O intamplare stranie

Sa va povestesc o intamplare stranie ce mi s-a intamplat acum 6 ani, in Italia, langa Torino:

Era prima dimineata la Caselette, prima din cele 5. Dimineata era insorit-mediteraneana. Afara mirosea a tei atat de puternic, incat iti venea imediat in minte imaginea unei ceai de tei ingrosat cu miere, servit in cesti de portelan pictate, unor doamne din epoca Edwardiana.

Gradina castelului era frumoasa. Era frumos sa recunosti fruncte comestibile din alte tari decat a ta si sa le culegi direct din copac, impartindu-le cu altii. Erau frumosi trandafirii, si florile de geranium rosii, plantate in butuci scobiti.

Insa pe mine ma interesau magnolii.  Copacii aceia cu flori mari, perfecte, prea mari si prea perfecte ca sa te imbie, cu frunze groase, lucioase.  Pe jos frunzele erau maronii si se uscasera frumos, pastrandu-si si taria si luciul. M-am apucat sa culeg cateva.

Atunci a aparut un batranel, putin cocarjat; impingea o roaba cu unelte de gradinarit. Am intrat in vorba cu el:

Buon giorno!

Buon giorno, raspunse.

– Ce gradina frumoasa aveti aici! Dumneavoastra sunteti gradinarul, nu-i asa?

-Eu? Nu, in nici un caz! Eu nu sunt gradinarul. Eu nu fac nimic pe-aici. Soarele e gradinarul. El este cel ce face ca totul sa creasca atat de frumos…

Am zambit. A zambit si el. Parea ca vorbeam aceeasi limba.

Am mai palavragit o vreme despre peisaj, despre flori si despre magnolii. L-am intrebat daca pot sa culeg frunzele de pe jos.

– Sigur ca da, a spus el.

Mi-a vorbit iarasi despre gradina. In fiecare anotimp cresteau alte flori. Primavara, de pilda, fantana arteziana era inconjurata de lalele, nu de trandafiri, ca acum. Mi-a povestit despre arbori- magnoli, stejari, tei…

-Uite, si mi-a aratat un copac. Acela e o specie rarissima de arbore japonez, vechi de 250 de ani.

Da, dar mie imi plac cel mai mult magnolii, ma gandii. Dar i-am spus:

– E intr-adevar un arbore foarte frumos.

S-a uitat la mine lung. Apoi m-a intrebat:

– Iti amintesti ziua in care a fost plantat?

Am suras, surprinsa si neincrezatoare: ori batranul era senil (ciudat, fusese foarte coerent pana atunci), ori italiana mea m-a lasat dintr-o data balta. Am raspuns si eu tot printr-o intrebare:

– Dar dumneavoastra va amintiti?

-Nu, cum sa-mi amintesc? Eu am numai 94 de ani!

– Ei…iar eu am 24!

– Da, asa e! raspunse el inca zambind, cu aerul ca imi pusese o intrebare pe care eu, si numai eu, n-am fost in stare s-o pricep.

Era limpede ca totusi, desi intelegeam toate cuvintele, nu vorbeam aceeasi limba.

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. R

     /  19 Iulie 2011

    Buna, Raluca!

    Avand in vedere ca am inceput sa citesc tot ceea ce ai scris pana acum,am ajuns si la acest articol.
    Am citit ceva de genul acesta intr-unul dintre ultimele numere ale „Formulei AS”,in care se vorbea despre intoarceri in timp sau calatorii in viitor. Nu stiu daca tu crezi in asa ceva, dar mie asa mi-a sunat ceea ce ai povestit si de-asta m-am gandit sa-ti scriu.

    Scuze ca sunt,poate, prea insistenta cu comentariile, este pentru prima oara cand fac acest lucru.

    In ceea ce priveste motivul pentru care iti citesc blogul, am o fetita de un an si cinci luni, cu care voi sta acasa pana ce va implini doi ani, dupa care intentionez sa o inscriu la o gradinita Montessori. De fapt, de la asta a pornit si „colindatul” meu pe net, in cautare de articole legate de Montessori, si asa am dat si peste blogul tau.

    P.S. Din cate am citit, am inteles ca esti absolventa de Limbi Straine, nu? Si eu am terminat croata-franceza in 2000.

    Ramona

    Răspunde
    • Ramona, comentariile sunt cireasa de pe tortul blogging-ului! Imi face intotdeauna placere sa le citesc si sa raspund la ele. Cu privire a calatoriile in timp, la asta nu ma bag…eu una n-am calatorit in timp (din cate stiu eu 🙂 )- dar stranietatea intamplarii are farmecul ei, e una din intrebarile alea misterioase la care nici nu vrei raspuns, ca sa nu-i distrugi taina si frumusetea.
      Eu am terminat engleza- latina in 2003, dar la Cluj- dupa cate vad- precis tu ai terminat la Bucuresti. Felicitari pentru fetita- ce bine ca ai sansa sa o dai la o gradinita Montessori! Eu abia pot sa adaptez niste activitati acasa cu S. (asa, mai dupa ureche, ca nu am nici un training in acest sens. doar ce am citit pe ici pe colo)- in ideea ca n-are ce sa-i strice 🙂 !
      Nu pot decat sa-ti multumesc ca iti faci timp sa citesti blogul meu, si sa-ti urez spor la joaca cu fetita ta!

      Răspunde
  2. R

     /  21 Iulie 2011

    Buna, Raluca!

    Multumesc pentru aprecieri! Nici eu nu am calatorit in timp :), dar fiind cititoare a „Formulei AS”, care are pe penultima pagina diverse articole legate de paranormal, am inceput sa cred ca exista totusi ceva … doar si existenta extraterestrilor a fost pana la urma recunoscuta, nu?

    In privinta facultatii,da,am terminat la Universitatea din Bucuresti.

    Spor la joaca si voua si multa sanatate si curaj!

    Ramona

    Răspunde
    • Multumim, Ramona, si sper sa reusim sa facem schimb de idei de joaca! Multa sanatate tie si fetitei tale!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: