Ma revolt

Recunosc, imi placea revista Mami. Imi placea s-o citesc si revistele despre mamici si bebelusi erau singurele pe care le mai cumparam, sau la care ma abonam. Not anymore. De dimineata m-am apucat sa rasfoiesc numarul primit in maternitate cand s-a nascut Cati. Si iata peste ca am dat la rubrica INFO MAMI (adica sa te informeze cu facts and figures, ca sa fii mai destept si mai bine adaptat lumii in care traiesti, nu? ):

STIAI CA…

Pe masura ce femeile isi intemeiaza o familie mai tarziu, riscul de a avea un copil cu Sindrom Down creste direct proportional. Din fericire, chiar daca numarul femeilor care nasc la 40 de ani s-a dublat, numarul copiilor care vin pe lume cu aceasta boala este mai mic decat pana acum. Explicatia este aceea ca tehnologiile medicale din prezent permit punerea diagnosticului inca din pantec.

Ce inseamna asta de fapt? Din fericire…DIN FERICIRE!!!! putem sa vedem care COPIL (chiar ei il numesc copil, nu fetus, nu embrion, ci recunosc ca este copil) are Sindrom Down, ca sa-l putem omori la timp. Sa il putem ucide inainte de a-l vedea la fata (atunci ne-ar fi mai greu, dar nu imposibil…sunt recunoscute cazurile unor medici care au refuzat tratarea, uneori chiar alimentarea unor copii cu Sindrom Down, pentru ca, dupa judecata lor proprie, acei copii nu meritau sa traiasca). DIN FERICIRE, tehnologia de azi ne ajuta sa ne debarasam mai usor de copiii diferiti, cu nevoi speciale, de cei care au cea mai mare nevoie de noi si sunt cei mai vulnerabili, cei mai incapabili sa se apere in fata rautatii noastre.

De ce ne temem de astfel de copii? CE ne motiveaza sa-i ucidem? In nici un caz mila noastra benevolenta- in ideea ce acesti copii vor suferi toata viata, ca their quality of life va fi una foarte redusa. Acestea sunt DOAR pretexte! Cunosc copii cu Sindrom Down al caror calitate a vietii (modul in care sunt iubiti, acceptati, educati, crescuti) o depaseste cu mult pe a altor copii perfect sanatosi, dar neglijati sau abuzati. Calitatea vietii acestor copii (a tuturor copiilor, de fapt), sta nu in starea lor de sanatate, ci in modul in care noi, adultii din jurul lor, alegem sa reactionam si sa ne purtam cu ei.

De ce totusi ne grabim atat sa pledam pentru moartea lor, inca din pantec?

Adevarul este acesta: ne incomodeaza. Ne vor face sa muncim mai mult pentru ei, sa depunem mai mult efort pentru cresterea lor, sa asteptam poate mai mult timp sa le vedem progresele. Suntem egoisti, si facem copii nu pentru a-i iubi, ci pentru a ne satisface pe noi insine. Daca i-am face pentru a-i iubi, i-am iubi asa cum sunt. Daca am lupta pentru ei si pentru dezvoltarea lor armonioasa, rasplata ar fi inzecita, pentru ca fiecare etapa castigata, fiind castigata cu mai mult efort, ne-ar aduce mai multa bucurie si satisfactie ca ai realizat un lucru greu si frumos. Dar nu, noi nu suntem dispusi sa ne asumam asa munca…preferam sa-i avortam. E mai usor PENTRU NOI.

Ne mai scuzam ca „vor suferi din cauza societatii, din cauza modului in care vor fi priviti de ceilalti copiii la scoala, de restul lumii…”. Stiti ceva? NOI suntem restul lumii. NOI suntem societatea. Copiii de la scoala care rad de cei mai slabi ca ei- sunt copiii nostri, crescuti si educati de NOI. Practic ne acuzam si mai mult, fiindca adevarul pe care il transmitem de fapt este acesta: Copilule special, prefer sa te omor inainte de a te cunoaste, pentru ca daca voi ajunge sa te cunosc te voi face sa suferi infinit mai mult prin modul in care ma voi purta cu tine, prin felul in care voi rade de tine, te voi respinge si te voi marginaliza.

Cati sufera de trisomia 13- un diagnostic mai grav si mai devastator decat trisomia 21 (Sindromul Down). Dar vreti sa stiti ceva? Atat cat va trai, acest lucru nu ii va afecta calitatea vietii sale. Cati are, si va avea, o viata de calitate- pentru ca va fi iubita si ingrijita de cei din jurul ei. Pentru ca a atins atatea inimi, pentru ca oamenii care o cunosc personal s-au indragostit iremediabil de ea (si este iubita chiar de cei ce nu o cunosc personal 🙂 ). Pentru ca ne-a facut pe noi, cei care suntem aproape de ea, poate un pic mai buni si mai fericiti, mai curajosi si mai puternici- iar pe cei de departe i-a provocat sa mediteze la lucruri cu adevarat importante. Ce poate fi mai de calitate decat o astfel de viata? Ce poate fi mai plin de sens decat atat?

Ne rapim noua insine aceste DARURI in momentul in care alegem sa respingem (intr-un fel mai mult sau mai putin tragic), copiii speciali din lumea noastra. Avortul nu este calea cea mai usoara- ci este calea prin care cel mai usor putem decadea ca fiinte umane.

Anunțuri
Lasă un comentariu

10 comentarii

  1. Te sustin, ma revolt si eu impreuna cu tine.

    Răspunde
    • Poate ca daca ne revoltam suficient de multi, reusim sa schimbam ceva in mentalitatea oamenilor din jur :). La asta visez eu…

      Răspunde
  2. Eu am studiat tema avortului in postmodernism pt lucrarea de diploma, deci mai mult ma revolt.

    Răspunde
    • Inseamna ca tu stii mult mai multe decat mine- eu nu am date, doar ca ma doare pentru toti copiii nenascuti, care nu se pot apara singuri…

      Răspunde
  3. ioana44

     /  28 Octombrie 2011

    Buna ma alatur si eu comentariilor cu un raspuns intarziat .Si eu sunt de acord cu tine in privinta acestei boli ,Sunt o persoana credincioasa si evident pentru mine este un pacat de neiertat ,dar nu stiu insa daca as putea merge pe calea buna in momentul in care as afla ca copilul meu ar putea suferi o viata intreaga iar eu sa-l privesc neputincioasa .Cred ca sunt boli si mai grave am citit cazul unui baietel Alexandru ,cu talasemie majora care pe langa faptul ca era chinuit constant cu perfuzii in spital nimeni nu -i dadea o durata de viata prea mare …De asta ce spui ?Da e strigator la cer pentru nimicuri sa -i viata .Dar intr-un asemenea caz tu ce ai face ?
    Poate gresesc dar nu cred as putea avea alta solutie .Nu ma sperie durerea mea, as putea crede ca un asemenea chin ,,este crucea mea pe care trebuie s-o duc ”dar el mititelul cu ce a gresit ? Sper sa nu ma judeci prea rau pentru raspuns …pupici

    Răspunde
    • Ioana, nu stiu daca ai citit tu bine despre noi- eu nu ma revolt si nu vorbesc din povestile altora, ci am in spate povestea noastra personala, pe care o traiesc zi de zi. Fetita noastra are ceva mai grav decat talasemia sau sindromul Down. Are un sindrom numit de medici „incompatibit cu viata”- in urma carui doar 7% dintre copiii nascut cu Trisomie 13 supravietuiesc primului an. Statistic vorbind, 93% dintre copii mor in primele 12 luni. Altii mai tarziu. Foarte putini ating maturitatea. Se poate intampla oricand ca Ecaterina sa nu mai fie…da! Dar astazi a ras pentru prima oara in hohote. Si zambeste mereu si face progrese si ii face pe oameni sa se indragosteasca de ea. Merita ca ea sa traiasca, chiar si numai putin, chiar si imperfect si incomplet? Da, pentru ca e iubita cu extravaganta…
      In orice caz, orice situatie, oricat de limita ar fi ea, eu as alege sa duc sarcina pana la capat.

      Răspunde
  4. ioana44

     /  2 Noiembrie 2011

    Imi cer scuze recunosc ca nu am fost f atenta la detalii .Nu am citit suficient despre tine si viata ta .Tot timpul sunt pe graba .Eram concentrata pe suferinta mea ..si eu eram pe punctul de a trebui sa fac o alegere dificila in cazul K din fericire nu a fost nevoie sa o fac Dumnezeu a tinut cu mine .Esti foarte puternica si nu stiu daca as putea sa fiu vreodata ca tine .
    Inca o data imi pare rau .In cazul asta tu stii cel mai bine .Stii cum este orice parere ti-o schimbi de-a lungul timpului in functie de experientele pe care le traiesti pe propria ta ,,piele”.Eu am un copil sanatos multumesc lui D-zeu si nu ma pot gandi ..dar poate daca ar fi avut o problema as fi gandit ca tine .
    Insa daca m-as pune maine in fata faptului care spuneam nu stiu daca as mai putea gandi la fel …Nu stiu prefer sa nu ma gandesc .Imi pare rau inca o data .Scuze daca te-am suparat .Multa sanatate fetitei .O sa fie bine o sa vezi !Pupici

    Răspunde
    • In nici un caz nu m-am suparat, Ioana- cum sa ma supar? Eu mai bine decat oricine imi dau seama ce implica sa cresti un copil cu probleme- pur si simplu cred ca se merita sa cresti orice fel de copil. Orice copil este, in opinia mea, o binecuvantare- orice copil este un prilej de a iubi. Din punctul meu de vedere, avortul nu are scuza. Ma bucur mult ca fetita ta e bine si sanatoasa, si sunt sigura ca daca ai fi fost pusa in situatia de a alege, ai fi ales bine, ai fi ales viata. Multa sanatate si voua, si pupici mari si mici!

      Răspunde
  5. aceleasi intrebari le au multe mame. Eu nu stiu daca as putea sa aleg!.
    Singura fericire este ca astazi se poate alege. Chiar daca mi-e dificil sa inteleg asta, pot accepta ca unele persoane nu sunt capabile sa creasca un copil ( special sau tipic), si le admir ca au curajul sa o recunoasca. Da, am prietena care a spus ca nu ii plac copiii si nu va dace copii, ea e o persoana normala, educata, si ii respect si admir sinceritatea si ca isi asuma limitele.

    Ce vreau sa iti zic de mult timp: felicitari pt blog, te admir pt munca ce o depui, pentru ca scrii, si pentru dragostea si lumina ce emani.

    Răspunde
    • E o fericire sa alegi daca iti ucizi sau nu copilul? Pentru femeile ca prietena ta, exista o singura alegere de facut- aceea de a folosi contraceptie pentru anu ramamnea niciodata insarcinate. Cu alegerea asta sunt perfect de acord. Dar a alege moartea unei fiinte pentru simplu fapt ca nu e asa cum ti-ai dori-o, a participa la uciderea propriului copil, nu mi se pare o alegere fericita.
      Iti multumesc pentru cuvintele frumoase… pe mine nimic nu ma revolta atat de mult ca nedreptatea fata de cei mai vulnerabili dintre noi- copiii nenascuti, cei cu nevoi speciale, cei abandonati…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: