exercitiile acestea de unul singur, asa ca voi fi permanent langa el🙂.

Happy learning!

Articolul următor
Lasă un comentariu

13 comentarii

  1. Raluca, imi place ideea cu cartoanele reciclate, voi cauta sa o fac si eu. Sa aveti spor la joaca!🙂

    Răspunde
  2. Spor la invatat literele! Ce idei frumoase!🙂

    Răspunde
  3. Alina

     /  25 Octombrie 2012

    Salut!
    vreau doar sa-ti multumesc pentru ca impartasesti si cu mine atatea informatii minunate despre educatia copiilor! Multumesc mult!!

    Răspunde
  4. Ce de jocuri frumoase aveti pregatite! Imi place ca sunt diverse si interactive, e f bine asa pt stilul lui S.!

    Răspunde
  5. violeta_argatu

     /  25 Octombrie 2012

    pot sa-mi dau si eu cu parerea ?:D..eu zic ca nu e cazul sa-ti faci absolut nici un fel de grija in legatura cu invatatul literelor. eu m-am trezit cu Ioan citind,pur si simplu.face lucrul acesta de vreo juma de an-citeste f bine cuvinte formate din 2-3 pana la 5-6 litere-4 ani si 8 luni.nu ma intreba cum sau in ce fel a invatat,pt ca nu stiu sa-ti spun.nu am lucrat cu el pe tema asta decat rar si f rar…am folosit o tabla cu imagini si litere,si diverse joculete de genul: eu zic a,tu spui un cuvant care incepe cu litera a,si tot asa,sau diverse combinatii.sincer iti spun ca eu sunt impotriva invatarii cititului de la varste fragede😀. eu acum lucrez cu el la capitolul „stop citit”…facem orice alte activitati,mai putin citit efectiv.ne jucam,despartim cuvinte in silabe,facem exercitii de dictie,”scriem” cuvinte pe tabla magnetica,etc. era o „vorba” inteleapta vis-a-vis de legumele crescute in spatii amenajate si de cele crescute in gradina,coapte natural…nu mai stiu sa reproduc exact,insa ideea era ca natura intotdeauna si-a facut treaba😉. cateodata simt ca am uitat ca si in cazul copiilor tre’ sa lasam natura sa se desfasoare… nu bat nici un apropo’, sau mai stiu eu ce.vorbesc din experienta proprie,pt ca,si eu cateodata uit asta,cu toate ca am si gradina cu legume si solar😛

    no offense😀

    pupici!

    Răspunde
    • Violeta, nici o ofensa. Doar ca privim lucrurile de pe pozitii diferite, si aste e ok, nu toti trebuie sa gandeasca la fel, si nu e nici o suparare. Eu sunt pentru invatarea timpurie (si nu am auzit niciodata un parinte regretand ca si-a invatat sa citeasca copilul de mic, dar parinti care se vaita ca nu se descurca copilul la scoala, ca se simte inferior din cauza ca altii stiu mai multe, da…). In rest, felicitari Ioan, sunt foarte mandra de tine! Din experienta mea cu S. am observat ca nu e genul care sa prinda din zbor. Pentru orice lucru invatat (chiar si ce a invata cu pasiune, pentru ca asa a vrut el, a insistat, a intrebat…), toate s-au facut cu multa repetitie si cu multe activitati si joaca. Nu vreau sa ajunga la scoala si sa nu stie sa citeasca, sa se descurce greu si sa prinda ura de scoala. Prefer sa stie si sa se descurce bine, si presimt ca nu va invata sa citeasca din zbor, asa ca o luam „mai din timp”🙂

      Răspunde
  6. violeta_argatu

     /  29 Octombrie 2012

    ei…nici eu nu sunt impotriva educatiei timpurii :)…ca doar asta facem si noi de cativa ani-numai ca eu am mers pe latura senzoriala dc as putea s-o numesc astfel.ceea ce am vrut eu sa spun este ca….din punctul meu de vedere, cititul nu reprezinta un etalon-adica…daca un copil stie sa citeasca la 3-4-5 ani-,nu cred ca inseamna ca este destept.pt mine conteaza mai mult ca un copilas sa aiba imaginatie,sa stie sa faca ceva cu manutele lui,etc…restul,o sa vina de la sine.apropo de citit…un exemplu iti dau: Ioan are doi verisori -gemeni-au implinit doi ani in luna mai-anul curent.amandoi stiu tot alfabetul de aproape juma de an,culorile,inclusiv sa numere pana la 10-obiecte. sunt aproape convinsa ca ceea ce fac acum,fac mecanic. nici Ioan nu cred ca este constient suta la suta de ceea ce inseamna cititul…de aceea spun,ca la varste fragede,copiii nu au nici o treaba.abia de la 6-7 ani incolo cred ca putem spune ca sunt capabili sa citeasca cu adevarat.zic si eu…poate gresesc,nu am experienta decat cu Ioan.dar din tot ceea ce am lucrat cu el,am observat ca abia acum intelege cu adevarat actvitatile/lucrurile pe care le-am facut acum un an-doi ,si pe care le-am reluat de curand.🙂.

    Răspunde
    • violeta_argatu

       /  29 Octombrie 2012

      iar S….sunt abosult convinsa ca va iubi scoala.cu asa mamica,nu are cum s-o urasca.stii tu vorba aia…”copilu’ face ce vede in familie”.inconjurat de dragoste,vorbe bune si activitati minunate,S. n-are cum sa dea gres🙂.

      Răspunde
      • Multumim, violeta, sa dea Dumnezeu sa fie asa, nu stiu sincer ce m-as face daca n-ar merge la scoala cu placere…si asa mi se pare homeschoolingul o varianta din ce in ce mai atragatoare…

        Răspunde
    • Violeta, la momentul asta nu se poate pune problema de citit- ceea ce imi doresc este sa trecem macar prin toate literele alfabetului, sa le recunoasca. Nu imi fac griji ca le va invata mecanic- S. nu a invatat niciodata mecanic, el ori intelege, inmagazineaza logic, ori nu stie🙂 Cu siguranta vom relua tot ce facem acum, dar acestea sunt activitati de pre-citire, probabil tot pe la 4-5 ani vom ajunge sa ne apucam de citirea propriuzisa…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: