Cati

Probabil ca cei mai multi dintre voi, prietenii mei care cititi acelst blog, va intrebati ce este cu surioara lui S. si va mira tacerea aceasta asa de lunga. Insa am avut motive intemeiate…

A doua zi dupa nasterea Ecaterinei, am aflat ca are un sindrom  rar, Sindromul Patau, cunoscut si sub denumirea de trisomia 13. Nu am stiut despre asta inainte de nastere, ecografele (cu exceptia unei artere subclaviculare drepte aberante- comuna la 2 % din populatia sanatoasa), nu aratau nimic in neregula. Ceea ce ne-a devastat a fost faptul ca boala aceasta este numita „incompatibila cu viata”, ca foarte putini copii supravietuiesc primei luni, inca si mai putini primului an. Am fi fost pregatiti pentru un copil cu nevoi speciale (in lumea noastra incape orice fel de copil), dar nu pentru o fetita care sa ne paraseasca asa de repede.

Insa Dumnezeu ne-a dat putere sa acceptam, iar in acceptare sta si pacea- noi o privim pe Cati ca pe o binecuvantare de la Domnul. Nici o secunda nu ne gandim ce nenorociti sau pedepsiti suntem noi pentru ca avem asa un copil, ci ne gandim ca Domnul a avut incredere in noi ca familie, ca o s-o iubim si pretuim pe fetita Lui speciala, si de aceea ne-a incredintat-o noua pentru o vreme. In Ceruri abia ne vom da seama cat de privilegiati am fost sa o avem, sa o cunoastem. Ea este una la 10000, iar in Imparatia lui Dumnezeu precis va fi o faptura cum nu se poate mai deosebita! Faptul ca ea s-a nascut cu trisomia 13 este complet aleatoriu, nu tine de noi sau de genele noastre- nu avem pentru ce sa ne invinovatim in privinta asta. Iar daca am fi stiut de conditia ei, Cati ar fi fost la fel de iubita, pentru ca nu am fi intrerupt sarcina, ci am fi primit-o la fel ca pe un copil sanatos. Nimic nu ar fi schimbat datele problemei. Stim ca fiecare alegere cu privire la ea a fost alegerea corecta, si asta ne face sa dormim cu cugetul impacat noaptea.

Cati este o fetita draguta si grasuta, pufoasa ca o papadie, piersicie…Este o mare mancacioasa, este moale si fina (taticul ei spune ca are ph de fetita 🙂 ).  Cel mai frumos lucru la ea este zambetul ei- stiu ca zambetele nou nascutilor sunt doar niste grimase faciale, insa Cati zambeste mult si la momentele cele mai potrivite- cand aude glasul meu, cand ii citesc (de pilda, ieri ii citeam carticica Guess how much I love you– si cand am ridicat ochii spre ea, Cati ma privea tinta si avea cel mai frumos si mai larg zambet pe fata).  Fiecare clipa cu ea este pretioasa. Acum ea este inca la spital, fiind oarecum dependenta de oxigen- si tot personalul de acolo o iubeste si o ingrijeste foarte bine. Taticul ei este cu ea dimineata, iar eu dupa-amiaza. Intr-un fel, fiind la spital, povestea ei a atins mai multe vieti decat daca am fi putut sa o luam acasa…Iar mesajul pe care cred eu ca a venit Cati sa il aduca pe pamant este unul de iubire- cum sa iubim si sa acceptam un copil cu nevoi speciale, cata bucurie si speranta poate aduce si o astfel de nastere. Ca si mamica a ei, eu imi doresc ca lumea sa o priveasca pe Cati ca pe ceea ce este- o fetita dolofana- si sa o iubeasca…

Apreciem rugaciunile voastre si gandurile voastre bune!

http://www.youtube.com/watch?v=5foLZUWOS6I

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

52 comentarii

  1. Raluca, îi spun ”Bun venit!” la Cati în familia voastră, pentru timpul cât va fi cu voi. Mi-au dat lacrimile citind rândurile scrise de tine, fiindcă îmi dau seama că numai Dumnezeu vă poate da o atitudine așa de frumoasă și de heavenly. Mulțumesc că ai împărtășit cu noi aceste gânduri! Ne rugăm pentru voi:).

    Răspunde
  2. lidia

     /  11 Mai 2011

    Draga mea,Dumnezeu are planuri atat de diferite de ale noastre uneori….Adevarata biruinta este sa accepti ceea ce iti da El si asta nu o poate face oricine.O inima calda plina de dragoste si credinta este locul in care El isi gaseste placerea.si pe care se poate bizui.Uneori ne intrebam „de ce” tocmai eu,”de ce” incercarea asta la care nu te astepti…de ce,de ce,de ce..Nu ni s-au promis numai bucurii in viata aceasta trecatoare,dar simtim cum El este alaturi de noi in fiecare zi…Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celui pe care il iubeste El.
    Nu stim de ce alege pe unul sau altul,caruia sa-i incredinteze un copil cu nevoi speciale,dar stiu ca numai un copil al Domnului il poate primi cu dragoste si speranta.Cuvintele de imbarbatare sunt sarace fata de simtire si traire,dar ceea ce putem face e sa ne rugam ca Dumnezeu sa va dea putere sa acceptati voia Lui pe deplin si impreuna sa ridicam rugaciuni catre Tronul Harului ca micuta Cati sa fie vindecata daca este voia Lui,iar pentru voi,sa aveti nadejde ca avem un Tata care se ingrijeste ca nici un fir de par ,sa nu cada fara stirea Lui.
    Familia noastra va iubeste si ne rugam ca voia Domnului sa se faca in vietile noastre ale tuturor.

    Răspunde
  3. Fiti tari in Domnul ! Ps121:3

    Răspunde
  4. Julia

     /  11 Mai 2011

    Raluca,Dumnezeu sa va intareasca si sa va dea mangaiere,sa puteti merge mai departe cu credinta in dragostea lui Dumnezeu,chiar si dupa ce se va lasa noaptea…Crezand in ceea ce nu se vede,asteptam o Imparatie unde nu este umbra de intuneric!
    Cu mare drag,

    Răspunde
  5. Sa aveti aceasta putere in voi intotdeauna si sa razbiti toti 4 prin viata optimisti, fericiti si veseli.

    Răspunde
  6. Mihaela

     /  11 Mai 2011

    e dificil de inteles momentele prin care treceti acum.
    ma bucur sa aud ca parinti care au o fetita cu aceasta boala … s-au impacat cu acest lucru si in loc sa sufere si mai mult si sa se intrebe „de ce noi? de ce copilul nostru” au ales sa se gandeasca la fetita si nu la ei … si sa se bucure de putinele momente impreuna cu dragoste.
    din pacate am trecut si noi printr-o experienta asemanatoare … din fericire pentru fetita noastra, acum de aproape 2 anisori, testele de amniocenteza au infirmat ecografiile care anuntau o posibila boala ca trisomia 13.
    nu va cunosc dar sper ca puterea din spatele cuvintelor sa va caracterizeze pentru mult timp in viata … sunteti niste persoane puternice.
    sanatate.

    Răspunde
    • Vreau sa va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase, pentru incurajari si pentru ca sunteti alaturi de noi. Eu, in urma unei experiente mai triste din trecut, am decis ca nu are rost sa stai sa te intrebi „De ce?”- raspunsurile le gasesti mai repede daca nu iti pui astfel de intrebari. De ce noua? De ce copilul meu? Pentru ca Dumnezeu a avut nevoie de o fetita ca si Cati si ne-a ales pe noi ca s-o iubim. Dumnezeu ne-a acordat incredere- si acum asta incercam sa facem- s-o iubim. Mai tarziu o vom creste, sau o vom plange- cum va ingadui El. Astazi o tineam in brate pe Cati, ii citeam Micul Print, si ma gandeam ca nu imi doresc nicidecum alta fetita. O vreau pe Cati asa cum e ea- e perfecta asa cum e- si o iubesc foarte mult. Atat. Multumesc inca o data ca sunteti alaturi. Ca mamica Ecaterinei, ma gandesc la mamicile aflate in situatia mea si vreau sa va spun ca cel mai mult conteaza sa simta ca bebelusul lor e iubit si acceptat si de ceilalti- pentru o mamica de copil special, e important sa gasiti ceva frumos de spus despre copil- orice…fiecare cuvant frumos conteaza, fiecare gest de iubire. Cati ne invata pe noi, si pe cei din jur, cat de important e sa iubesti, si din acest punct de vedere si-a implinit menirea, poate mai mult decat daca ar fi fost o fetita sanatoasa si normala.

      Răspunde
  7. Raluca D

     /  11 Mai 2011

    Ralu, ma gandeam ca asa ne vede si Dumnezeu pe noi; cu toate defectele si diformitatile noastre, pentru El suntem perfecti si ne iubeste, pentru ca suntem ai Lui. E o lectie frumoasa despre ceea ce e cu adevarat iubirea.
    Va pup si ma rog ca Domnul sa va intareasca pe mai departe.
    Toate au un scop si un rost, chiar daca uneori este ascuns intelegerii noastre.

    Răspunde
  8. Iti doresc multa putere pentru a te putea bucura de minunea daruita de Dumnezeu. Te admir pentru modul in care o pretuiesti.
    Desi sunt sigura ca toata familia este alaturi de voi, daca te pot ajuta cu ceva, orice, nu trebuie decat sa-mi scrii.

    Răspunde
    • Multumim! Acum suntem ok, ne bucuram de fiecare zi asa cum vine, si luni sper sa o putem lua acasa. In fiecare zi ne indragostim tot mai mult de ea…

      Răspunde
  9. Multumesc pentru aceasta lectie extraordinara de iubire, am sa o tin minte toata viata!
    Desi nu ne cunoastem (doar prin randurile blogului) va doresc multa putere si tarie!

    Răspunde
  10. Raluca, te admir foarte mult pentru puterea pe care o ai si pentru iubirea pe care poti sa o daruiesti fara sa lasi durerea sa te copleseasca.
    Trimitem si noi un gand bun si un strop de iubire micutei Cati si sa ii dea Dumnezeu, atat cat va fi cu voi, o viata lina, ca parinti minunati a avut grija sa ii daruiasca!

    Răspunde
  11. mirauta daniel

     /  12 Mai 2011

    Raluca, ne rugam si noi pentru voi ca Dumnezeu sa va dea putere.
    Daniel si Raluca

    Răspunde
  12. Aura

     /  12 Mai 2011

    Inteleg perfect prin ce treci. Am trecut si eu prin ce treci tu cu primul copil. Poate ca daca D-zeu vede cat de mult este dorita si iubita se indura… Fiti puternici!

    Răspunde
    • Aura, si copilul tau a avut trisomia 13? care a fost prognosticul? Ce s-a intamplat pana la urma?

      Răspunde
  13. lucy

     /  12 Mai 2011

    Ralu, mi-au dat lacrimile citind ce ai scris, va doresc multa putere si rabdare sa puteti sa va bucurati de puiutul mic si pufos cat mai mult, esti o mamica extraordinara si asta se simte fara sa te cunosc direct, o pupam pe micuta Cati si ii dorim multa sanatate si cat mai multe zambete alaturi de voi.
    mi-as dori sa te pot ajuta,deci te rog nu ezita sa imi scrii

    Răspunde
  14. Radu Florentina

     /  12 Mai 2011

    Mi-ar fi pacut sa te cunosc mai demult…mi-ar fi facut tare bine la suflet! Esti o persoana deosebita! Iti admir puterea si optimismul de care dai dovada in aceste momente speciale.
    Va doresc, si tie si proaspatului tataic, sa aveti parte de cat mai multe momente frumoase alaturi de minunea voastra! Un pupic dulce pentru cea mai dulce grasunica!

    Răspunde
  15. Pupici dulci grasunei mici si dulci. Si voua, multa putere si iubire.
    Cumva, sper si ma rog ca micuta sa invinga boala, sa fie una din minunile acelea care dau peste cap manualele de medicina. Sa va traiasca, sa va bucurati de ea atat cat o aveti, daca se poate sa va fie alaturi si la batranete

    Răspunde
  16. Augustina

     /  12 Mai 2011

    Draga Raluca,

    Am plins citind gindurile tale. Ai dreptate: Cati este o fetita speciala care s-a nascut intr-o familie speciala, as spune eu.
    „Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si Sa se indure de tine!
    Domnul sa-Si inalte Fata peste tine, si -sa-ti dea pacea!” Numeri 6:24-26

    Răspunde
  17. Diana Giurgiu

     /  13 Mai 2011

    Draga Raluca, si eu ma gindesc la voi. Fiti intariti prin har.

    Răspunde
    • Multumim! Diana Giurgiu…prietena mea de la Cluj?…

      Răspunde
      • Diana Giurgiu

         /  15 Mai 2011

        da.

        Răspunde
        • Ma bucur ca ne+am reconectat! Am citit despre mama ta…stiu cat erati de apropiate- ma gandesc la tine si ma rog ca speranta vietii viitoare sa te aline (asta e cea mai mare speranta a mea pentru Cati!)

          Răspunde
  18. Geanina

     /  15 Mai 2011

    Raluca asa cum am mai spus ma rog alaturi de tine pt ingerul tau.Sa stii ca te admir pt puterea pe care o ai,nu sunt multi parinti ca voi pe lume.Poate bunul D-zeu ne asculta rugaciunile si o va lasa alaturi de voi vazand cat e de iubita.

    Răspunde
  19. sunteti o familie puternica si aveti doi copiii minunati!
    sunt cu gandul la voi si aveti toata admiratia mea!

    Răspunde
  20. ruxi

     /  18 Mai 2011

    Draga Raluca, Cati e o fetita minunata, frumoasa si pufoasa!
    Sa o ajute Dumnezeu sa reziste alaturi de voi. Sunt sigura ca dragostea cu care o inconjurati, o va ajuta enorm pe Cati.

    Sotul tau are dreptate ca are ph de fetita, aceeasi senzatie am avut-o si eu la Laura. Noi care am avut intai baietei, sesizam mai usor asta.

    Răspunde
  21. Diana Giurgiu

     /  19 Mai 2011

    Multumesc. Ma bucur si eu de reconectare si ma rog in continuare.

    Răspunde
  22. yana

     /  6 Iunie 2011

    raluca….dupa cum ti-am mai spus si in alte imprejurari,esti un exemplu demn de urmat!!!ai tot respectul si admiratia mea.sanatate multa si putere.

    Răspunde
  23. ioana

     /  3 Noiembrie 2011

    Mi-a trebuit ceva timp sa caut sa vad cine este Ecaterina ? Cati?
    Imi plang greseala de a te necaji..Cand gresesc simt nevoia pur si simplu sa ma fac mica …mica sa devin invizibila dar …acum ca o cunosc si pe Cati nu mai pot …Sa nu ma judeci prea rau dar nu-ti pot spune chiar tot ce m-a determinat sa gandesc asa ..spre deosebire de tine eu nu-mi pot dezvalui gandurile tuturor si nici viata si orice durere as avea incerc s-o ascund .Ma bucur insa ca tu poti face asta .
    Nu-ti pot spune ce simt citind de Cati …probabil ce a simtit fiecare mama ,. ce .gandesc? ..probabil ce a gandit fiecare mama .Ii multumesc lui D-zeu in orice clipa pt darul pe care mi l-a dat si cred ca D-zeu ii da fiecaruia cat poate duce ..Tu esti puternica si a stiut ca poti duce .Cate dintre noi cele care iti citim gandurile ar fi putut fi atat de curajoase?Eu ma rog sa nu-mi mai dea necazuri ca nu as mai putea duce desi citeam candva intr-o carte ca,,sfintii parinti ai pustiei spuneau ca atunci cand nu mai au necazuri Dzeu i-a parasit ”si ca cea mai mare biruinta a necazurilor este rabdarea lor cu ajutorul lui D-zeu.Rabdam necazurile in masura in care credem ca D-zeu ne sta in ajutor,,..si ma vei chema pe Mine in ziua necazului si te voi izbavi si ma vei preaslavi ”Adevarata dragoste se probeaza prin cele ce-i stau impotriva .Primeste impletirea celor bune si a celor rele cu gand egal si D-zeu va netezi neegalitatile dintre lucruri
    Fii binecuvantata Raluca .Fii puternica !O sa ma rog pentru Cati a ta !
    Nu -ti pierde speranta D-zeu te iubeste! Ai o fetita frumoasa .. va fi bine.. iar minuni se intampla tot timpul doar ca de multe ori trec neobservate pe sub ochii nostri.Pupici

    Răspunde
    • Ioana, inca o data iti spun, nu m-ai necajit si nu m-ai suparat. Ma bucur ca ai scris, ca am putut sa-ti raspund, ca putem crea o legatura.
      Cu privire la putere, poate ca sa as fi gandit si eu. Din pacate, mi-am schimbat parerea in ultima vreme. Am crezut si eu, ca tine, ca Dumnezeu ne-a dat-o noua pe Cati pentru ca o putem accepta, o putem duce si ne simtim binecuvantati prin ea. Pentru noi, toate lucrurile acestea sunt adevarate- puterea nu e insa a noastra, tot Dumnezeu ne-o da.
      Pentru majoritatea copiilor cu handicap insa, lucrurile stau cu totul diferit- statistic vorbind, 92% dintre copiii cu Sindrom Down care sunt depistati in timpul sarcinii sunt avortati (respinsi din start). Si astea sunt staisticile doar pentru SD- se fac avorturi pentru tot felul de malformatii, chiar si minore. Iar dintre copiii cu handicap care se nasc, un mare numar sunt abandonati. Nu le da Dumnezeu astfel de copii doar celor ce aleg sa ii iubeasca si sa ii ingrijeasca, din pacate…asta e tristul adevar.
      Dar sa nu iti faci o impresie gresita despre noi- suntem o familie cat se poate de normala, am acceptat-o pe Cati cu bucurie si acum ea ne aduce multa bucurie in plus in familie. Nu suntem nici in depresie, si am trecut de mult de faza de jelire (care e normala, dar care pentru noi a fost oarecum mai scurta), iar S. are nevoie de o normalitate pe care ne straduim sa i-o oferim. De fapt, toti avem nevoie de asta…
      Multumim pentru incurajari- conteaza foarte mult.

      Răspunde
  24. Domnul sa va dea putere prin situatia delicata prin care treceti! Din 1 august(de cand nepotelul meu a fost operat de linfomul Burkitt si a trecut prin 5 cure de kimioterapie) am inteles ca exista o alta lume(daca pot sa-i spun asa) intre peretii tacuti ai spitalelor, o lume unde viata conteaza mai mult ca orice! Dar, am mai descoperit ca in clipele de incercare se intampla ceva ciudat, suntem dusi pe bratele de rugaciune a celor ce se roaga pentru noi, si ori de cate ori suntem lipsiti de orice putere, o Mana nevazuta ne mangaie!
    Ma voi ruga pentru fetita dumneavoastra si parintii ei! De el depindem! Fiti binecuvantati!

    Răspunde
    • Multumim pentru rugaciunile dumneavoastra. Ne vom ruga si noi pentru micut- stim ca rugaciunile ne poarta pe brate de putere.

      Răspunde
  25. Sanyi

     /  11 Decembrie 2011

    Domnul sa va asculte din ceruri, sa fiti binecuvantati!

    Răspunde
  26. Dumnezeu v-a binecuvantat in mod deosebit si vrea sa vada credinta voastra, ce veti alege, sa traiti prin credinta sau prin vedere?
    Credinta in Dumnezeu crede imposibilul si realizeaza imposibilul.
    Stiinta lumii acesteia este o nebunie in comparatie cu intelepciunea lui Dumnezeu.
    Dumnezeu face toate lucrurile frumoase.
    Nu voi muri ci voi trai si voi povesti lucrarile Domnului.
    Rostiti acest verset zi de zi peste Cati, si va veni ziua cand si ea va va multumi pentru ca ati crezut si pentru ea, si pentru insanatosirea ei.
    Toate lucrurile sunt cu putinta celui care crede.
    Nu te teme, crede numai, si vei vedea puterea lui Dumnezeu.
    Credinta o veti primi cand veti reciti ce a facut Dumnezeu cu fiica lui Iair, cum El a inviat-o prin cuvintele Domnului Isus.
    Dumnezeul nostru inviaza mortii.
    Pe mine m-a scapat de multe ori din moarte, si cred ca ma va scapa inca de si mai multe ori, pentru ca El traieste in mine.
    Chemati Numele lui Isus peste Cati, inchinati-o Domnului, ca ea sa slujeasca de slava Lui.
    Toata slava sa fie a lui Dumnezeu!
    Fiti tari in credinta si in nadejde.
    Caci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.
    Noi nu traim pentru noi insine, ci traim pentru Domnul.
    Cati traieste pentru ca Dumnezeu ii da viata, si Dumnezeu va continua sa ii dea viata, si viata din belsug.
    Ma rog lui Dumnezeu sa va mareasca credinta in Dumnezeul minunilor, in Dumnezeul care inviaza mortii, in Dumnezeul atotputernic, in Dumnezeu Emanuel, El este cu noi. Dumnezeu este cu Cati si cu voi.
    Amin.

    Răspunde
    • Aveti dreptate cand afirmati ca Dumnezeu ne-a binecuvantat in mod deosebit, si cand spuneti ca El face toate lucrurile frumoase. Noi ne rugam ca Ecaterina sa fie sanatoasa, in ideea de a i se reduce convulsiile, de a nu face infectii urinare, pneumonii, raceli, etc. Nu ne rugam insa ca Dumnezeu sa inlature cromozomul in plus. De ce? CREDINTA noastra e ca Dumnezeu nu face accidente. Dumnezeu a lasat-o pe Cati asa pentru ca sa a vrut EL. El a intentionat-o asa inca de la intemeierea lumii, pentru ca are nevoie de ea exact asa cum este. Rugandu-ne pentru normalizarea structurii ei cromozomiale, ar insemna sa o punem in sfera unui rau caruia trebuie sa ne impotrivim. 46 de cromozomi e bine, 47 e rau. Normal e bine, handicapat e rau.
      Ei bine, tocmai acesta este lucru pe care noi NU il credem. Eu cred intr-un Dumnezeu care face toate lucrurile bune la vremea potrivita. El are nevoie de Cati in Cer asa cum este ea, o samanata speciala care va invia intr-un mod cu totul deosebit in vesnicie, iar noi, restul oamenilor avem nevoie de ea (si de ceilalti copii ci nevoi speciale) exact asa cum sunt. Noi avem nevoie de Cati pentru ca ne invata lectii esentiale, ne invata sa iubim si sa ne bucuram neconditionat, ne exemplifica dependenta totala si relaxata intr-o incredere totala fata de cei ce o ingrijesc (asa cum ar trebui sa avem noi fata de Domnul), ne arata cum sa fim multumitori si sa zambim chiar atunci cand circumstantele date ale vietii noastre nu sunt roz. NE invata ca lucrurile de aici nu sunt permanente si ca vom vedea adevarata lor fatza abia in vesnicie. Ne mai invata ca si un copil cu handicap poate fi o bucurie in familie, ca nu este o povara sau un blestem care s-a abatut asupra familiei respective, ci un alt soi de binecuvantare.
      Sfatul dvs. (de a ma ruga cu credinta pentru insanatosirea ei – adica „normalizarea” ei- si sugestia implicita ca, daca Ecaterina nu se insanatoseste motivul este lipsa noastra de credinta), pune o presiune si o vinovatie peste parinti. Ca si cum ei ar fi in control. Ca si cum ei L-ar controla pe Dumnezeu prin puterea credintei lor. Ori noi nu credem asta: pacea noastra sta in acceptarea faptului ca Dumnezeu stie ce face, ca EL face lucrurile bune; nu cred ca rolul nostru este acela de a ne impotrivi diagnosticului Catiushei, ci de a-I multumi lui Dumnezeu pentru TOATE lucrurile (chiar si pentru acest cromozom in plus). In aceeasi ordine de idei, nu ma voi ruga pentru normalizarea Ecaterinei, pentru ca facand asta ar trebui sa ma rog pentru normalizarea tuturor copiilor cu Sindrom Down, Edwards, Patau si altele asemenea- ca si cum ei ar fi ceva rau. ASTA mi se pare mie, personal, o mentalitate lumeasca si rea (aceeasi mentalitate care ii face pe ce ce nu-L cunosc pe Dumnezeu sa ii avorteze, abandoneze, neglijeze sau respinga pe acesti copii).
      Statistic vorbind, peste 90% dintre copiii cu Trisomie 13 mor inainte de prima aniversare. Tot statistic vorbind, peste 90% dintre parintii lor sunt crestini practicanti. Moartea celor peste 90% nu spune nimic despre credinta (sau lipsa de credinta) a parintilor. Viata lor insa (faptul ca parintii au ales sa ii nasca in ciuda handicapului sever, in ciuda prognosticurilor sumbre, in ciuda presiunilor imense din partea medicilor si a restului lumii de a avorta), spune despre credinda neclintita intr-ul Dumnezeu care stie ce face, care e El in control, care nu greseste cand pune un cromozom in plus, ci il pune acolo intentionat ca sa NE INVETE PE NOI CEVA prin ei. Nu cred in insanatosirea ecaterinei asa cum o descrieti dvs., ci cred in suveranitatea lui Dumnezeu chiar daca ea nu scapa miraculos de cromozomul in plus.
      Ma rog ca dvs. sa intelegeti exact ceea ce am vrut sa spun, si spiritul in care am spus-o.

      Răspunde
  27. branzea Anisoara

     /  15 Decembrie 2011

    Bunaziua Draga Raluca.
    Multumesc lui Dumnezeu ca mai exista oameni cu o asa mare credinta in EL in aceste timpuri din urma.
    Vreau sa-ti spun ca prin raspunsul pe care l-ai dat lui Lucian, eu am fost foarte cercetata,deoarece,felul cum privesti tu lucrurile este ceva Dumnezeiesc si intradevar trebuie sa-i dam toata slava si gloria lui Dumnezeu pentru orice vine-n viata noastra, dar nu totdeauna am facut eu asa atunci cand am avut greutati si incercari, iar acum trebuie sa recunosc ca in situatia ta, eu as fi zis: de ce ?? de ce?? de ce tocmai mie ??de ce copilul meu ??.
    Cu toata dragostea-ti multumesc pentru statornicia ta-n Dumnezeu si sa sti ca ai dreptate cand spui ca Dumnezeu stie ce face, dovada este faptul ca cromozomul in plus e pus acolo in familia ta, ca sa slujeasca de marturie pentru cei ce va privesc si vad credinta voastra-n Dumnezeu si pe multi crestini sa-i faca de rusine ( asa ca si pe mine) sa ne trezim la o credinta asemeni cu credinta lui Iov, in orice vreme-n bucuri si-n incercari sa-L iubim la fel pe Domnul si sa putem primi totul….. din mina LUI.
    Dumnezeu sa va Binecuvinteze cu indelunga rabdare insotita de putere, iar pe
    „”Pufoasa Caty””sa o faca Dumnezeu o „CALE” spre EL pentru toti cei care
    o cunosc, o vor cunoaste sau vor auzi (aud) despre ea, cred ca Dumnezeu o va face pe Caty, o mare Binecuvintare pentru multi copii si parinti.
    Va salut cu dragoste in numele Domnului nostru Isus Hristos.cu PSALMUL 23.

    Răspunde
    • Bucuria cea mai mare este ca situatia aceasta a Catiushei v-a apropiat de Domnul. Nu noi suntem puternici, noi suntem dintre cei ma slabi. Cati in schimb are o putere care ne uimeste pe toti, o personalitate de blanda luptatoare si Dumnezeu ne invata multe lucrurui prin ea. Apreciem gandurile dvs. bune si mai ale rugaciunile!

      Răspunde
  28. Cu lacrimi in ochii ridic rugaciuni spre Domnu, ,numai el ne poate alina suferinta,durerea ce sta infipta in mijlocul inimii…..cred ca pt o mama e cea mai dureroasa si mai grea lupta cind isi vede odraslele neputiincioase…ca mama stiu ce simti,pe acolo trec si eu de 16 ani ma lupt cu fetita si inca ma simt neputiincioasa dar am incredere ca Domnu va aduce vindecare si o usurare in inima unei mame singure….Ce pot eu face pt tine decit sa ma rog sa simt impreuna cu tine….de asi putea asi lua aceasta grea povara si asi aunca-o intr-o mare a uitarii…dar sunt un om, o mama care nu poate face altceva decit sa stea in liniste,incredere, speranta si rugaciune….mereu si mereu o voi face pt tine draga prietena.
    …chiar acum doua saptamini am tinut in brate baietelul meu cazut in coma….dar am stiut ca atunci cind strig cu credinta catre doctorul cerului EL aduce vindecare…acum e bine si stiu ca va fi bine si cu fetita ta…doar incearca sa furi toate puterile din jurul tau si sa le pui in tine si vei vedea ca vei fi o mama victorioasa…Te imbratisez si ma voi ruga ferbinte

    Răspunde
    • Multumesc, Amalia, pentru noi fiecare zi cu Cati e o biruinta si suntem fericiti, nu ne socotim invinsi ci binecuvantati. Ma rog pentru copiii tai, sa fie bine, am vazut ca sunt niste scumpi! Pupici!

      Răspunde
      • Bozga Anca

         /  14 Ianuarie 2015

        Iti multumesc ca te_am gasit…. esti speciala, Raluca! Azi am dat de acest blog si….o sa poposesc zilnic aici, sa imi trag sufletul… Sunt mamica de fetita..17 luni si cautam activitati educative pt ea…. (surioara mea de 20 de ani are sindromul Down…datorita ei am ales sa fiu psihopedagog)..Te inteleg si te apreciez mult pt ca pui suflet in crestrrea copiilor tai! DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!

        Răspunde
        • Buna, Anca, multumesc pentru cuvintele frumoase de incurajare, si ma bucur enorm ca ai lasat-o pe sora ta sa aiba asa un impact pozitiv in viata ta! Sa stii ca blogul Caiet pentru casa mea continua cu CAiet pentru scoala de acasa…si acolo gasesti si alte activitati si recomandari care sper sa iti foloseasca cu fetita ta! Te imbratisez cu drag! ❤

          Răspunde
  29. valeriadan

     /  10 Octombrie 2015

    DRAGA RALUCA TE-AM descoperit de curand , dar abia azi am realizat prin ce situati dificile [am spune unii ] ai trecut. Citind mesajul tau am prins curaj si putere. Momentan trec print-o situatie f. delicata cu copilasul meu cel mic[Albert -1,4 ani, ] , si ma intrebam mereu de ce el sa treaca prin asa boala, peste cate luni, ani , voi gasi rezolvare si alinare din suferinta. Dar prin experienta ta am invatat ca trebuie sa fiu mai linistita, sa nu bocesc toata ziua si sa il rog pe EL sa imi dea multa dragoste , putere sa duc aceasta lupa pana la capat, fara cartiri.

    Răspunde
    • Valeria, Ne rugam sa fie bine! Te rog sa imi spui daca te pot ajuta cu ceva, ma invart in lumea copiilor cu problem si poate pot sa gasesc un sfat bun pentru Albert, un medic, un medicament, ceva alternativ…

      Răspunde
  1. Scoala de acasa pentru copii intre 1-3 ani
  2. Fulgii strengari ai iernii 2008-2009 (*4*)
  3. Despre Cati, la superlativ! « Lia Crişan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: