Cand o sa fiu mare…

Am auzit despre copii pasionati de dinozauri sau de restul animalelor de pe pamant; am auzit despre copii care la o varsta foarte frageda recunosc marcile de masini mai bine decat mine acum (eu am inceput sa le invat abia dupa ce m-am maritat🙂 ).  Unii ar citi tot ce se poate despre trenulete, altii ar studia non-stop cerul.

Daca ar fi sa spun care e marea pasiune a lui S., carticelele care il tin fascinat pe acest subiect, acesta este corpul omenesc. Avem doua astfel de carti si nu l-au plictisit niciodata. De cand era foarte mic i-a placut sa se joace de-a pusul perfuziei si facutul injectiilor, are acasa un stetoscop numai al lui (real) si o sumedenie de seringi fara ac. Ambulanta il fascineaza, in jocurile de pretend play gunoierul este the villain, politistul si pompierul sunt victimele, iar doctorul eroul salvator.

Totusi, rareori il intrebam ce vrea sa se faca cand va fi mare. Bunica ii sugereaza ca ar trebui sa se faca farmacist, ca tot restul familionului matern. Aseara, fara ca cineva sa fi adus in discutie subiectul, fara ca cineva sa-l fi intrebat peste zi de asta, mi-a spus:

„Vreau sa fiu doctor de copii cand voi fi mare” (bine, cu stalcelile de rigoare🙂 ).

Am ramas impresionata. Nu pentru ca asta ii preconizeaza o stralucita cariera medicala (cate dintre noi nu doreau sa ajunga doctorite??? ), ci pentru ca a venit de la el, spontan, si pentru ca in momentul asta I totally see him like this.

Si pentru ca da, mi-ar placea si mie sa il vad reparand copii si am vrut sa notez momentul asta, ca pe unul care m-a facut fericita.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

18 comentarii

  1. Poate chiar va deveni un vestit doctor pediatru :)…ce bine ar fi! Cine stie ce dorinta mare s-a nascut in inimioara lui!!
    D. oscileaza intre meseria de pompiersi cea de medic veterinar :)))Cand s-a nascut A. i-a spus lui tati: pe A. il vom face tot pompier si pe mama pompiara :)))

    Răspunde
  2. Dragii de ei, ii iubesc pe amandoi enorm! S., esti o comoara de baietel si ma bucur atat de mult ca o faci pe mami fericita! Te pupic pe nasuc!

    Răspunde
  3. CE simpatic D.!!!
    Si vrei sa te faci pompiara???
    Faza e ca la S. chestia asta cu doctorul e veche, dinainte de a se naste Cati, iar noi nu i-am spus ca ea e bolnava sau ca ar fi diferita de alti bebelusi. El crede ca asa sunt toti bebelusii, pentru el e normal. Deci nu are legatura mai mult cu Cati decat cu altceva. Poate cu faptul ca a vizitat spitalul mai des in ultima vreme (si, by the way, a fost super curajos si rabdator🙂 ).

    Răspunde
  4. :))) poate cand voi creste mare….mai e pana atunci :))))
    Sunt sigura ca Dumnezeu pune anumite dorinte in copilasi care sunt mai mult decat o pasiune trecatoare.

    Răspunde
  5. ce frumos Raluca! sa stii ca pasiunile astea tin…te pupam cu drag!

    Răspunde
  6. Poza aceea e pur si simplu emotionanta! Eu nu am ajuns ce imi doream in copilarie (inca – eu profesoara vroiam sa fiu si am calificarea necesara, deci teoretic cel putin usa ramane deschisa) dar la S. daca a venit asa de mic si spontan, cine stie :)…

    Răspunde
    • Iulia, mie mi se pare chiar ca ai a heart of a teacher! Blogul tau e sfatos si „didactic”, mie imi place sa invat de la tine! Cred ca ai fi o profa excelenta.

      Răspunde
  7. Tomitza

     /  6 Iunie 2012

    Va imbratisez cu drag si sa-i fie drumul lin spre cariera de doctor pediatru:).La noi A. e constant pe „doctor de dinti”:))

    Răspunde
  8. Adina_B

     /  6 Iunie 2012

    Ce frumos, sa-l ajute Dumnezeu! Iar poza cu ei doi e cu adevarat emotionanta, va imbratisez!

    Răspunde
  9. feli

     /  8 Iunie 2012

    Foarte frumos..impresionant! Va pupam Felicia si Diana…iar curajoasei Cati muuulta sanatate!

    Răspunde
  10. e uimitor cand isi dau seama de mici ce vor sa fie🙂
    poza este….superba! mi-au dat lacrimile🙂

    Răspunde
    • Da, sper sa il tina hotararea, dar daca nu…tot ok va fi🙂
      Dorinta lui S. de a fi doctor nu are legatura cu Cati- noi nu i-am spus ca e ceva in neregula cu ea. Dar pe masura ce va creste si isi va da seama, sper ca va creste si compasiunea lui pentru copiii cu dizabilitati si poate asta il va motiva sa mearga mai departe pe drumul spre a-i ajuta. NU mi-ar placea nimic mai mult pe lumea, si am citit ca fratii copiilor cu dizabilitati au deseori o doza mai mare de toleranta si compasiune pentru ceibolnavi si se indreapta spre meserii prin ii pot ajuta (medici, terapeuti, asistenti sociali). Fine with me, lumea devine un pic mai buna!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: