Cat de mult este prea mult pentru mine…

Acum cateva seri am dat, in lumea virtuala a blogurilor mamicesti, peste o mamica foarte desteapta si motivata- o adevarata „tiger mom„, ca tot sunt la moda- si un baietel pe masura. Ii puteti gasi si voi aici: http://earlylearning-eaton.blogspot.com/ .

Mamica respectiva a inceput educatia fiului ei de foarte devreme, folosind doua (sau poate mai multe- doua am prins eu scanand rapid blogul) metode pe care eu le apreciez: metoda lui  Glenn Doman (care se refera la stimularea timpurie a bebelusului si la invatarea cu flashcards)  si Metoda Montessori (care promoveaza independenta copilului si respectul fata de acesta). Copilul ei a prin foarte bine prin aceste metode, iar la doi ani, din cate am putut eu sa imi dau seama, poate citi in doua limbi (engleza si spaniola), poate face , cu putin ajutor, puzzle de 40 de piese, are un vocabular extrem de dezvoltat, numara pana la o cifra destul de inaintata, face patterning si  stapaneste  si alte concepte de matematica timpurie. Pretty impressive!

Nu vreau sa implic nici un moment ca ar fi un geniu absolut, ci doar un baietel inteligent a carui educatie timpurie a dat roade. Tot ce face el poate fi facut de N alti copii invatati in acelasi fel. Nu vreau sa sugerez nici ca mama lui l-ar fi fortat in vreun fel sa invete ceva- pare un baietel fericit si sociabil, si probabil ca l-au distrat jocurile propuse de mama pentru a-l invata. De altfel, materialele folosite de ea sunt foarte faine si bine structurate, de aceea va recomand sa dati cu incredere o raita pe la printables oferite de ea pe blog!

Dar initial am fost un pic socata de ce concepte si terminologie foloseste ea cu un copil de doi ani. Pentru lectiile de gografie, a introdus cuvinte ca longitudine, latitudine, emisfera, meridian. Cand a avut ca tema florile, l-a invatat pe copil denumirile florilor tropicale care ii inconjoara (locuiesc in Hawai, pare-mi-se). Baietelul cred ca stie mai multe despre masinile mari de constructie decat mine…Atunci mi-am pus intrebarea „Oare nu e prea mult? Cat de mult e prea mult?”

Discutand cu alte mamici pe forumul copilul.ro, si meditand la acest subiect, am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • imi place ideea de early education (este de fapt subiectul principal al acestul blog), si nu cred ca voi renunta la a-l invata pe S. prin orice mijloace, cat de multe pot. Nu o voi face pornind de la premiza ca daca invata acum, la scoala se va plictisi. Glenn Doman spunea urmatorul lucru, cu care sunt de acord:” Un copil inteligent se va plictisi la scoala. Un copil mediocru se va plictisi la scoala. Un copil slab se va plictisi la scoala”. In principiu, cam toti copiii se pot plictisi la scoala daca nu au un profesor care sa ii motiveze si angajeze. Iar un profesor bun va face fata si unui copil bun…asa ca nu vad de ce nu as incerca sa fac din S. un elev cat mai bun.
  • Nu cred ca as folosi cu S. metoda flashcards-urilor. Pur si simplu simt ca nu e pentru mine. Mai degraba, as incerca sa ii arat aceleasi  informatii in carti (gratie unor prieteni americani care s-au intors in tara lor, avem acum multe carti superbe pentru copii pe care le folosesc atat cu elevii mei, cat si cu S.- Multumesc Sue! Ca o paranteza, Sue a fost poate prima mamica pe care am cunoscut-o indeaproape, care a facut homeschooling cu copiii ei, si mi-a lasat manualele si programa, pe care abia astept sa le studiez la momentul potrivit.). Din carti si prin joc consider ca un copil poate invata logic si cu placere cam ceea ce ar invata si cu flashcards, si mi se pare ceva un pic mai natural…As vrea insa sa ii ofer aceste informatii detaliate. Ma uit la mine si imi dau seama cat de multe lacune am, pentru ca nu s-a obosit nimeni sa ma invete. Cine stie ce pasiuni am ratat, nefiind expusa la anumite informatii. As vrea sa deschid astfel de usi pentru S.
  • Cu privire la invatarea timpurie a cititului, voi folosi o informatie pe care am citit-o in timpul sarcinii (adaug si link-ul daca o gasesc), unde autorul spunea ca un copil are capacitatea de a lega literele in cuvinte si propozitii, de a face sens din limbajul scris, daca i se citeste mult si des si se urmareste mereu cu degetul pe carte. A fost o idee care la mine a facut click, pentru ca citisem in romanul lui Harper Lee, Sa ucizi o pasare cantatoare, despre fetita care a invatat sa citeasca fara sa-si dea seama, doar stand in bratele tatalui ei si ascultand articolele din ziarul de seara, pe care acesta le citea urmarind cu degetul cuvintele. Practic, ea nu isi putea aminti o perioada din viata cand nu a stiut sa citeasca. Pentru mine, asta este mai mult decat suficient. Daca S. va prinde ceva prin aceasta metoda, foarte bine. Daca nu…va invata prin mijloace mai traditionale cand va fi pregatit.
  • Cu privire la introducerea uneia sau mai multor limbi straine, nici aici nu voi exagera. Sunt constienta de uimitoarea capacitate a copiilor e a invata 3, 4 poate si mai multe limbi straine odata, daca sunt expusi la ele.  De aceea, pe S. l-am expus de mic la 1-4 limbi straine (i-am citit/cantat/uneori vorbit/ prin desene animate in romana, engleza, italiana si spaniola- in aceasta ordine cantitativa). De ce? Pentru ca micul lui creier sa se obisnuiasca a croi carari pe mai multe pattern-uri lingvistice. Dar de vorbit, alintat, certat, samd.,  am facut-o in romana. Am stat si m-am gandit mult daca la al doilea copil nu ar fi mai bine sa ii vorbesc exclusiv in engleza, si am decis sa nu. Iata de ce: daca i-as vorbi numai in engleza, pentru ea limba materna ar fi, practic, engleza. Iar eu mi-as dori ca limba ei materna (care este de fapt limba inimii, limba in care se va ruga si isi va citi Biblia), sa fie limba mea si a bunicilor si strabunicilor ei. Una dintre cele mai frumoase amintiri cu tatal meu din copilarie este aceea cand ne lua, pe mine si pe fratele meu, in dormitorul lui si ne invata italiana de pe un vechi manual scolar de clasa a III-a. El insusi a fost un autodidact si a invatat singur ceva italiana, un pic de engleza, germana si spaniola. As dori ca S. sa ii semene. Am uitat intre timp italiana invatata de la el, insa mi-a venit foarte usor sa o prind de la desene animate, asa cum au invatat-o foarte multi copii din generatia mea. Acum pot intelege italiana si spaniola, pot citi o carte in aceste limbi, pot purta o scurta conversatie (cu accent romanesc), gratie TV-ului, deci consider ca daca s-au creat destul de timpuriu anumite conexiuni cerebrale in sfera lingvistica, ii va fi usor copilului sa prinda limba respectiva si mai tarziu.  
  • Cu privire la matematica, cea mai buna metoda pe care o pot gasi pentru a dezvolta inteligenta logico-matematica la un bebelus este sa il expui cat mai mult la muzica clasica, in special Mozart, Bach si Beethoven. Recunosc ca as fi putut face mai mult in aceasta privinta, dar incercam sa profitam cat mai mult de drumurile cu masina si stiu ca lui S. ii place muzica clasica. In rest, la varsta asta, matematica prin joc (numarare, patterning, forme, etc.).

Cam astea ar fi concluziile la care am ajus meditand la subiectul de fata. Sunt ale mele personale, fara a emite nici o judecata asupra mamicilor care vor mai mult, sau mai putin, de la copiii lor.

Anunțuri
Lasă un comentariu

32 comentarii

  1. Adina B

     /  13 August 2011

    F interesant acest post – acum l-am descoperit 🙂 F f interesant. Ma uit imediat si pe linkul pomenit. By the way – mai in gluma, mai in serios, mare stres devine cresterea copiilor, cum sa procedezi, ce sa-i inveti, cat mai devreme, etc etc 🙂 🙂 Have a good weekend!

    Răspunde
  2. Foarte interesant articolul tau, Raluca!
    Si „wooooow” legat de blogul acelei mamici….am ramas uimita vazand cat de organizat avea totul. Dar, pentru noi, cei din Romania, de fapt sa vorbesc doar in dreptul meu, asa ceva e de domeniul visului…..ne-am dori din tot sufletul sa le daruim atatea, educatia cea mai buna,materialele cele mai calitative si mai frumoase, dar pentru asa ceva ai nevoie de muuuuulte resurse.
    de ex, vad de multe ori atatea chestii faine de printat….dar ma limitez de multe ori doar sa le copiez eu, sa incerc sa le desenez….chiar daca nu am cine stie ce talent.
    Si eu sunt de acord cu educatia timpurie….la noi, cel mititel invata foarte mult din experienta fratiorului mai mare…nu ma bazez pe asta , dar asa e. NU reusesc de multe ori sa fac activitati, doar pentru el. Avem aceeasi activitate, si incerc sa o simplific mult si pentru cel mic.
    Eu am invatat sa citesc si sa scriu (cu litere de mana) la 4 ani si jumatate. Am invatat pentru ca mi-a placut. Mama mea , este invatatoare, si dorea sa o pregateasca pe surioara mea(mai mare decat mine cu un an si jumatate) pentru scoala. Si eu prindeam tooot din zbor pentru ca imi placea.
    MA uit la Danut…fac mult mai multe chestii cu el, mult mai moderne, mai interesante…dar, uneori, nu este la fel de captivat, de interesat….si eu am invatat prin metoda clasica romaneasca, aveam doar un abecedar si un caiet 🙂

    A propos de organizare, imi place cum iti pregatesti tu fiecare activitate…le aranjezi pe toate frumos la un loc… eu le cam iau pe rand…ba imi amintesc ca am mai uitat ceva, \ba ca mai trebuie ceva de colorat :)))

    Legat de muzica clasica, sunt niste desene foarte dragute si educative…lui Danut ii placeau enorm, vad ca lui Alex nu prea…..Classical Baby:: Art Show, Music Show, Dance Show….si ii invata toate tipurile de muzica, dansuri (clasice bineinteles),…cu imagini foarte frumoase…..protagonistii fiind un bebelus si niste animalute. Si eu le-am pus des muzica clasica, mai mult pentru ca imi place mie.

    Răspunde
    • Coca, sa stii ca nici eu nu sunt atat de organizata. O mamica mai organizata, mai perseverenta si mai educata in ceea ce priveste educatia timpurie cred ca ar fi scos si mai multe de la S. Eu cred ca Martha era acdru deidactic Montessori inainte de a avea copii, sunt sigura de asta. Cand am descoperit cate se pot face cu un copil mic, la inceput am citit foarte mult. La un moment dat am inceput sa imi fac un plan: prima oara planul era tematic, apoi am aplanificat activitatile pe litere (am ajuns insa numai la litera G). De ceva vreme nu am avut nici un plan, l-am cam neglijat pe S. si se vede (mai mult joc imaginativ, jocuri cu litere si cifre si ceva de pictat). AM stat sa ma gandesc cum mi-ar fi mai usor sa procedez de acum inainte (si cu intrebarea ta despre planificare in minte). Solutia pe care am gasit-o eu este mai costisitoare (nu o recomand daca sunteti pe buget): am comandat niste carti de activitati de la ed. Litera pentri 3-4 ani si vom lucra strict dupa ele. Restul activitatilor cu S. le voi face pe langa carti. Despe asta vreau sa scriu o postare intreaga si mai ampla in curand.
      Ceea ce poti tu face (si am sa fac si eu pentru S.) este sa iti stabilesti niste obiective: ce ai vrea sa stie D. si A. pana la 5/2 ani. Si faci activitati orientate in aceasta directie. Eu mi-am propus niste chestii pentru S. pana la 3 ani. NU le-am reusit- atat a putut copilul meu, atat stie. DAR am o multime de chestii pe care le pot bifa, care s-au intamplat, asa ca nu e un esesc total, ci un succes partial 🙂 Si perseveram… (voi scrie o postare si despre asta 🙂 ). POate ne documentam si facem impreuna o lista de obiective pe varste.

      Răspunde
      • Eu m-am gandit deja la un plan pentru Danut pana la sfarsitul anului. Voi scrie despre el pe blog. 🙂 Recunosc ca mi-e tare greu sa fac un plan si pentru Alex, de-abia reusesc cu Danut sa fac tot ce imi propun, dar intotdeauna il iau cu noi, il implic si incerc , cum am spus in comentariul anterior sa simplific ce fac.
        Si noi ne ghidam dupa carti de activitati(seturi) de la ed. Gama, Aramis(dar nu sunt chiar ce imi doresc) si are si la gradinita un set. Le stiu si pe cele de la editura Litera. Par foarte interesante. M-am uitat pe site si nu am zarit pentru 5-6 ani. Poti pune, te rog, un link cu ce aveti voi?
        Abia astept sa vad planificarea ta, ma va ajuta foarte mult .
        Ufff…sunt atatea idei de unde sa te inspiri, dar timpul parca este asa de limitat…plus ca ,de multe ori….D. are alte preferinte….de ex, a vrut neaparat sa-i fac un schelet si toata ziua, dotat cu un indicator….spunea:”hai, sa vorbim despre….si arata….:)…nu prea i-a pasat lui de cifrele si literele mele :D…bineinteles ca eu imbin toate activitatile, incercand sa facem cate putin din fiecare.

        Răspunde
        • Coca, ma grabesc sa scriu postarea si sa pun link-urile. Eu la S. am avut aceasta lista de obiective inainte de 2 ani si jumatate-https://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/02/06/organizare/. Nu am atins toate obiectivele nici acum. Asta e, nu-i concurs…
          Am facut multe chestii tematice. Adica: saptamana asta studiam o tema, sa zicem animalele salbatice- aici poti incorpora si o cifra, o litera, o culoare, etc. Adunam de prin casa toate cartile si jucariile ce se potriveau in tema, si cu acelea ne jucam peste saptamana. Cred ca a invatat foarte multe lucurui asa, dar la capitolul cifre si litere nu stam asa de bine. Nici eu nu am insistat. Daca mergi tematic, sunt sigura ca in cadrul unei teme poti gasi ceva si pentru cel mare, si pentru cel mai mic.

          Răspunde
  3. Adina_B

     /  3 Februarie 2012

    Foarte interesante comentariile!
    Adaug aici un link acum descoperit catre un program de invatare a citirii care acum e oferit gratuit pentru o perioada:
    http://www.motherhoodonadime.com/free-funnix-reading-program-download-220-lessons/
    E pentru lba engleza, dar mi se pare ok, are si pdf cu activitati, teacher’s manual etc.

    Si eu vreau sa aflu ce fel de carti de activitati folositi, pentru 3-4 ani…

    Răspunde
    • Eu am luat de la editura Gama si Teora deocamdata. Ati luat asa ceva?
      http://www.edituragama.ro/carti-cu-activitati/scrie-si-sterge.html
      Tare tentata sunt sa-i iau lui D….stiu sigur ca i-ar placea. Am mai gasit si alta carte de genul acesta „wipe and clean” , la editura NAutilius. Ar fi mai distractiv de scris literele si cifrele.
      De la Teora am luat si „Activitati practice pentru 4-5 ani” ,dar au si pentru 3-4 ani, si pentru 5-6. Bine, sunt mai mult tot felul de jocuri de perspicacitate, dar si acestea le dezvolta mult gandirea.Este in genul jocurilor cu creion electronic.
      La gradinita, au seturi de cate 4 carti: dezvoltarea sociala, actvitati matematice, dezvoltarea limbajului…si mai e ceva…dar uite ca nu mai retin….I-am luat astfel de seturi de la ed. Gama ” MIcul Detectiv” si de la ed. Aramis. Le folosesc mai mult ca si materiale auxiliare,nu de baza.
      Abia astept sa studiez si linkul tau, diseara, Adina!!

      Răspunde
      • Eu am o carte cu cifre,de genul write and wipe. Pentru S. este destul de avansata, dar daca are chef lucram cate un pic pe ea. Cel mai tare se distreaza stergand. Daca vrei o varianta mai ieftina- poti sa faci asa (eu m-am gandit la asta pt noi): printezi cifrele (sunt fise cu cifre peste care copilul poate scrie- sunt punctate, au sageti de directie, voi reveni cu un link daca nu gasesti intre timp- incearca aici- http://www.makinglearningfun.com/t.asp?b=m&t=http://www.makinglearningfun.com/Activities/MathIdeas/NumberPrintingPractice/NumberPrintingPractice-1.gif), le laminezi in oras si le si legi cu spira. Nu cred ca coste mai mult de 10 lei, daca laminezi vata-verso. Daca vrei te poti interesa de varianta asta, si apoi sa vezi daca se merita mai degraba sa comanzi de la Gama. Sau poti o varianta si mai ieftina, le pui intr-o folie protectoare si le bagi intr-un mic dosar. Daca ii place si e interesat, poti incerca si cartile de la Gama.

        Răspunde
    • Multumim, Adina! sa il studiez si eu, desi cred ca merge mai bine la fetita ta decat la S. (el e oricum mai reticent la litere, mai nou nu mai vrea nici sa numere, si nu vreau sa il fortez). Dar sa vad un pic metoda, sigur avem de invatat de acolo.

      Răspunde
  4. Astept parerea voastra legata de cardurile wipe and clean de la ed. Gama. Va multumesc! 🙂

    Răspunde
  5. Multumesc, Raluca pentru ideea cu laminatul! Uite ca nu m-am gandit la asta!! 🙂 Da, 10 pagini cam asa ar costa : 10 ron.

    Răspunde
  6. Doar ca am fost putin necajita ca un laminat costa 1,5 ron…si pentru ce vreau eu…..nu pot face fata verso….multe dintre desene le fac eu , plus ca mai costa si imprimanta( 0,50 ron pagina sau 0,20 ron -in functie de unde gasesc deschis, color 1,5 ron)din cati bani am dat pe acestea imi luam imprimanta pana acum! :)….Dar ideea e geniala si o sa incerc sa caut foi pentru imprimat…da, gasisem si eu acel site super ce l-ai dat mai sus!!!! Muultumesc frumos!

    Răspunde
    • Coca, dupa ce am citit postarea ta, am citit acest articol- http://economisim.info/2012/02/05/economii-mici-pentru-vise-mari/. O imprimanta nu e asa de scumpa, si sunt sigura ca pe termen lung vei economisi cu ea. Puteti impreuna sa strangeti 200 de lei pt o imprimanta simpla, iar laminatorul e doar 70 la LIDL (daca va mai aparea oferta). Si eu vreau sa imi propun sa economisesc sume separate pentru jucariile lui S., si sa nu mai cheltuiesc asa de mult, deja am senzatia ca am intrecut masura, iar el nu apreciaza 🙂

      Răspunde
  7. Adina_B

     /  5 Februarie 2012

    Eu am ales cealalta varianta de care spuneai, Raluca, cu foliile transparente.
    Am un dosar de plastic in care am pus mai multe folii in care pun foile pe care le listez la imprimanta. Scriem pe folie cu markere erasable si e f ok, se sterg bine. Pentru mine e o solutie rapida si ieftina (laminator nu am iar timp sa merg in oras sa laminez, nici atat) …
    Spor la activitati!

    Răspunde
    • Asta ar fi cea mai ieftina si cea mai comoda, dupa parerea mea. Daca nu as avea nici laminator si nici cartile speciale, sigur la metoda asta as apela (de fapt, eu am facut altceva- o carticica dintr-un album foto. merge foarte bine, S. o face din cand in cand).

      Răspunde
  8. Adina_B

     /  5 Februarie 2012

    Ideea cu un plan de care sa te tii este foarte buna. Si eu sunt dezorientata si dezordonata fara planuri 🙂
    Eu in schimb mi-as dori sa aflu ce ar trebui sa stie copilul de exemplu la 3 ani, apoi la 4 ani etc.
    Cum a mea nu merge inca la gradi, nu pot sa-mi dau seama de ‘standarde’, din ceea ce citesc pe net si pe bloguri.
    Stiti voi, e undeva pe net asa ceva? Programa de grupa mica, de exemplu?
    O idee ar fi intradevar sa iau din cartile recomandate de voi mai sus …

    Răspunde
    • Adina, daca aflu ceva, pun un link. Dar sa stii ca in programa de gradinita se cere foarte putin. De exemplu, la 3 ani trebuie sa stie copilul sa numere pana la 3, sa stie 3 culori, 3 forme. Sa se poata concentra 3 minute…Uite aici cate ceva despre grupa mijlocie- http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=163054&whichpage=1
      Sunt sigura ca Irina este muuult mai avansata decat atat.

      Răspunde
      • Adina_B

         /  5 Februarie 2012

        Multumesc Raluca. Da, Irina le stie ea pe ale ei… Cineva mi-a ‘comentat’ recent ca de ce nu am dat-o inca la gradi, ca pierde grupa mica … si eram curioasa ce e de pierdut (la nivel cognitiv)…. Planul meu e sa o dau mai la primavara…

        Răspunde
        • Cognitiv sigur nu a pierdut nimic. Poate doar ca socializare, dar ea il are pe fratele ei. Si din punctul de vedere al sanatatii a fost in castig.

          Răspunde
  9. luckyrock

     /  3 Mai 2012

    din punctul meu de vedere, ceea ce invata acel copil e prea mult. dar presupun ca trebuie sa existe si genii. sau pseudo-genii.

    cunosc copil care la 2 ani stia sa spuna cat este radical din X. mandria familiei, ce mai, toata lumea il ridica la slavi. ce inteligenta! care, de fapt, era numai memorie.

    insa o sa ma uit pe blogul acela, m-ai facut curioasa, multumesc pentru link.:)

    Răspunde
    • Blogul e foarte interesant, merita studiat. Baietelul acesta pare a intelege ceea ce invata, citeste in doua limbi de la 2 ani si ceva, este cu siguranta avansat, si asta nu cred ca doar din cauza metodei, ci pentru ca are capacitati deosebite. Sunt curioasa ce vei spune dupa ce citesti mai mult 🙂

      Răspunde
  10. Laura Frunza

     /  3 Mai 2012

    Sunt de aceeasi parere cu luckyrock, cred ca uneori suntem mult prea zelosi cu copiii nostri si, din dorinta de a-i invata cat mai multe, ii supra-aglomeram. Eu trec acum printr-o faza cu Eliza in care e complet dependenta de noi si incep sa-mi pun serios intrebarea daca nu am exagerat cu activitatile si cu „fa aia, fa aialalta”, in loc s-o las sa creeze singura jocuri, activitati etc. Incep sa ma ingrijorez ca nu se joaca singura si nu prefera compania altor copii, ci pe a noastra. Eu la 4 ani ma jucam cu alti copii, inventam jocuri si afara si in casa, pe cand ea nu si am observat asta la mai multi copii din anturajul ei. Oare nu ii supra-stimulam, totusi? Chiar le foloseste la ceva ca stiu ce-i aia longitutidine si latitudine la 2-3 ani?

    Răspunde
    • Laura, articolul acesta l-am scris cand S. era inca mic. M-am gandit ca e vorba despre metoda mamei respective si cantitatea de informatii pe care o ofera copilului. Intre timp, mi-am schimbat un pic parerea despre ei…in sensul ca imi dau seama ca baietelul este intr-adevar peste medie, are capacitati deosebite de poate asimila asa informatii atat de devreme. Eu am inceput sa-i introduc cifrele (grafic si cu multimi) lui S. inainte de a implini doi ani. Cunosc mamici care au facut asta cam in aceeasi perioada. Baietii si fetitele lor au prins repede conceptul si numarau de zor (nu mecanic, ci constient). S. abia recunoaste cifrele 1-3 si uneori 8, rareori pana la 5, desi iti spun, numaram in fiecare zi si le studiem in felurile chipuri. Cu literele sta ceva mai bine, dar clar nu este inca pregatit pentru asta. Sa ma stresez? Nicidecum, e inca prea mic si va reusi sa le invete constient, pana la urma. Dar daca S. trecea de cifre si litere mai repede, cu siguranta atacam si noi chestii mai complexe. Baietelul si mama s-au potrivit cumva la capacitati- aceea de elev si aceea de dascal.
      Am citit despre Eliza, dar si eu, ca si multe alte persoane care au comentat la articolul tau, cred/sper ca e doar o faza, o nevoie a ei de voi. Cu siguranta in cateva luni va sti sa se joace cu copiii si va prefera aceasta joaca celei cu adultii. Nu cred deloc ca i-ai facut un deserviciu implicand-o in tot felul de activitati- ai ajutat-o sa isi dezvolte abilitatile si creativitatea si asta ii va fi foarte de folos in viitor.

      Răspunde
  11. luckyrock

     /  4 Mai 2012

    poate chiar este un geniu cel mic, dar eu m-as opri doar la admirat. adica nu as incerca sa procedez la fel cu copilul meu.

    si Mozart a fost tare :)), dar asta nu inseamna ca toti copiii trebuie sa fie compozitori din fasa.

    paranteza: as aminti aici ca in general toate geniile au murit in tinerete si ca nu prea au cunoscut fericirea. dar sa nu ne intristam.

    este de apreciat faptul ca, asa cum ai mentionat si tu, asa elev, asa dascal. adica acel copil are capacitatea de a asimila multa informatie si cineva, cea mai apropiata persoana a lui = mama, i-o ofera.

    si totusi, gandul ma duce acum la acele mame care isi inscriu fetitele la concursurile de frumusete, fortandu-le sa se maturizeze inainte de vreme… pentru ce? ca sa-si satisfaca un orgoliu? din cauza propriilor complexe? s.a.m.d.

    dupa ce citesc blogul ala [nu stiu cand se va intampla asta exact, ca uite, avem altele mai importante de facut :))], o sa revin cu concluzii.

    Răspunde
    • Cred ca geniu este mult spus. Un copil inteligent care, stimulat, ajunge un copil supradotat. Eu studiez metoda Doman pentru CAti iar ea, aplicata unui copil fara deficiente, dar normal, il transforma intr-un copil supradotat. Am ajuns la concluzia ca stimularea asta timpurie e un lucru bun. Mi-as fi dorit sa pot fi si eu mai organizata si mai putin delasatoare cu ambii mei copii.
      Nu cred ca e acelasi lucru cu concursurile de frumusete. La acestea vanitatea primeaza, dar daca o mama se ocupa de stimularea si educarea copilului sau, sunt sigura ca o face pt ca lui sa-i fie mai bine in viata, mai tarziu/
      Sa-mi spui ce gandesti si dupa ce citesti mai mult blogul 🙂

      Răspunde
  12. Gia

     /  4 Mai 2012

    Multumesc mult Raluca pentru ca ai readus acest post in atentia noastra. Eu una nu l-am vazut si cu toate ca „iti frunzaresc” blogul des cine stie cand as fi dat de el.

    Despre Eton si mama lui ce pot sa spun? WOW! De acum cand cineva imi va spune ca ma stresez prea mult cu copilul am ce sa arat ca sa ma lase in pace 🙂 – sa vada ca se poate muuuuullt mai mult!

    Eu nu cred ca ceva e prea mult pentru un copil daca acelui copil ii place si se potriveste capacitatii sale la un anumit moment. Dar ceea ce e potrivit pentru un copil nu poate sti decat cine observa cu mare atentie copilul direct. Fiecare copil e diferit si ca parinte e pacat sa nu sustii interesul copilului tau pe motiv ca ceva e prea complicat pentru varsta respectiva.

    Apare insa un mare DAR aici. Linia catre „hiperparenting” este foarte subtire si „hiperparenting-ul” este foarte periculos. Adica e periculos pentru dezvoltarea unui copil sa incerci sa ii introduci notiuni pe care nu are capacitatea sa le asimileze. Nu spun ca asta ar face mama din site-ul respectiv pentru ca nu am de unde sa stiu capacitatea si interesul copilului. Dar chiar citeam ca noi ca parinti trebuie sa avem grija sa nu parem nici macar dezamagiti daca o anumita activitate nu suscita interesul copilului (nu mai vorbesc ca nu ar trebui sa fortam copilul sau sa insistam ca asta stie toata lumea ca nu e grozav pe termen lung).

    E mult de scris pe tema asta dar in concluzie eu incerc sa il expun pe Alex al meu la cat de multe se poate si sa revin cu activitatile/domeniile care il atrag cel mai mult – chiar daca asta inseamna sa il las sa inchida si sa deschida usi – pot folosi si aceasta activitate sa ii spun inchis-deschis sau mana! piciorul! degetul! (sa si le fereasca :)) ) si cred ca invatam si din asta.

    Nu cred ca as aplica nici eu metoda cu atat de multe flashcards. As vrea sa nu ii dau senzatia ca numai invata, invata, invata… ceva steril ci mai degraba sa aiba senzatia de experimentare si sa invete prin joaca.

    Ah si era sa uit. E foarte, foarte important si jocul imaginar (pretend play, imaginative play). Chiar citeam de un experiment in care s-a probat ca jocul imaginar poate duce la cresterea IQ-ului. La urma urmei nu cred ca Einstein a invatat din flashcards 🙂 (cred ca era si o carte pe tema asta).

    Pup.

    Răspunde
    • Pe masura ce tot citesc despre diferite metode, uite, cred ca si flashcards-urile au rolul lor la un moment dat. Desigur, trebuie sa ma documentez mai mult, dar metoda Doman (cea cu flashcards) a dat rezultate foarte bune in recuperarea copiilor cu deficiente si nu numai. Eu cred ca o combinatie de stiluri si metode, care sa incite, nu sa plictiseasca copilul, e cea mai potrivita. Sunt prea lenesa ca sa ma mobilizez sa pun in practica tot ce citesc, insa va vad pe voi cum faceti chestiile astea ca la carte si nu pot decat sa admir rezultatele 🙂 Alex e dovada vie!
      Einstein nu e cel mai bun exemplu de dat…acum, dupa un timp de la moartea lui, se socoteste ca intuitia si capacitatile lui deosebite erau amplificate si de un mai mult sau mai putin usor sindrom Asperger. Sa nu uitam ca pana la 4 ani nu a vorbit si a fost mai mult in lumea lui…

      Răspunde
  13. O sa fac un bookmark cu dezbaterile astea despre „cit de mult e prea mult” 🙂
    Am urmarit pe mai multe bloguri de mamici discutia si mi se pare o tema foarte importanta care ar trebui abordata serios (cu argumente din experienta proprie, dar si cu cazuri concrete prezentate de cei care au lucrat cu copiii – personal specializat in domeniu.)
    Am impresia ca datorita personalitatii diferite a copiilor, ceea ce unii invata in joaca si cu bucurie (indrumati de parinti, evident) apare altor parinti ca exagerat sau ca ar fi „suprasolicitati” (daca nu chiar „abuzati”).
    Eu am intilnit copii de clasa a II-a si a III-a care nu au fost indrumati de parinti in nici un fel si (presupun ca) nici nu au avut un invatator pasionat si sint plictisiti si fara nici un chef de nimic, fara nici o dorinta de a sti mai mult (nu neaparat cifre si litere, ci lucruri despre animale, despre planeta sau alte subiecte de care copiii sint in mod normal atrasi). Nu stiu care situatie e mai trista – sa te preocupi putin prea mult sau sa ii lasi doar sa se joace cum vor ei…
    Exista niste etape cognitive la copii peste care nu se poate trece, orice ar face parintii. Cred ca trebuie stiut. Sint etape care nu pot fi interschimbabile, au ordinea lor si toti copii le parcurg fara exceptie. Pe de alta parte copiii au ritmul lor propriu de a achizitiona si de a asimila informatiile noi, cita vreme activitatile sint in joaca, nu imi dau seama cum ar putea dauna.

    Răspunde
    • Sa stii ca si eu m-am intalnit cu elevi/copii de clase mici, in educatia carora parintii nu au vrut.putut sa investeasca prea mult, si s-a vazut. Se vede in clasele mici, dar se vede pe tot parcursul scolii. Am auzit ca e destul de dificil sa treci prin clasele primare daca nu ai un bagaj destul de serios de cunostinte acumulate inainte de a incepe scoala, si asta este motivul pentru care ma agit sa il invat pe S. cat mai multe. Unii percep aceasta educatie timpurie ca pe o forma de abuz, dar desigur, exagereaza. Hai sa fim seriosi- exista atat de multi copii abuzati in MOD REAL, fetite violate, copii subnutriti, batuti cu bestialitate, neglijati, uitati- sa zici ca o mama preocupata sa isi invete copilul mic este abuziva mi se pare ridicol. Stirbeste din gravitatea adevaratelor abuzuri impotriva carora ar trebui sa luptam.
      Copiii sunt atat de diferiti, unii invata usor si prind din zbor, pentru altii trebuie sa te straduiesti mai mult…Cel mai mila imi este de copiii care au dificultati de invatare, insa parintii lor nu s-au preocupat deloc sa le inoculeze cateva deprinderi simple. Ii arunca in clasa I nepregatiti sa faca fata, si se mira de ce merge copilul atat de greu la scoala.

      Răspunde
  14. Lorena

     /  3 August 2012

    Azi am descoperit blogul. Mi-a placut etajera cu carti (seamna cu cea a copiilor mei, inclusiv la culoare). Acum am vazut ca S. invata dupa cartile de la Litera. Sunt preferatele mele. Lui Raducu i-am cumparat cartea rosie (Primele lectii) la un an si 10 luni (atat are fratele lui acum, am facut legatura in timp ce scriam varsta). Nu am vazut copil care sa nu fie interesat de carti, mai degraba parinti prea ocupati (neglijenti cred ca e prea dur).
    Copilul nu se naste insa tabula rasa. Nu putem scrie chiar orice si oricat in mintea sa, trebuie sa ne adaptam placerilor si dispozitiei sale si in acelasi timp sa insuflam ce i-ar putea placea.
    Incerc sa conving mamicile din preajma mea sa le citeasca povesti copiilor, sa le cumpere mai degraba carti decat zeci de jucarii nefolositoare, sa ii lase sa asculte povesti pe cd decat sa se uite in nestire la televizor.
    Voi fi cu siguranta o cititoare fidela!
    Felicitari pentru perseverenta, rabdarea, daruirea, credinta si iubirea ta.
    Numai bine, Doamne-Ajuta!

    Răspunde
    • Etajera e de la Ikea 🙂
      Da, folsoim multe carti de la Litera. Noi in general am avut o mare biblioteca in engleza si abia dupa ce a implinit S. 2 ani si jumatate am mai inceput sa ii cumparam si carti in romana. Dar acum le combinam, ca nu rezist eu cand vad atatea carti faine in librariile virtuale 🙂 Si eu vreau sa ii pun mai multe CD-uri sa asculte, multumesc ca mi-ai adus aminte!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: