Interviu: Camelia si Andrei

Pe Camelia am cunoscut-o pe topicul Scoala de acasa pentru copii intre 1 si 3 ani, de la sectiunea unde sunt moderator pe copilul.ro. Am ramas de la inceput impresionata de cat de multe stia micul Andrei si cat de frumos se ocupa mama lui de el. De aceea, am invitat-o sa ne impartaseasca si noua cateva idei de jocuri de la ei de-acasa, pentru a ne servi drept sursa de inspiratie.

Camelia spunea: Stiu ca intotdeauna e timp de mai bine si mai mult, mai ales pentru copii. Acum ne jucam la fel de constructiv si educativ si la voia intamplarii, dar nu chiar cu aceeasi frecventa cu care o faceam , fiindca nu prea mai imi permite timpul.

Dar weekend-urile le rezervam jocurilor, sportului,unei piese de teatru sau mai nou participam cu drag de cate ori avem ocazia la Atelier pentru copii, unde invatam cum sa pictam , sa facem colaje si multe alte lucruri minunate.
Nu stiu daca e un criteriu al genului, dar in ultimul timp un joc care ii place  foarte mult lui Andrei sunt soldatii si catapulta 🙂 .
Sunt acei soldatei din plastic ,care se gaseau acum mult timp in urma, in diferite pozitii , cu diferite misiuni fiecare. Andrei aseaza  piesele de lego ca niste turnuri si in varfurile acestora pune soldatii. Piesele de domino (de la Kaufland) facute din spuma sunt o parte importanta din componenta catapultei. Cu ajutorul lor se lanseaza ghiulelele. Iar capacul cu un orificiu  al galetusei in care stau piesele de lego – este baza in care Andrei a asezat, intr-o zi, piesa de domino. Cateva rozete mici de plastic (folosite la construit si creatie) erau ghiulele. Cu o bucurie enorma si-a facut de lucru „de-a soldatii si inamicii” mai bine de 2 ore, aruncand rozete cu ajutorul catapultei concepute, in soldatii din turnurile de lego. Adevarate strategii militare:

Un alt joc care l-am facut constant este, de fapt, un pic de matematica vizuala cu puncte. Am pornit de la flashcard-urile cu puncte ca cele de pe fatetele zarului.Am ajuns acum la 10. Am pornit initial de la 1 la 5 si progresiv am adaugat flashcard-ul cu sase puncte, sapte puncte… pana la 10. Dupa ce recunostea cate puncte sunt, adauga cifra. Acum se plictiseste ca stie reprezentarea grafica pe puncte (nu stiu denumirea exacta) de la 1 la 10 isi da seama ca 5 puncte cu 1 punct e sase, cinci puncte cu 2 puncte e 7 etc.

Tot axandu-ma pe matematica, am luat forma de briose (in care am copt doar de 3 ori, si care e mai folositoare la lectii decat la gatit) si am folosit-o pentru sortat culori, pentru numarat, pentru sortat formele, marimile (mic – mijlociu- mare).
De exemplu, folosind niste mini flashcard-uri si cifrele imprimate: fiecare numar in cate un locas al tavii, flashcard-urile reprezentand diverse obiecte in numarul corespunzator cartonaselor( unu- un pepene, la numarul doi- doua cartonase cu cate o  umbrela). I l-am facut un pic mai complicat, amestecand cartonasele cu obiecte de la 1 la 5, Andrei trebuind sa identifice si sa aleaga sa fie atent daca mai sunt cartonase de acelasi fel. Apoi , am crescut progresiv pana la 10. Dupa ce invata oarecum regulile, poate fi lasat si singur: daca reuseste  sa-l faca singur, satisfactia e mai mare si rasplata pe masura – un Kinder Pingui, o gutuie, o clatita sau chiar 3 (depinde de ce ii place mult si e si sanatos).

Fiindca Andrei are 3 ani si 7 luni am inceput trecerea de la unitati la zeci. Momentan suntem la recunoasterea cifrelor de la 11 la 19  pana la 20. Cu pompoane colorate si cu foaia de lucru download-ata de pe net. Primii pasi i-am facut punand pompoane peste cifrele de la 10 la 19, sa nu le fie frig si sa fuga. Apoi dupa acomodarea cu acestea, am facut un mic playrole, in care mama era „Regina vrajitoare”  care ordona „Cavalerului” sa puna pomponul galben pe numarul 15 (aflat pe un cerc galben). Regina vrajitoare inchidea ochii si printul ghicea numarul. Atunci regina nu-l mai transforma in broasca testoasa ci continuau. Daca gresea printul, se iscau o tura de trasnete si fulgere ale reginei care lesina din cauza greselii”fatale”. Regina vrajitoare invia daca numarul si pomponul ales corespundeau cerintelor, intr-un final. Jocul e mult mai simplu decat in descriere.

(va urma)

Anunțuri
Articol anterior
Lasă un comentariu

8 comentarii

  1. foarte frumoase activitatile;felicitari 🙂

    Raluca,imi plac mult interviurile tale….avem ocazia sa cunoastem si mai multe mamici preocupate de educatia timpurie a prescolarilor; felicitari pentru initiativa 🙂

    Răspunde
    • Antoaneta, multe dintre cititoare si-au facut ele insele blog, si abia atunci am observat cat de frumos se joaca cu pustii lor. Eu una am senzatia ca ma depasesc in entuziasm si imaginatie, si au castigat de mult toata admiratia mea…

      Răspunde
  2. Foarte interesante activitatile prezentate, de tip Montessori, nu? O sa le incerc si eu cu fetita mea. Multumesc!

    Răspunde
  3. Buna, Raluca!

    Apropo de primul interviu, cel al Adinei, am vrut sa postez un comentariu pe blogul ei / al ei este, nu? 🙂 si nu am reusit. Oare cum se procedeaza? M-am gandit ca va citi si ea mesajul de-aici si va raspunde. Multumesc pentru rolul de intermediar!:)

    Ramona

    Răspunde
  4. felicitari pentru ceea ce faci, Camelia!! se pare ca baieteii nostri sunt de-o seama 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: