Copilul asta…

Copilul asta pe care l-am purtat in brate

Pana nu demult,

Pe care il hraneam cu fiecare zi-

Pe masura ce trecea ziua

(Asta era hrana lui- zile trecute si moarte)

Devenise o povara prea  grea.

Isi pusese numele Trecut

Si se zvarcolea in bratele mele,

Necajindu-mi prezentul.

Incepusem sa ma tem ca nu se va mai multumi cu frunzele moarte de ieri,

Cu cele proaspete de acum,

Ci le va manca din radacina si pe cela care nu exista inca.

Credeam ca are puterea sa faca asta,

Si imi era frica de el.

Tine-mi-l putin, Doamne,

In bratele Tale care pot duce munti.

Cu siguranta vor putea sustine

Si copilul Trecut.

Il privesc acum cu mainile libere:

Ce linistit s-a culcusit la pieptul Tau.

Ia te uita…

A adormit!

Nici nu e asa de urat si nesuferit cum mi se parea cand il tineam eu.

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: