Despre carti si cum citim copiilor

Trebuie sa recunosc: cartile sunt slabiciunea mea, si m-am bucurat enorm cand ele au devenit si preferatele lui S. De fapt, baietelul meu petrece mai mult timp concentrat pe o carte, decat pe orice alta jucarie. De aceea vreau sa va povestesc cum l-am introdus eu pe S. in lumea cartilor, si sa va dau cateva trucuri pentru ca prichindeii sa iubeasca lectura.

Pentru inceput…cel dintai inceput (care poate fi inainte de nastere)- si imediat dupa, cand bebe este inca foarte mic ca sa interactioneze prea mult cu lumea din jur- se recomanda sa-i cititi…ORICE. Nu are importanta daca este o carte pentru copii, filosofie sau economie sau ziarul de seara. Important este tonul vocii voastre, cadenta si ritmul, tonalitatea soptita care il linisteste. Cand S. era mic stateam cu orele cu el in brate (cu burtica pe burtica noastra), si ii citeam din romanele pe care le citeam noi atunci.

Apoi, cand incepe sa devina interesat de jucarii, de explorat, sunt recomandate cartile textile, viu colorate, sau cele din plastic (carti de baie). Cartile textile pentru bebelusi sunt prevazute cu diverse materiale si texturi, parti care ies in afara, sunt f interesante. Noi am primit trei carti de genul acesta- ele sunt cam scumpe, deci incercati sa vedeti daca nu gasiti pe la rude sau prieteni cu copii mai mari sau, de ce nu, am vazut multe in magazinasele second-hand on line (cu conditia sa poata fi spalate si dezinfectate- noi le-am dezinfectat cu solutie de la Chicco).

carticele bebe

Urmatorul pas sunt cartile cartonate, mai ales cele care au ferestre de carton care se deschid (flaps), jetoane de tras sau diferite texturi pe pagina. La inceput, cand S. a descoperit cartile, putea sta linistit cu o carticica 15-20 de minute sa o studieze. Apoi au aparut dintisorii si nevoia de a roade (si asa am „scapat” cateva carti in mana lui, care au ajuns cu colturile roase). Uneori rupe cartile (intentionat sau nu)- de aceea de obicei cartile le citim impreuna si apoi le strangem si le punem pe un raft inaccesibil lui. Pe de alta parte, mai fac si altceva. Se numeste metoda POSITIVE REINFORCEMENT, dar trebuie sa fiu foarte consecventa cu ea. De cate ori il surprind ca se joaca frumos, chiar si numai pt 3 minute, il aplaud, il laud, ii dai atentie, il iubesc. Decate ori se joaca urat, confisc jucaria si il ignor. In felul acesta el primeste atentia dorita numai si NUMAI la comportamentul pozitiv (la inceput va trebui sa „pandesti” comportamentul pozitiv, si sa il laud de cate ori ai ocazia). Daca el primeste atentie de la mine doar cand face prostii, sau mai ales atunci, el va incerca sa imi atraga atentia prin asta. Repet, trebuie sa fiu FOARTE consecventa, mai ales la inceput.

carti cartonate

Cum citim copiilor
Daca tot am vorbit de carti, m-am gandit sa enumar cateva trucuri la indemana oricui (pe care probabil le stim cu totii), care sa faca lectura mai interesanta pt copiii mici.
-puteti face o marioneta dintr-o soseta, in stilul personajului principal, si s-o plimbati prin fata copilului in timp ce cititi (daca aveti deja marionete tip manusa/ de pus pe deget cu animalute, cautati carti in care sa apara animalutele respective, si faceti si lectura si teatru de papusi in acelasi tump).
-daca exista ferestre in carte (mai sunt unele carti decupate, prin care te poti uita, sau daca decupajele sunt prea mici, introduce degetul, etc.), incercati sa va folositi de asta si sa cititi (recitati) textul uitandu-va la copil prin fereastra respectiva (am incercat ieri cu S. si s-a distrat teribil)
– Folositi diferite voci, pt diferite personaje; cititi cu intonatie; balbaiti-va (am inceput sa ma balbaiesc la un moment dat intr-o carte- asa cerea textul- si S. radea in hohote- abia astepta sa ajung la momentul ala, pe care il prelungeam si eu cat mai mult, evident)

– confectionati personajele din linguri de lemn (fie desenati direct pe lingura de lemn, fie faceti capete de carton si le lipiti de linguri de lemn/plastic/bete/etc.)- mai ales cand spuneti o astfel de poveste unui grup de copiii, si ii lasati pe fiecare sa tina cate un „personaj”, pe care sa il ridice cand apare respectivul in poveste- copiii vor fi fascinati (am facut asta cu un grup de prescolari de Craciun- si mai am materialele sa incerc si pe viitor).
-daca aveti carti cu animale si aveti si figurine de plastic cu animale, nu ezitati sa le folositi, copilul va avea o imagine mai clara despre cum arata o vaca sau un hipopotam.
-daca pe parcursul povestii apare vreo poezioara, improvizati o melodie pt ea, si copiii o vor invata bucurosi (mi s-a intamplat asta la „Cei trei purcelusi” cand am lucrat o perioada cu copii proveniti din medii cu violenta domestica- a fost cartea cu unul dintre cele mai mari succese, tocmai din cauza cantecelului)
Daca mai aveti voi idei despre cum sa insufletiti o carte, le astept cu cea mai mare placere!!!

Articolul următor
Lasă un comentariu

5 comentarii

  1. carmen

     /  21 Decembrie 2010

    wow! nu m-am gandit niciodata asa mult la lucrurile astea! f interesant!
    ce frumoase lucruri mamicesti am gasit eu aici!🙂

    Răspunde
  2. roxana

     /  26 Iunie 2011

    Iti multumesc mult, mult, pentru toate sfaturile, indemnurile, gandurile exprimate pe blogul tau. Pot spune ca, in sfarsit, am citit numai text de calitate pe un site romanesc cu tematica „maternala”. Am totusi o intrebare: cum faci sa gasesti timp pentru atatea activitati? Banuiesc ca si lucrezi..Mi-ar placea sa primesc un raspuns la aceasta intrebare🙂.
    Esti extraordinara! Felicitari!

    Răspunde
    • Multumesc, Roxana! Nu merg la servici, daca la asta te referi (inainte de a se naste fetita am dat ore de engleza si am mai facut ceva traduceri, insa am trecut aproximativ dintr-un concediu de crestere al copilului in altul, deci sunt full time mamica🙂 ). Activitatile sunt scurte, un copil de doi ani nu are rabdare mai mult de 15 minute, daca nu e vorba de joc senzorial sau, in cazul lui S, de carti si plastelina. Iar blogul imi ia, in medie, 3o de minute pentru a scrie o postare. Research fac in timp ce hranesc fetita🙂. In rest, multa joca- multumesc ca ai trecut pe aici si te astept sa revii!

      Răspunde
  3. christinach

     /  8 Ianuarie 2015

    Al meu, când avea un an și ceva, ajunsese sa îmi propuna sa ii spun povesti personalizate..
    La un momemt dat am introdus în povesti oameni reali, de exemplu, un prieten de al lui, mamaia reala, asa ca, stimuladu i imaginația, i-a venit și lui ideea ca pot crea orice fel de poveste, cu „mama mu-mu-mu” sau cu Scufița verde în loc de roșie. I:-)

    Răspunde
  1. Cartile Ecaterinei | Caiet pentru şcoala de...acasă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: